948 matches
-
1658-1730, originar din Bologna), care se va remarca printr-o monumentală descriere geografică și istorică a ținuturilor cursului mijlociu și inferior al Dunării. În 1672 Cantacuzino este întemnițat din ordinul lui Grigore I Ghica, cel care dispusese în 1663 uciderea postelnicului Cantacuzino. Fratele său Șerban reuși să-l aducă la Constantinopol prin relațiile pe care le avea la Înalta Poartă și-l învesti odată ajuns domnitor, în 1678, cu dregătorii neînsemnate. Influența politică a stolnicului a fost totuși importantă, fiind exercitată
Constantin Cantacuzino (stolnic) () [Corola-website/Science/304363_a_305692]
-
cultura română îl constituie catalogul bibliotecii lui Constantin Cantacuzino, care conține printre altele și o listă a cărților tipărite în principatele române la sfârșitul veacului al XVII-lea. Frumusețea bibliotecii Mănăstirii Mărgineni (jud. Prahova), întemeiată cu o parte a bibliotecii postelnicului Constantin Cantacuzino de la Mironești, este menționată deja la Del Chiaro. Se pare însă că puține cărți din acel patrimoniu au trecut în posesia stolnicului Cantacuzino. Era vorba mai ales de literatură religioasă, chiar și de sorginte protestantă. În timpul studiilor tânărul
Constantin Cantacuzino (stolnic) () [Corola-website/Science/304363_a_305692]
-
nu va intra în Bourges. Pierre de la Chatre a primit refugiu de la Theobald al II-lea, conte de Champagne. Ludovic s-a implicat într-un război cu contele Theobald de Champagne permițându-i lui Raoul I, conte de Vermandois și postelnic al Franței s-o repudieze pe soția lui, Eléonore de Blois, sora lui Theobald și să se căsătorească cu Petronilla de Aquitania, sora Eleonorei. Eleanor i-a cerut lui Ludovic să susțină căsătoria nelegitimă a surorii ei cu Raoul de
Eleanor de Aquitania () [Corola-website/Science/311642_a_312971]
-
va da țara pe mâna leșilor. În testamentul său din 22 iunie 1633, scris la Constantinopol, fostul domnitor al Moldovei menționa că Biserica Adormirea Maicii Domnului din Iași nu era terminată de construit. El a dat dispoziții executorilor săi testamentari (postelnicul Iancu Costin, tatăl cronicarului Miron Costin, și marele logofăt Matei Gavrilaș) să-i vândă proprietățile sale din Polonia și cu banii obținuți să finalizeze construcția Bisericii Adormirea Maicii Domnului din Iași, a Bisericii „Sf. Ioan Botezătorul” din Iași și a
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
înaintea curții împărătești pănă îndesară. Apoi, au învățat veziriul să sloboadză un boier in, care va hi fostŭ chihaia lui, care slujbă să prinde la turci, cum este postelniciia cea mare la noi în țară. Deci, au slobodzit pre Costin postelnicul, care era postelnic mare la Barnovschii-vodă. Au mărsŭ și au luat oasele dinaintea curții și le-au dus la patrierșie și acolea pre scurtŭ, pre cât au lăsat vremea de atuncea, l-au astrucat în patrierșie, în céiași noapte. Și
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
pănă îndesară. Apoi, au învățat veziriul să sloboadză un boier in, care va hi fostŭ chihaia lui, care slujbă să prinde la turci, cum este postelniciia cea mare la noi în țară. Deci, au slobodzit pre Costin postelnicul, care era postelnic mare la Barnovschii-vodă. Au mărsŭ și au luat oasele dinaintea curții și le-au dus la patrierșie și acolea pre scurtŭ, pre cât au lăsat vremea de atuncea, l-au astrucat în patrierșie, în céiași noapte. Și de acolo apoi
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
