16,876 matches
-
nu-l reprezintă pe poet, ci pe actorul botoșănean: Ion Bălănescu. Falsul s-a continuat pînă azi, el a fost reprodus și în ed. a IV-a a vieții poetului și recent într-o carte. "În schimb, - scria Al. Piru - portretul lui Eminescu la vîrsta de 16 ani pe care cineva a scris "Botoșani 1869" (cînd Eminescu avea 19 ani), prezentat de G. Călinescu drept Un portret inedit al lui Eminescu în "Adevărul literar și artistic", nr. 904 din 3 aprilie
Fotografiile lui M. Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Imaginative/14551_a_15876]
-
-a a vieții poetului și recent într-o carte. "În schimb, - scria Al. Piru - portretul lui Eminescu la vîrsta de 16 ani pe care cineva a scris "Botoșani 1869" (cînd Eminescu avea 19 ani), prezentat de G. Călinescu drept Un portret inedit al lui Eminescu în "Adevărul literar și artistic", nr. 904 din 3 aprilie 1938, e mai mult ca sigur inautentic și deci putea fi dat cel mult cu mențiunea "presupus"." Am avut în mînă fotografiile originale ale poetului, cea
Fotografiile lui M. Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Imaginative/14551_a_15876]
-
românească în 1922); iar romanul Craii de Curtea-Veche a apărut în volum în 1929 (la Cartea Românească, după publicare în Gândirea, între 1926-1928). Prima mențiune a nuvelei în textul Crailor... survine la începutul capitolului al doilea, cînd naratorul face un portret mai extins al acelui om "ciudat", îndrăgit înainte de a fi cunoscut, al acelui "alt eu însumi" despre care vorbise la sfîrșitul capitolului anterior (capitol încheiat chiar cu aceste cuvinte, "...un alt eu însumi", pentru ca următorul să se deschidă, la fel de semnificativ
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
relație competitivă cu originalul din care s-a desprins. Acest mister al oglinzii se regăsește în artă, în pictură (referințele picturale sunt abundente în Remember) unde imaginea reflectată durează după ce realitatea care a prilejuit-o a dispărut de mult. Un portret este o potențială stafie. (Fotografia și moartea e o temă subtil discutată în eseul lui Roland Barthes La chambre claire.4)) La Mateiu Caragiale raporturile dintre pictură și viață/moarte sunt inspirate, cum s-a spus adeseori, din sfera de
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
temă subtil discutată în eseul lui Roland Barthes La chambre claire.4)) La Mateiu Caragiale raporturile dintre pictură și viață/moarte sunt inspirate, cum s-a spus adeseori, din sfera de preocupări literare romantico-decadente, ca în William Wilson sau în Portretul oval de Edgar Poe, sau în Portretul lui Dorian Grey de Oscar Wilde, sau în anumite proze ale lui Villiers de l'Isle-Adam din Contes cruels, sau din Diabolicele lui Barbey d'Aurevilly (acesta din urmă intertext indicat de narator
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
Barthes La chambre claire.4)) La Mateiu Caragiale raporturile dintre pictură și viață/moarte sunt inspirate, cum s-a spus adeseori, din sfera de preocupări literare romantico-decadente, ca în William Wilson sau în Portretul oval de Edgar Poe, sau în Portretul lui Dorian Grey de Oscar Wilde, sau în anumite proze ale lui Villiers de l'Isle-Adam din Contes cruels, sau din Diabolicele lui Barbey d'Aurevilly (acesta din urmă intertext indicat de narator prin citare explicită). Aubrey de Vere, văzut
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
Barbey d'Aurevilly (acesta din urmă intertext indicat de narator prin citare explicită). Aubrey de Vere, văzut prima oară de către narator, și apoi în mod repetat, la Muzeul Frederic e o ființă ieșită dintr-un tablou, dintr-unul din acele portrete de lorzi pe care un "Van Dyck și, după el, Van-der-Faës le-au hărăzit nemuririi". Din nemurire, Aubrey intră, ca printr-o vrajă, în mortalitate - drept care va fi ucis în circumstanțe bizare, circumstanțe care sugerează perversiuni nenumite, și mai ales
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
cititorul își dă seama de la început. Aubrey este prezentat - detaliu interesant în lumina revelației de mai tîrziu (un tîrziu textual, într-o ipotetică primă lectură lineară) a naturii sale androgine - ca posibila contraparte a unei femei care copiază un faimos portret de Mignard făcîndu-și, fără să-și dea seama, autoportretul. Scena e memorabil descrisă într-o singură frază - și semnificația ei nu poate fi recunoscută decît la (re)lectură: "Cu doi ani înainte văzusem în sala franțuzească a muzeului o cuconiță
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
încît ai fi crezut că, privindu-se în oglindă, își zugrăvește, împodobindu-l, propriul ei chip" (p. 37). Să examinăm mai de aproape această frază cu lupa (re)lecturii. Izbitoare este în primul rînd poziția ei în text: chiar în mijlocul portretului pe care naratorul îl face lui Aubrey de Vere; precedată imediat de fraza interogativă "Poate fi plăcere mai rară pentru cei care s-au împărtășit cu evalvie întru taina trecutului decît să întîlnească în carne și oase o icoană din
