5,162 matches
-
în tranziția noastră cenușie, ignoră "zgomotul și furia" literaților și își construiește o operă pe care cu greu o poți cuprinde. La trilogia Batalioane invizibile - după spusele sale - a lucrat 20 de ani. Un timp al reflecției asupra condiției romanului postmodern și al maturității creatoare. În fapt, trilogia este construită pe două importante personaje - Grigore Plagamat și Miru Rozeta -, care înseamnă lupta dintre Diavol și Înger. În jurul acestor personaje se țese cu migală parabola, alegoria, realismul magic și situarea scriitorului față de
Lupta Diavolului cu Îngerul by Mariana Criș () [Corola-journal/Journalistic/9922_a_11247]
-
a expresionismului, pentru ca, finalmente, să ajungă în albul imaculat al unui reflex suprematist, în care austeritatea misticului și polemica lui Malevici cu materia cromatică se întîlnesc inevitabil. Deși manierist prin dinamica sa lăuntrică, pictorul este, prin pluralismul său stilistico-afectiv, un postmodern înfiorat și contemplativ. Iar eposul existențial și teologic, pe care îl propune prin tematică și prin iconografie, și care se insinuează imperceptibil și în metabolismul receptării, are drept consecință imediată și o anumită judecată morală, o formă foarte specială de
Un manierist tărziu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9927_a_11252]
-
Schwartzeneger și o picătură voluptoasă de Baywatch, Borat îndrăgostindu-se iremediabil de eroina siliconată CJ (Pamela Anderson) etc. Așa cum ne declară și reporterul kazah, plecat să facă un documentar despre America și Visul american, iar acesta este filmul său, ceea ce postmodern vorbind, e pură realitate: Borat este și actor, și scenarist, și producător, iar cineva din familie face muzica. Dacă ar fi fost și regizor, formula era totală. Filmul atinge culmi nebănuite ale prostului gust escaladat cu veselie de Borat, iar
Borat - dicționarul kazah by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9948_a_11273]
-
se joacă pe ambiguitatea dintre o cafteală între cei doi kazahi goi pușcă și o posibilă scenă homoerotică. Mi-am amintit cu nostalgie de gagurile inteligente și candide ale lui Benny Hill pe această temă. Altfel, teoreticienii pot admira scenariul postmodern al întregii construcții, "intertext" filmic și muzical, scene care amintesc de Kusturica înainte de a fi toxifiate de intervenția regizorului, țigănii care se vor trimiteri către același regizor, și filmul obosește repede pentru a reveni la scatologicul originar, cu alte cuvinte
Borat - dicționarul kazah by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9948_a_11273]
-
Registrul comic, cu un grad mult mai mare de libertate, te poate face să treci cu vederea o serie de teze, care puse sub semnul multiculturalismului, riscă să treacă neobservate. Apariția lui Borat se plasează ironic într-un loc geometric postmodern, la confluența unei etici globaliste, cu etnoculturile colonizate temporar pentru resursele strategice. Nu întîmplător Borat este luat drept musulman, - deși nu este, după declarația sa ai zice că împărtășește, împreună cu aborigenii australieni, credințe totemice -, adică terorist într-un anumit context
Borat - dicționarul kazah by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9948_a_11273]
-
declarațiile lui și mai ales la tonul acestor declarații: "Altfel, pe undeva, nu înțeleg această tendință exagerată de-a fi neapărat într-o tabără sau alta. Cu toate că sunt fracturist ca gândire și simțire, îmi sunt simpatici și foarte mulți scriitori postmoderni sau câțiva literați, ca Vladimir Beșleagă, Vasile Vasilache, Aureliu Busuioc, Serafim Saka sau Andrei Burac, din generațiile mai în vârstă. Îmi mai plac și poeziile lui Mihai Vakulovski, dar și ale lui Alexandru Mușina, cu toate că cei doi scriitori nu au
Steaua fără Dumitru Crudu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9961_a_11286]
-