este trimis la București pentru a discuta cu domnitorul. Dumitru se întoarce din capitală cu vestea că Radu Șerban nu mai era domn de două luni, iar noul domnitor, Radu Mihnea (1601-1602, 1611-1616, 1620-1623), l-a trimis cu Dumitru pe postelnicul Butnaru (Gheorghe Dinică) cu o oaste de 200 de lefegii. Căpitanul Andrei se duce în vale să discute cu boierul Butnaru, care condusese cavaleria lui Mihai Viteazul. Andrei îi spune că vrea să ridice poporul la luptă și să facă
Nemuritorii () [Corola-website/Science/311357_a_312686]
-
cu puștile în mână pentru a-i deruta pe dușmani. A doua zi, atacul este reluat cu îndârjire, dar vestea că se apropie câteva mii de țărani din satele din jur îi face pe atacatori să ceară încheierea unui armistițiu. Postelnicul Butnaru le făgăduiește viața și libertatea în schimbul lăzii și a cedării cetății. Porțile cerății se deschid, iar singura persoană care iese este Ioana, femeia care purta în pântec copilul ei și al lui Costea. În curtea cetății se află căpitanul
Nemuritorii () [Corola-website/Science/311357_a_312686]
-
Periețanu, cumnat de vară primară maicei mele, om cu mare avere și numai o fată avè, dar să vede că era și prost, sau varvar, că în silă ș-a măritat fata cu acel Ioniță Lipan și a făcut pe postelnicul Costachi Lipan; numai că biata fimeie, simțitoari fiind, au și murit. Pe băiat l-au crescut bunică-sa, stolniceasa; după ce au murit bătrîna l-au luat maică-mea. Acesta, la domnul Calimah s-au făcut sardar, la Ioan vodă Sturza
Lipan (familie de nobili) () [Corola-website/Science/312957_a_314286]
-
fimeie, simțitoari fiind, au și murit. Pe băiat l-au crescut bunică-sa, stolniceasa; după ce au murit bătrîna l-au luat maică-mea. Acesta, la domnul Calimah s-au făcut sardar, la Ioan vodă Sturza, spatar, iar la Mihai vodă, postelnic. Și fiul său Iorgu, fiind prezident la Putna și ispravnic de Iași, în 1848 l-au făcut postelnic. Pe Gheorghe, moșul postelnicului Costachi, prin mijlocirea nepotu-său, domnul Ioan Sturza l-au făcut căminar. Pe Neculai, fiul căpitanului Iordachi, văr primare
Lipan (familie de nobili) () [Corola-website/Science/312957_a_314286]
-
l-au luat maică-mea. Acesta, la domnul Calimah s-au făcut sardar, la Ioan vodă Sturza, spatar, iar la Mihai vodă, postelnic. Și fiul său Iorgu, fiind prezident la Putna și ispravnic de Iași, în 1848 l-au făcut postelnic. Pe Gheorghe, moșul postelnicului Costachi, prin mijlocirea nepotu-său, domnul Ioan Sturza l-au făcut căminar. Pe Neculai, fiul căpitanului Iordachi, văr primare cu postelnicul Costachi, tot Mihai vodă l-au făcut comis și Enachi, frate vitreg postelnicului Costachi, la Ioan
Lipan (familie de nobili) () [Corola-website/Science/312957_a_314286]
-
-mea. Acesta, la domnul Calimah s-au făcut sardar, la Ioan vodă Sturza, spatar, iar la Mihai vodă, postelnic. Și fiul său Iorgu, fiind prezident la Putna și ispravnic de Iași, în 1848 l-au făcut postelnic. Pe Gheorghe, moșul postelnicului Costachi, prin mijlocirea nepotu-său, domnul Ioan Sturza l-au făcut căminar. Pe Neculai, fiul căpitanului Iordachi, văr primare cu postelnicul Costachi, tot Mihai vodă l-au făcut comis și Enachi, frate vitreg postelnicului Costachi, la Ioan vodă s-a făcut
Lipan (familie de nobili) () [Corola-website/Science/312957_a_314286]
-
fiul său Iorgu, fiind prezident la Putna și ispravnic de Iași, în 1848 l-au făcut postelnic. Pe Gheorghe, moșul postelnicului Costachi, prin mijlocirea nepotu-său, domnul Ioan Sturza l-au făcut căminar. Pe Neculai, fiul căpitanului Iordachi, văr primare cu postelnicul Costachi, tot Mihai vodă l-au făcut comis și Enachi, frate vitreg postelnicului Costachi, la Ioan vodă s-a făcut căminar; și, iată, o familie boierească nouă și răpede ridictă la înalte ranguri au sporit în țară. Pentru fericirea ei