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
mărturie ambiguă, și ne putem întoarce la el spre a ghici adevărul sau adevărurile - nu neapărat ficționale - pe care le conține. Ne vom întreba: cine este, în definitiv, Aubrey de Vere? Aș răspunde pornind de la fraza despre femeia care copia portretul Mariei Mancini de Mignard din Kaiser Friederich Museum, cu doi ani înainte ca naratorul să-l vadă pentru prima oară Aubrey, "acel chip ce părea desprins însuflețit dintr-o cadră veche". În treacăt, aș nota că în imaginarul vizitatorului de
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
pe Maria Mancini în memoriile sale. Spre a o îndepărta de la curte, Mazarin aranjează o căsatorie cu conetabilul Colonna de la Roma. Pierre Mignard (1612-1695), unul din marii pictori ai curții franceze i-a făcut, înainte de plecarea forțată la Roma, cîteva portrete, între care și cel din muzeul berlinez. Am în față reproducerea unei gravuri făcută după acest portret, care o reprezintă pe frumoasa Maria Mancini, italiancă brună, cu păr abundent buclat, cu un cercel de perlă în urechea stîngă, vizibilă din
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
conetabilul Colonna de la Roma. Pierre Mignard (1612-1695), unul din marii pictori ai curții franceze i-a făcut, înainte de plecarea forțată la Roma, cîteva portrete, între care și cel din muzeul berlinez. Am în față reproducerea unei gravuri făcută după acest portret, care o reprezintă pe frumoasa Maria Mancini, italiancă brună, cu păr abundent buclat, cu un cercel de perlă în urechea stîngă, vizibilă din poziția trois-quarts în care este înfățișată, cu un colier de perle (dăruite desigur de delfin), cu un
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
din poziția trois-quarts în care este înfățișată, cu un colier de perle (dăruite desigur de delfin), cu un decolteu aproape indecent pentru acele vremuri, ținînd cu mîna stîngă peste sîni o mantie de mătase de culoare închisă. "Cuconița" care copia portretul în galeria franceză, în 1905, spune Mateiu, semăna perfect cu modelul - ne putem întreba: ca o reîncarnare a Mariei Mancini în virtutea acelei metempsihoze în care credea neabătut craiul Pașadia? - în așa măsură încît pînza dreptunghiulară a lui Mignard părea o
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
nu numai paragraful din care am citat (pp. 36-37), ci întreaga nuvelă, am putea spune că și tînărul narator-personaj (Mateiu avea 22 de ani în 1907) își face un autoportret la fel de anacronic văzîndu-se ca-n oglindă într-un soi de portret generic de lord tînăr și "zvăpăiat" din picturile lui Van Dyck (1599-1641) și ale succesorului acestuia la curtea lui Carol al II-lea al Angliei, sir Peter Lely (1618-1680) alias Pieter Van-der-Faës. Autoportretul fantasmatic al naratorului, adică Aubrey de Vere
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
ale succesorului acestuia la curtea lui Carol al II-lea al Angliei, sir Peter Lely (1618-1680) alias Pieter Van-der-Faës. Autoportretul fantasmatic al naratorului, adică Aubrey de Vere, coborînd din tabloul englez din secolul al XVII-lea, spre deosebire de originalul francez al portretului Mariei Mancini, ne poate îndemna să concepem contrastul masculin/feminin în Remember și ca un contrast între Anglia și Franța din secolul al XVII-lea. Într-o paralelă între Remember și Craii de Curtea-Veche, ar trebui observat că trecutul ideal
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
cerchiștii, mult mai puțin decât de la profesorul de estetică Liviu Rusu sau, eu personal, de la profesorul de psihologie, Nicolae Mărgineanu. Când îl evoc pe magistrul Blaga îmi apare o imagine ce nu-l înfățișează pe omul Lucian Blaga. Este un portret al călugărului geometru Fra Luca Pacioli, prietenul lui Leonardo da Vinci. Îmbrăcat în rasa călugărească, cu gluga pe cap, doar brațele și mâinile omului sunt descoperite. Calm, tăcut, cu o gravitate lipsită de severitate, Geometrul oficiază cu o mână așezată
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
lungă, cu o prispă de lemn în față. De pe această prispă învățătorul împărțea primăvara premii și coronițe elevilor aliniați în curte, dinaintea treptelor. Acum, de o parte și de alta a intrării fluturau două steaguri tricolore, mîngîind cu faldurile lor portretele regelui și al generalului Averescu. Strîns în noua lui uniformă albastră-verzuie, ras proaspăt dar cu ochii roșii de nesomn, învățătorul Șuiu se învîrtea nerăbdător. Cizmele erau de asemenea noi și-l jenau. Încerca să le înmoaie trecîndu-și greutatea cînd pe
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