astfel de caractere putem judeca fără greș importanța unei culturi. Cultura în care astfel de oameni apare e una majoră. Cultura creștină a fost o astfel de cultură. ș...ț Și acum întrebați-vă: oare cultura noastră relativistă, hedonistă și postmodernă mai poate înlesni apariția unor asemenea caractere?" Ca cititorul să poată răspunde trebuie mai întîi să știe în ce anume a constat demnitatea celor doi Pascali, amănunt pe care, din lipsă de spațiu, îl rugăm politicos să-l afle singur
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9955_a_11280]
-
de "teribilism grafic" (p. 84-85), vechi de un secol, în cazul renunțării la punctuație, pare doar un tic conservator. Iar co-mentându-l pe Țepeneag, (neo)avangardistul ex-pe-rimentalist, o inadecvare. Doar autoarea însăși ajunge că constate: "Cuvântul nisiparniță este și un tratat postmodern de abolirea punctuației..." (92) Un fel de nepăsare disociativă schimbă receptarea critică, precum se întâmplă cu un extras din Al. Piru, critic care l-a respins și minimalizat grav pe Țepeneag, în articolul citat drept comentariu pertinent (58-59). De ce nu
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
variațiuni ale aceleiași cărți, Dan Perșa mizează cu fiecare nou roman care îi poartă numele, pe cu totul alte mize tematice, stilistice și naratologice. Dacă romanul de debut, Vestitorul (1997), era, practic, o rescriere a cronicilor medievale românești din perspectivă postmodernă, următorul Șah orb... (1999) putea fi citit ca o deconstrucție epică aplicată pe o poveste cvasi-contemporană din perspectivă istorică (coborârea în trecut nu este mai mare de douăzeci de ani). În fine, cel mai recent roman, Război ascuns (2005) este
Rătăciți în ficțiune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9983_a_11308]
-
epică aplicată pe o poveste cvasi-contemporană din perspectivă istorică (coborârea în trecut nu este mai mare de douăzeci de ani). În fine, cel mai recent roman, Război ascuns (2005) este o combinație de Pateric și Borges, însiropată bine în ironie postmodernă, care nu seamănă cu nimic din cele scrise până acum de acest foarte imprevizibil scriitor. De altfel ritmul lent de publicare a romanelor (3 în ultimii 10 ani, nu pare, la prima vedere, o performanță de invidiat) sugerează travaliul cu
Rătăciți în ficțiune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9983_a_11308]
-
date de fragmentele metatextuale (confesiunile directe făcute de narator cititorilor, în buna tradiție a literaturii medievale), de micile aparteuri, fără de care, probabil, nimeni nu ar fi înțeles nimic din această scriere. Combinația de document și ficțiune este explicată cu ironie postmodernă, într-un stil ce parodiază tânguirile vechilor cronicari: "Și iată-mă iar pus la cazne. Iubite cititor, câtă vreme am scris frumoasele pagini anume pentru tine, un mare necaz mi se întâmplă: am pierdut planul istoriei celei mari (după care
Rătăciți în ficțiune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9983_a_11308]
-
Extracția divină a unui anumit text îi conferea o natură eschatologică, făcîndu-l valabil in aeternum. Cartea canonică (și, bineînțeles, autorul ei) devenea(u) transcendentă(e), ieșind din temporalitatea comună și supunînd istoria impactului său (lor) covîrșitor. Desigur, în linia saeculum-ului postmodern euro-american, autoarea se mișcă mai degrabă către o deconstrucție a acestui model arhetipal al "selecțiilor arbitrare", așezîndu-se, teoretic, în zona mutațiilor semantice și valorice cunoscute de canon după debutul industrializării în Europa (și extinderii sale peste Ocean). Fenomenul "canonizării" - în
Canonul oriental by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8966_a_10291]
-
afin cu tot ce l-a precedat și dispus la mezalianțe cu tot ce-i va urma. Formula acestei varietăți rezidă nu în stilistică și nu în program, ci în atitudine. Departe de a fi senin și liniștitor, cosmopolit și postmodern, doldora de teorie de ultimă oră și isteț-ludic, optzecismul poetic care supraviețuiește cu adevărat - dacă urmărim raționamentul lui Bogdan Crețu - își poartă disperarea cu sine, exploatează până la macerare criza și ia doar act de prezența limbajului, pe care - însă - nu
