856 matches
-
al regelui Ferdinand al II-lea de Aragon. Fratele său, Tomás de Borja y Castro, a devenit, de asemenea, un preot, devenind episcopul de Málaga, iar mai tarziu Arhiepiscopul de Zaragoza. În septembrie 1526, el să căsătorit cu o nobilă portugheză în Madrid, Leonor de Castro Mello y Meneses. Ei au avut opt copii: Carlos în 1530, Isabel în 1532, Juan în 1533, Álvaro circa 1535, Juana, de asemenea, circa 1535, Fernando în 1537, Dorotea în 1538, si Alfonso în 1539
Francisc Borgia () [Corola-website/Science/330820_a_332149]
-
Don , sau Abravanel, sau Rabbi Itzhak ben Yehuda Abrabanel, (în ebraică רבי יצחק בן יהודה אַבְּרַבַּנְאֵל, în portugheză Dom Isaac Abravanel, 1437 Lisabona - 23 septembrie 1508 Veneția) a fost un om politic, bancher, cărturar, filozof, rabin și exeget evreu portughez, dintre conducătorii obștii evreiești din Portugalia și Spania, a fost trezorier al regelui Portugaliei, apoi vreme de opt
Isaac Abrabanel () [Corola-website/Science/329093_a_330422]
-
din București), franceză ("Le jeu avec la mort", Albin Michel, Paris, 1964; traducere de Iosif Igiroșianu), suedeză ("Lek med döden", Tidens Bokklubb, Stockholm, 1964; traducere din engleză de Kjell Ekström; reeditată în 1972 și 1976 de editura Coeckelberghs din Göteborg-Stockholm), portugheză ("O jogo do morte", Estúdios Cor, Lisabona, 1965; traducere de Fernanda Pinto Rodrigues), bulgară ("Игра със смъртта" ("Igra săs smărtta"), Narodna Mladej, Sofia, 1966; traducere de Mara Hinova), sârbă ("Igra sa smirtju", Prosveta, Belgrad, 1967; traducere de Velimir Koluncija), turcă
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
începutul celui de-al doilea război mondial: o parte din colecția legendară Göring cu renumitele vinuri Moselle, Burgundia și Rhein de elită, și mărci renumite care prezintă mândria vinificației mondiale - Bordeaux, Tokaj, magnifica colecție de vinuri Porto de producție clasica Portugheză. Perla din colecția vinurilor prețioase este vinul “Ierusalim de Paști” produs intr-un singur lot în anul 1902. Chiar și la începutul secolului trecut, vinul era produs în tiraj foarte mic, din care pînă în prezent în lume s-a
Cricova (vinărie) () [Corola-website/Science/330915_a_332244]
-
(„Cântările Sfintei Maria”) reprezintă 420 de poeme cu notație muzicală, scrise în galițiana medievală (portugheza veche), în timpul domniei lui Alfonso al X-lea cel Înțelept (1221-1284) și deseori atribuită lui. Este una dintre cele mai mari colecții de monodii (cântece pe o singură voce) și evocă pe Fecioara Maria în fiecare piesă, iar fiecare al
Cantigas de Santa Maria () [Corola-website/Science/337012_a_338341]
-
cu miniaturi colorate, reprezentând perechi de muzicieni cântând la o marie varietate de instrumente. "Códice Rico "(T) din "El Escorial" și cel de la Biblioteca Națională Centrală a Florenței ("F") sunt bogat decorate cu mici ilustrații narative. "Cantigas" sunt scrise în portugheza veche, tipică la vremea aceea ca limbă literară în Castilia. "Cantigas" cuprind 420 de poezii, dintre care 356 sunt narative, povestind minunile Mariei; restul, exceptând o introducere și două prologuri, sunt legende sau includ sărbătorile Sfintei Maria. "Cantigas" o înfățișează
Cantigas de Santa Maria () [Corola-website/Science/337012_a_338341]
-
în cântul religios. Deși calitatea de autor a regelui Alfonso este discutabilă, influența lui nu este. În vreme ce restul lucrărilor majore care au rezultat în urma atelierelor lui Alfonso, incluzând istorii și alte texte în proză, erau în castiliană, "Cantigas" sunt în portugheza veche și reflectă popularitatea la curtea Castiliei a altor corpusuri poetice, precum "cantigas d'amigo" și "cantigas d'amor". Metrica este extraordinar de diversă: 280 de formate diferte pentru cele 420 de cântări. Cele mai frecvente sunt "virelai" și "rondeau
Cantigas de Santa Maria () [Corola-website/Science/337012_a_338341]
-