Lipan (familie de nobili) () [Corola-website/Science/312957_a_314286]
-
l-au făcut postelnic. Pe Gheorghe, moșul postelnicului Costachi, prin mijlocirea nepotu-său, domnul Ioan Sturza l-au făcut căminar. Pe Neculai, fiul căpitanului Iordachi, văr primare cu postelnicul Costachi, tot Mihai vodă l-au făcut comis și Enachi, frate vitreg postelnicului Costachi, la Ioan vodă s-a făcut căminar; și, iată, o familie boierească nouă și răpede ridictă la înalte ranguri au sporit în țară. Pentru fericirea ei sau pentru a ei împilare.“
Lipan (familie de nobili) () [Corola-website/Science/312957_a_314286]
-
băneasa văduva Elena Muruz și fiica ei Ralu, măritată curând cu beizadea Costache Caradja (fiul lui Nicolae Caradja), s-au adresat lui Constantin Hangerli (1797 - 1799) care, printr-un hrisov din 12 octombrie 1798, dădea din nou orașul Muruzeștilor, poruncind postelnicului ca, odată cu punerea în posesie a acestora, să ia de la mâna orășenilor și copia ultimului hrisov al lui Ipsilanti. Muruzoaia și ai ei au păstrat orașul și sub domnia lui Alexandru Moruzi (1799 - 1801), Mihai Șuțu (1801 - 1802) și Alexandru
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
istorice din România", având codul de clasificare PH-II-a-A-16691. În ziarul "Tribuna Poporului", anul VII, nr 99, 17 iunie 1903, ce apărea la Arad, se publica următoarea informație: Mănăstirea Sinaia a fost zidită la 1695 de marele spătar Mihai Cantacuzino, fiul postelnicului Constantin, și numită de Dositei, Patriarhul Ierusalimulul, „Mănăstirea Buceagul”. Numirea de Sinaia a dat-o mănăstirei spătarul Cantacuzino, după cum se vede din „actul de fondațiune”: Pentru pelerinii care vin să viziteze "Perla Carpaților", stațiunea montană Sinaia, cel puțin trei obiective
Mănăstirea Sinaia () [Corola-website/Science/309116_a_310445]
-
olac”, să întrețină caii și să se ocupe de procurarea nutrețului. Poșta din acele vremuri satisfăcea doar nevoile statului, ale dregătorilor și solilor străini și foarte rar ale particularilor. În secolul al XVI-lea poșta a trecut sub autoritatea marelui postelnic și nu a cunoscut modificări notabile până la mijlocul secolului al XVII-lea când au fost introduse relee de poștă, cunoscute sub denumirea de "menziluri". Cele mai importante drumuri de poșta din acea perioadă erau în Moldova: Iași - Bârlad - Galați și
Timbrele poștale și istoria poștală ale României () [Corola-website/Science/309865_a_311194]
-
-lea și transcrisă de episcopul Melchisedec Ștefănescu. Domnitorul Vasile Lupu (1634-1653) a refăcut parțial zidurile de incintă, turnurile de colț și acoperișul bisericii și a construit o a doua casă domnească, la sud de biserică. Biserica a fost acoperită de postelnicul Iorga, iar clisiarnița și turnul de către vornicul D. Șoldan. Într-un document din 12 ianuarie 1664 se menționează că hatmanul Gheorghe Coci (fost paharnic) promisese ""să direagă trăpăzăria cia di peatră și maghernița și chelăriile și să o acopere"". El
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
, (n. 10 mai 1858, Iași - d. 17 aprilie 1939, Iași) a fost un istoric și scriitor român, mai cunoscut sub pseudonimul de N. A. Bogdan. N. A. Bogdan își trage originea dintr-o veche familie boierească, unul dintre înaintașii săi fiind postelnicul Dumitru Bogdan, proprietar de moșii. Părinții săi erau Gheorghe Bogdan din Botoșani și Irena Andriescu, fiica preotului de la biserica din Bârnova. Data sa de naștere nu este cunoscută precis. Deși însuși N. A. Bogdan afirmă într-o "Notiță biografică" din Dosarul
Nicolai Andriescu-Bogdan () [Corola-website/Science/310362_a_311691]