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
pentru a nu risipi cu totul confuzia legitimă a lectorului, anunță senin că începe "așa, din mai multe părți", până depistează o anumită ordine. Proză și jurnal, ficțiune tratată cu minuție documentară, O limbă comună își înglobează, ca orice text postmodern care se respectă, metatextul. Referințele la propria scriitură și la temele ori personajele predilecte ale cărților publicate abundă în acest volum-arhivă, de o intensă, aproape dureroasă autoreferențialitate. Spre deosebire de "optzeciștii" puri și duri, pe care îi respinge cu un nu hotărât
Un testament literar by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8982_a_10307]
-
moarte prin semnul biblic al mersului pe apă. Amintiri din copilărie testează salvarea livrescă, prin biblioteca păstrătoare a existenței aurorale. De fiecare dată, viziunea fantasmatică dilată realul, dar mai degrabă în sens expresionist și, oricum, nu în sens textualist și postmodern, ca în proza onirismului estetic (}epeneag, Titel etc.). Prin urmare, nu prin hiperrealism, altfel spus prin privirea adâncă, intermediată de microscop. Universul ficțional, lumile create, configurează existența privită - să o spun cu un cuvânt biblic, nou-testamentar - în "ghicitură". Fantasticul metafizic
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
Dragomirescu. Primul cere literaturii să fie cu necesitate sămănătoristă, cel de-al doilea judecă o scriere recentă prin prisma teoriei capodoperei. Rezultatele, la nivelul cronicii literare, sunt dezastruoase. Avem astăzi continuarea acestui model de intransigență în dogmatismul textualist și cel postmodern. Al doilea model interbelic, cel mai fructuos, îl reprezintă critica purtătoare a unei anumite orientări sau opțiuni de principiu, cu o anumită flexibilitate, deci fără practicarea unui dogmatism rigid. Mă gândesc, în această categorie, la G. Ibrăileanu și, mai ales
O cititoare profesionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9053_a_10378]
-
printre rânduri. De a esențializa brutal și de a simplifica nepermis de mult. Așa se explică dosarul naționalist instrumentat în anii '90 de camarila extremistă a României Mari la adresa Politicelor, așa se explică filele aprige ale anchetei de pe poziții naiv postmoderne prin care Observatorul cultural a pus la zid, în 2002, Omul recent. E de așteptat ca și Despre idei & blocaje, apărută de puțină vreme, să creeze - cu totul ne-îndreptățit - sau să recicleze - din depozitele memoriei - câteva antipatii. Din păcate
Cum rămâne cu literatura ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9095_a_10420]
-
le temps ne compte plus") sau satiră. duhului meu. ("lângă mairie des lilas/ o blondă/ traversează pe roșu"). Alteori, jocuri de cuvinte precum jesu(i)s adaugă o dimensiune jucăuș-filozofică: "îi privesc cu gelozie pe africani și asiatici/ o turmă postmodernă fără păstor/ conectată la energiile noilor zei virtuali/ și mă întorc la spitalul avicenne/ ... numele lui iisus scris în franțuzește jesu(i)s... (povestea șoricelului supărat pe sat/ care s-a întors în locul de unde a plecat) Deși nu poate scăpa
"Ciocnirea civilizațiilor" și poezia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9083_a_10408]
-
interesantă (pentru că dă de gândit, nu pentru că ar fi obligatoriu corectă) este paralela între gândirea lui Steinahardt și cea a lui Noica. Cu destul curaj, Adrian Mureșan vede în Steinhardt un adept al "gândirii slabe", de maximă relativitate, în conformitate cu viziunea postmodernă a lui Gianni Vattimo, aflată la polul diametral opus metafizicii lui Noica. Personal, nu am înțeles foarte clar de ce era necesară permanenta raportare la gândirea lui Steinhardt și nu au fost discutate în sine convingerile religioase ale celor patru reprezentanți