000). Coloniile portugheze din estul Africii au reprezentat inițial o lungă fâșie de coastă, fortificată, pe teritoriul de astăzi al Tanzaniei, Kenyei și Mozambicului. Africa de sud-est a fost explorată de navigatorul portughez Vasco da Gama în 1498. Prima colonie portugheză este întemeiată în 1505. Mozambicul ramâne sub autoritate lusitană până în anul 1975 când își dobândește independența și devine "Republica Populară Mozambic". Inițial, călătoriile lui Vasco da Gama, Francisco de Almeida și Alfonso de Albuquerque au cartografiat mare parte din coasta
Africa Orientală Portugheză () [Corola-website/Science/331062_a_332391]
-
Mozambic a fost administrat de două companii de exploatare a resurselor indigene, "Companhia de Moçambique" și "Compania do Niassa". În 1951, acestea au fuzionat, iar teritoriul a fost administrat unitar, sub numele "Moçambique", parte integrantă a Statului Portughez. În prezent, portugheza este limba oficială, singura, a Republicii Mozambic. Este vorbită în fapt de peste 50 la sută din populația țării, ca primă limbă. Restul populației, vorbitoare nativă de limbi locale și dialecte tribale, Swahili, arabă și engleză, vorbește în mare măsură portugheza
Africa Orientală Portugheză () [Corola-website/Science/331062_a_332391]
-
portugheza este limba oficială, singura, a Republicii Mozambic. Este vorbită în fapt de peste 50 la sută din populația țării, ca primă limbă. Restul populației, vorbitoare nativă de limbi locale și dialecte tribale, Swahili, arabă și engleză, vorbește în mare măsură portugheza ca a doua limbă. Toponimele sunt în mare măsură de origine portugheză. Africa Orientală Portugheză a exploatat populația și a fost o sursă importantă de sclavi pentru alte teritorii și piețe. Sclavia a fost abolită de autoritățile coloniale abia în
Africa Orientală Portugheză () [Corola-website/Science/331062_a_332391]
-
-lea. Este vorba mai întâi de cuvinte propriu-zis spaniole, precum "camarade" sau "moustique" „țânțar”, apoi de cuvinte din limbi amerindiene: "chocolat" „ciocolată”, "cacao", "tomate" „tomată”, "caoutchouc" „cauciuc”, "maïs" „porumb”. Limba portugheză aduce francezei mai puține cuvinte: "caramel", "marmelade", "pintade" „bibilică” (portugheze propriu-zise), "ananas" (cuvânt dintr-o limbă amerindiană din Brazilia). Influența germanică asupra limbii franceze nu se limitează la suprastratul constituit de limba francilor, ci continuă în Evul Mediu cu împrumuturi din alte limbi germanice. În primul rând este vorba de
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
Integrarea are loc atât din punct de vedere fonetic, cât și morfolgic. Este în general cazul împrumuturilor relativ vechi, din celelalte limbi de pe teritoriul Franței ("bijou"), din latina medievală ("gémir"), din greacă ("économie"), din italiană ("banque"), din spaniolă ("camarade"), din portugheză ("pintade" „bibilică”), din germană ("chic"), din engleză ("beaupré"). Asemenea cuvinte se pronunță exact conform regulilor limbii franceze (de exemplu "beaupré", foarte diferit și ca pronunțare, și ca grafie de etimonul englezesc "bouspret"), verbele se integrează în sistemul de conjugare francez
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
în 1966), franceză ("Mathieu Damian. La vie à la campagne", Les Éditions de prose moderne, Paris, 1939; traducere de Georges Bengesco, prefațată de Paul Valéry; reeditată sub titlul "La vie à la campagne" de Editura Kyros din Paris, în 2008), portugheză ("Vida no campo", în cotidianul "O Século" din Lisabona (edițiile din 18 mai 1947 până în 28 iunie 1947); traducere de Victor Buescu și Rogério Peres Claro), maghiară ("Falusi életképek", în vol. "Falusi életképek. Tănase Scatiu. Két kisregény", Editura pentru Literatură
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
St. Petersburg, 2000; traducere de Tatiana Sveșnikova), ucraineană („Гадальщик на камнях”, în vol. "Генеральские мундиры", Editura Nika-Țentr, Kiev, 2000; traducere de Stanislav Semcinskii), bulgară („Гадателят”, în vol. "Гадателят. Госпожица Кристина. При циганките", Zaharii Stoianov, Sofia, 2002; traducere de Ognean Stamboliev), portugheză („O adivinho nas pedras”, în vol. "Nas ciganas. Novelas Completas", Edições Cavalo de Ferro, Lisabona, 2004; traducere de Anca Ferro) și altele.