mi se zisese Osebitu din cauza asta și că mi-am schimbat, abia în studenție, numele în "Amărășteanu". - Știți - ea nu mă tutuia încă, decât intermitent - povestindu-ni-te, Flavia parcă te pețea pentru fiecare din noi trei în parte. Cu portretul... dumneavoastră robot în imaginație am rezistat altfel în unele situații limită. De pildă, ne-a apărat în inimaginabilele seri de isterie colectivă. Isteria a fost "colectivizată" acolo înaintea agriculturii. Valul de nebunie începea de la pavilioanele de "comun". Vă imaginați sute
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
îl privește pe Cioran cu simpatie și se aprinde o conversatie vertiginoasa despre lucrurile Parisului... Juana e încîntătoare de inteligență instantanee și de camaraderie. Cioran nu se gîndește la existențialism și găsește gust vieții". (Busuioceanu stă deoparte, făcînd în gînd "portretele amîndurora", iar mai tîrziu, pornind de la femininul Cioran și de la masculină Juana, se gîndește că ambivalenta existența în noi oferă "ființei umane posibilitatea de a-și trăi succesiv viața sa de bărbat și de femeie, după nevoia propriului instinct și
Vînătorul de fuste by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/14721_a_16046]
-
lui, până la postmoderniști posedă timbrul autenticității, al unei necruțătoare investigații coborând în abisal și acceptând vătămarea eului, ca pe un dat necesar autoscopiei. Nu mai puțin, din acest fanatism al autenticității generează o certă calitate a observației, în alcătuirea de portrete, în crearea de situații-cheie, pe tiparul unor experiențe existențiale reale, în captarea detaliului simptomatic, în realizarea atmosferei, capabilă a construi cadrul, acela al societății noastre citadine din deceniile interbelice. În punctarea senzației imediate, a nexului psihologic al unei infime mișcări
Anton Holban, retrăit by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14875_a_16200]
-
nici cu ură urii, nici celei mai nedrepte” și, în tot acest timp, să rămâi un om decent, lipsit de vanitatea normalității tale. :: The One, octombrie 2013 Datorită dumneavoastră mi-am schimbat părerea despre doamna Sarbu, vă mulțumesc. e frumos portretul, nu zic. însă îmi amintește de picturile de la renaștere până la modernismul timpuriu, unde tabloul final era mai impresionant decât baronesa care i-a servit drept model. e ușor să ai opinii de nestrămutat atunci cand n-ai nimic de pierdut. și
Decența Dacianei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82369_a_83694]
-
home, he kept no fixed address. Telephones often failed to catch him. He would be ouț, tirelessly visiting Romă up and down România, or travelling much farther afield, arguing on their behalf. Citește în continuare Oana Sandu a semnat un portret mai amplu al lui Nicolae Gheorghe pentru numărul de vară al Decât o Revistă. E o lectură revelatoare din multe puncte de vedere: De unde ești? Ce faci aici? Cine ești? Toate sunt întrebări menite să ilumineze o apartenența identitara, toate
Nicolae Gheorghe, un bun român by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82389_a_83714]
-
la proteste și a scris despre cine sunt cu adevarat protestatarii. Ghyka, Schaumburg-Lippe, Oișteanu, Ghinea, anticapitaliști cu toții și hipsteri pe deasupra... Te umflă râsul. Vlad Mixich, unul dintre jurnaliștii care insistă se se documenteze înainte de a scrie, a creionat mai multe portrete ale celor ieșiți în stradă, din care se desprind atât coloratura pestrița a mișcării, cât și trăsăturile comune: protestatarii, zice Mixich, sunt “tineri din aia pe care i-ai lua imediat cu autostopul”. Așa mi se par și mie. Dacă
Revoluția Hipsterilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82387_a_83712]
-
cunosc. Nu cred că ai face o afacere proastă angajând-o. Dimpotrivă. O știu drept un om decis, voluntar și răzbătător. În plus, are două trăsături aflate, după cum știi, în grav deficit național: caracter și onoare. Dacă adaugi parolismul, obții portretul unei tinere cum s-ar cuveni să fie mai multe. M-aș bucura să primească o șansă - evident, în cazul în care căutările tale mai sunt de actualitate. Cu gânduri bune, Radu Paraschivescu Nu cred că Andreea avea de unde să
Am o poveste pentru tine by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82451_a_83776]
-
Dragoș Bucurenci Al doilea lung-metraj al lui Tică Popescu (foarte diferit de primul) mi s-a părut, deocamdată, cel mai bun film românesc din festival. Alexandru Baciu și Răzvan Rădulescu au construit cu mare atenție la detalii portretul unui obsesiv-compulsiv la vârsta a doua, interpretat genial de Vlad Ivanov. Emilian, patron de mică tipografie, aflat la a doua căsătorie, workaholic, fixist și tipicar, întreține două familii (cea a fostei și cea a actualei neveste) și este obișnuit să
Principii de viață by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82489_a_83814]