-
Athos (a șaptea în ordinea ierarhică athonită). Apoi trece prin zester de la Gorgan la ginerele său, Gheorghe Catargiu paharnicul. De la 1650 la 1914 Cobîlea a stat neîntrerupt în stăpânirea neamului Catargi, având următorii stăpâni: Gh.Catargi vornic - 1680; Apostol Catargi postelnic - 1710; Pătrașco Catargi pitar - 1750; Ion Catargi stolnic - 1770; Petrache Catargi paharnic - 1800; GH. Catargi - 1860; Ion Catargi - 1896. În localitate sunt două biserici. Una din ele este identificată cu cele mai vechi monumente ale culturii religioase din Republica Moldova, care
Cobîlea, Șoldănești () [Corola-website/Science/305118_a_306447]
-
apa potabilă, iar rezervele de ape ale Nistrului permit desfășurarea lucrărilor agricole pe teritorii ce suferă de secetele verilor. Din cercetările unor vechi surse aflăm că anul primei atestări documentare a satului Puhăceni este 1523. Istoria satului ține de numele postelnicului Cozma Șarpe, care avea în posesia sa satele Lațcani, Rediul, Brusturi și altele, de asemenea și o parte din Șerpeni și Puhăceni din ținutul Orheiului. Iar în 1665 satele sus-numite trec sub oblăduirea postelnicului Stamati, deoarece Cozma Șarpe s-a
Puhăceni, Anenii Noi () [Corola-website/Science/305132_a_306461]
-
1523. Istoria satului ține de numele postelnicului Cozma Șarpe, care avea în posesia sa satele Lațcani, Rediul, Brusturi și altele, de asemenea și o parte din Șerpeni și Puhăceni din ținutul Orheiului. Iar în 1665 satele sus-numite trec sub oblăduirea postelnicului Stamati, deoarece Cozma Șarpe s-a răzvrătit împotriva domnitorului, fugind în Polonia. Anul 1845 este anul primei atestări documentare a bisericii din satul Puhăceni, iar în 1874 s-a construit din piatră Biserica în numele Sf. Arhanghel Mihail. Serviciul divin se
Puhăceni, Anenii Noi () [Corola-website/Science/305132_a_306461]
-
meargă la Holohoreni să separe a patra parte. Insă neînțelegerile privind hotarele au continuat, deoarece la 1589 Petru Șchiopul repeta cererea făcută pîrcălabului de Hotin. In 1610 a patra parte din satul Holohoreni este în posesia lui Dumitrache Chiriță, mare postelnic. În cursul anului următor el cumpără și alte părți din acest sat. În 1620 Vasile Ureche paharnic cumpăra mai multe părți din satul Holohoreni. Și în continuare localitatea a rămas în posesia familiei Ureche. În secolul XVII satul Holohoreni rămase
Halahora de Sus, Briceni () [Corola-website/Science/305139_a_306468]
-
menționat în scris la 14 septembrie 1621 în timpul domniei voievodului Iliaș. S-a păstrat un zapis al marilor boieri de la Curtea Domnească, prin care Ionașcu Negruță, feciorul lui Negruță bătrânul, vinde o jumătate de moșie din satul Mereșeni lui Enache postelnicul cu 30 de galbeni. Satul ființa, căci despre vechimea lui, același zapis stipulează "...ale cărui privilegiu le-a pierdut din cauza tătarilor, când a venit Ștefan Tomșa la domnie". Domnitorul Radu Mihnea confirma această cumpărătură la 25 martie 1624. Arhivele au
Mereșeni, Hîncești () [Corola-website/Science/305181_a_306510]
-
pădurea și barda. Din documente mai aflăm câteva date, care menționează despre vânzarea și cumpărarea unor moșii. De exemplu, în 1644 era întărit lui Neniul Vornic o gloată, danie ce a primit Hrizea și soția lui Vambula (sora lui Ienachi Postelnic) două sate pe Botna - Ulmeni și Diaseni. Primii răzeși din Bardar au fost frații Tonu. În 1796 bărdărenii încep construcția unei biserici din lemn cu hramul Sf. Nicolae. În ea se păstrase cărți vechi religioase, icoane, vase din lemn. În
Bardar, Ialoveni () [Corola-website/Science/305183_a_306512]