Ghicitor în pietre () [Corola-website/Science/335013_a_336342]
-
ǝ/ tonic s-a tranformat în /ɛ/, inversându-se astfel distribuția originală din latina vulgară: /e/ > / ǝ/ > /ɛ/ versus /ɛ/ > /e/ > /e/. Acesta este motivul datorită căruia vocalele "e" deschise și închise din catalană sunt distribuite total opus celor din portugheză și italiană. În variantele dialectale din insulele Baleare se păstrează încă vocalele / ǝ/ tonice în aceleași poziții pe care le aveau în catalana medievală. Se crede că în perioada preliterară toate variantele catalanei se caracterizau printr-o pronunție neutră a
Catalana medievală () [Corola-website/Science/335160_a_336489]
-
Sur Tasna al districtului Inn, pe malul drept al râului Inn. Este formată din satul Tarasp, 10 sate și dealul castelului. Majoritatea populației () vorbește germana (52.4%), a doua cea mai vorbită limbă fiind retoromana (38.4%), iar a treia portugheza (3.4%). În ciuda dominației timp de câteva secole a austriecilor, populația a vorbit până la Primul Război Mondial dialectul retoroman vallader. În 1880, 92% dintre locuitori vorbeau retoromana, pentru ca procentul să scadă la 87% în 1910. În preajma celui de-al doilea
Tarasp () [Corola-website/Science/335293_a_336622]
-
kilometru este "km" peste tot în lume, chiar dacă în limba locală cuvântul pentru numele unității poate varia. Printre variantele în limbi diferite ale numelui acestei unități se numără: "chilometro" (italiană), "Kilometer" (germană), "kilometer" (neerlandeză), "kilomètre" (franceză), "χιλιόμετρο" (greacă), "quilómetro/quilômetro" (portugheză), "kilómetro" (spaniolă) și "километр" (rusă). Se observă variații și la ortografia numelor de unități chiar între țările care folosesc aceeași limbă, cum ar fi cele între ortografia din engleza americană și cea din engleza britanică. De exemplu, în Statele Unite se
Sistemul metric () [Corola-website/Science/331568_a_332897]
-
fost numită prima dată ca "Ilha de Vera Cruz" (Insula Sfintei Cruci) și mai târziu "Terra de Santa Cruz" (Țara Sfintei Cruci) de către navigatorii portughezi care au descoperit țara. După câteva decenii, a început să fie numită "Brazilia" (Brasil, în portugheză) ca urmare a exploatării de lemn nativ brazilian, în acel moment singura resursă care este exportată de pe acele pământuri. În portugheză, lemnul brazilian este numit pau-brasil, cuvântul "brasil" având sensul etimologic de "roșu ca un tăciune", format din latinescul "brasa
Brasil (insulă mitologică) () [Corola-website/Science/331668_a_332997]
-
Cruci) de către navigatorii portughezi care au descoperit țara. După câteva decenii, a început să fie numită "Brazilia" (Brasil, în portugheză) ca urmare a exploatării de lemn nativ brazilian, în acel moment singura resursă care este exportată de pe acele pământuri. În portugheză, lemnul brazilian este numit pau-brasil, cuvântul "brasil" având sensul etimologic de "roșu ca un tăciune", format din latinescul "brasa" ("tăciune/jar") și sufixul "-il" (din "-iculum" ori "-ilium"). Hărți maritime au identificat o insulă numită "Bracile" în largul coastei de
Brasil (insulă mitologică) () [Corola-website/Science/331668_a_332997]
-