Ocheade mistico-semantice by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9121_a_10446]
-
pierdut nici credința în resursele supramundane ale limbajului artistic și nici speranța că Arta poartă încă în sine energii purificatoare. Fără să-și propună și, evident, fără să-și pună această problemă, sculptorul trăiește una dintre cele mai autentice experiențe postmoderne, chiar dacă, aparent, opțiunea lui este pentru modernitate: anume unirea contrariilor, sentimentul acut al orizontalei, simultaneitatea sinoptică. Nostalgia originilor, sursa arhetipală și un oarecare ambalaj magic rezervat formei artistice îmbogățesc și ele, în cazul lui Bata Marianov, complicatul inventar al acestor
Un disident universal by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9128_a_10453]
-
misionar, deopotrivă mistic și social, al poetului, cetățean al patriei sale, dar și al universului, iar aceste atribute sunt neatinse de colbul desuetudinii. Autoarea trăiește, pe multiple octave ale rostirii, fervoarea clasicizantă a unui lirism revoluționar, ca intenționalitate, în care, postmodern, se află încrustată și pletora unor reminiscențe (începând cu cele eminesciene), spre a reface o istorie a compartimentului patetic al poeziei noastre naționale. Noul survine din revelația că veacul nostru nu mai însoțește creatorul în demersul său, nu se mai
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
Prea pățit ca să adopte fățiș o poziție tranșantă, criticul alege să-și spună părerea cu ajutorul unor interogații, lăsate în suspensie, pe seama cărții: "Ea șochează, incomodează și agasează din multe puncte de vedere. Aparține unui - definitiv - poet, as al ingineriilor textuale postmoderne, dar înzestrat cu temperament și structură romantică. Poate fi, de pildă, pusă în ecuație cu alte cîteva proze fluviale sau chiar trilogii din panoplia istoriei noastre literare, de la În preajma revoluției la Cronică de familie, Un om între oameni, Cel mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]
-
libertarieni (în gândire) deconstrucționiști. Este, de fapt, vorba despre o nouă ediție a disputei dintre Antici și Moderni. A-i condamna pe cei din urmă în retorica medievală a înfricoșării (...) fără a încerca să înțelegi ce înseamnă de fapt nihilismul postmodern și care-i este legitimitatea într-o cultură europeană laică nu face decât să perpetueze o dispută stearpă. Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem mereu, în așteptarea unui răspuns improbabil, este: cum putem gândi viața - și cum o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9321_a_10646]
-
nu-și mai frământe mintea îndurerată. - Da, Fănele, tare te mai iubea Costache-al meu". Firește, circul continuă, Ștefan ajunge să fie invitat și la parastasul din casa necunoscutului, la care participă ca un adevărat membru al familiei. În spirit postmodern, întreaga narațiune este scrisă cu sufletul la gură. Gabriela Gavril are un tempo narativ foarte alert, planurile se schimbă cu repeziciune pe principiul feliilor de viață, visurile, amintirile și întâmplările se succed fără încetare fără a dăuna însă coeziunii narative
Tranziția la Iași by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9372_a_10697]
-
care se pregătește: Schinurile modei. Fiți serioși, nu chiar orice calambur merge... Oricum, jocul de cuvinte este la el acasă în orice titlu de grupaj sau de rubrică: Urbanalități, Tratament traumaturgic, Oameni și șobolani, Copylărie etc. Ce mai, o revistă postmodernă. Interesant, și nicidecum banal, cum încearcă să-l arate supratitlul, chiar dacă, pe ici, pe colo, violent, este articolul lui Augustin Ioan despre scrisul unora pe zidurile altora. Despre "fericita accidență a timpului și a spațiului", nu mai spunem nimic. Cronici
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9391_a_10716]