a circa 40 de volume de poeme, proză, filosofie și publicistică, Toma George Maiorescu este binecunoscut cititorilor de peste hotare prin traducerile datorate unor scriitori ca David Samoilov, Kirill Kovaldji, Evgheni Evtușenko în rusă,George Anca în engleză, Geir Campos în portugheză, Per Olof Ekström în suedeză, Menelaos Ludemis și Dimos Rendis în greacă, Andrée Fleury și Paul Miclau în franceză, O. Stamboliev în bulgară, Prabhyjot Kaur în hindi, Pablo Neruda și Omar Lara în spaniolă, Oskar Pastior în germană, Franyo Zoltan
Toma George Maiorescu () [Corola-website/Science/331804_a_333133]
-
Adio!...” și „Pe strada Mântuleasa...” sunt „trei perfecțiuni”. Nuvela „Pe strada Mântuleasa...” a fost tradusă în mai multe limbi străine: franceză („Le vieil homme et l'officier”, Gallimard, Paris, 1968; traducere de Alain Guillermou, reeditată în 1977, 1981 și 1990), portugheză („Rua Mantuleasa”, Editora Ulisseia, Braga, 1969; traducere de Ricardo Alberty, reeditată în 1978), germană („Auf der Mântuleasa Strasse”, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 1972; traducere de Edith Horowitz-Silbermann, reeditată în 1973, 1975, 1978, 1984 și 1991), neerlandeză („De Mântuleasa-straat”, Meulenhoff, Amsterdam
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
(circa 1480, Lisabona, Portugalia - 1 mai 1521, Filipine) a fost un scriitor portughez și ofițer în India portugheză între 1500 și 1516-1517, cu postul de copist în fabrica Cannanore și, uneori, translator de limbă locală (Malayalam). Cartea lui "Carte de " (Livro de Duarte Barbosa) este una dintre cele mai vechi exemple de literatură de călătorie portugheză, scrisă la
Duarte Barbosa () [Corola-website/Science/332910_a_334239]
-
din latină: „"genus"”. Cuvântul are pe larg sensul de categorie, tip, specie, și mai puțin sensul de sex. În alte limbi majore cuvântul echivalent pentru gen/sex este: în engleză "gender", în franceză "genre", în italiană "genere", în spaniolă și portugheză "género". Genul, în accepțiunea Dicționarului explicativ al limbii române, are, printre altele, sensul de „categorie gramaticală bazată pe distincția dintre obiecte și ființe, precum și dintre ființele de sex masculin și sex feminin”. Distincția funadamentală cu care oprează această definiție este
Gen (sociologie) () [Corola-website/Science/333023_a_334352]
-
săi (cum ar fi Rio Negro, Madeira, Parana) de asemenea străbat teritoriul brazilian. Vegetația este reprezentată de pădurile ecuatoriale ("selva") și de savane. La Rio de Janeiro se află celebra „Căpățână de zahăr” („Muntele Corcovado”). Colonizarea europeană a fost preponderent portugheză, ceea ce a făcut ca Brazilia să reprezinte cea mai importantă concentrare de vorbitori ai limbii portugheze din lume. Cele două mari aglomerații urbane ale Brazilei sunt Sao Paulo și Rio de Janeiro. Brasilia, capitala statului (de patru decenii), este amplasată
Geografia Braziliei () [Corola-website/Science/334591_a_335920]
-
Zorbas continuă să trăiască în mine pentru că și el avea același Dumnezeu, pe Epafos.” În octombrie 1949 apare versiunea suedeză a romanului, în traducerea lui Börje Knös, prieten al autorului. În anii următori apar traduceri și în alte limbi străine: portugheză (1951), germană și engleză (1952), norvegiană (1953), spaniolă, daneză, finlandeză și ebraică (1954), italiană și croată (1955). "Zorba Grecul" obține în iunie 1954 Premiul pentru cea mai bună carte străină a anului 1954 la Târgul Internațional de Carte de la Paris
Zorba Grecul (roman) () [Corola-website/Science/336724_a_338053]