4,565 matches
-
susținerea unei autonomii care să-i insufle o existență creatoare comparabilă cu cea a modernismului de care e disociat printr-o forțare speculativă. E vorba mai curînd de un artificiu izvorît din impulsul unui simulacru de „progres“. „Bunurile“ așa-zisului postmodernism și ale modernismului ne apar comune, organic contopite. S-ar cuveni să recunoaștem doar o anume evoluție internă, o modificare a aceluiași țesut organic, aidoma unui fruct ce se coace. Cromatica rumenelii sale nu ne îndrituiește a vorbi despre un
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
ne apar comune, organic contopite. S-ar cuveni să recunoaștem doar o anume evoluție internă, o modificare a aceluiași țesut organic, aidoma unui fruct ce se coace. Cromatica rumenelii sale nu ne îndrituiește a vorbi despre un alt fruct... Acceptînd postmodernismul cu jumătate de gură, Alexandru Mușina nu înțelege însă a-i extinde raza și asupra generației ’80: „poeții și prozatorii generației ’80 nu sînt, în marea lor majoritate, niște postmoderniști; ca să ne rezumăm la poeți: în punctul de plecare, chiar
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
Iaru) sunt poeți «calzi», participativi, angajați într-o față de o realitate socială și umană extrem de acută, de «prezent㻓. Cu toate că feței lor „calde“, „participative“ li s-ar putea alipi cu ușurință una „rece“, măcar la fel de probantă, ale cărei trăsături aparțin icoanei postmodernismului, așa cum o acceptă exegetul: „rescriere ironică a celor mai diverse «texte» preexistente, parodia, preluarea a tot soiul de coduri culturale și limbaje funcționale și alăturarea lor, indiferența, dacă nu scepticismul vizavi de o reală comunicare, plăcerea spectacolului - literar - în sine
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
larg deschise și de acum înainte. Mica ceartă a poeților „Cenaclului de luni“ dacă doar ei ar fi postmoderniști și nu și cei din aceeași generație de la Cluj sau de la Iași sau de aiurea, ori dacă pur și simplu aparțin postmodernismului, evident că nu semnifică altceva decît o departajare a etichetelor, fără o deosebită semnificație asupra substanței literare. Însă dacă e să validăm totuși postmodernismul pe sol românesc (concept confuz, nevertebrat, pe care subsemnatul îl ocolește pe cît cu putință), n-
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
aceeași generație de la Cluj sau de la Iași sau de aiurea, ori dacă pur și simplu aparțin postmodernismului, evident că nu semnifică altceva decît o departajare a etichetelor, fără o deosebită semnificație asupra substanței literare. Însă dacă e să validăm totuși postmodernismul pe sol românesc (concept confuz, nevertebrat, pe care subsemnatul îl ocolește pe cît cu putință), n-am putea-o face decît, în primul rînd, cu exemplul optzeciștilor „lunediști“. Ultima chestiune la care ne oprim e cea a propunerii pe care
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
regăsească valorile propriei biografii, a micilor întîmplări cotidiene, a sentimentelor nesofisticate, a senzațiilor imediate. „Privirea trebuie să fie «obiectivă», în sensul că între ea și realitate nu trebuie să se interpună lentilele diverselor teorii, ideologii, mitologii, clișee culturale etc.“. Deoarece postmodernismul ar putea fi la nevoie taxat drept exclusiv un „proiect literar“ și în nici un caz un „proiect existențial“, poezia către care se cade să ne reorientăm trebuie să-și însușească un asemenea proiect. „Germenii“ acestui proiect Al.Mușina îi vede
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
Ioana Ieronim Goran Stefanovski, n. 1952, Republica Macedonia, dramaturg de vârf al țării sale și eseist, cu o importantă carieră internațională. Este cel care a introdus postmodernismul în teatrul țării sale de la mijlocul anilor 1970. Dramaturgia sa atacă fără jumătăți de măsură temele majore ale timpului atât de accidentat pe care îl reprezintă. în cheia farsei tragice, această materie dramatică, în care tradiții profunde se asociază cu
Goran Stefanovski- Fondul problemei by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Journalistic/6610_a_7935]
-
de la mijlocul anilor 1970. Dramaturgia sa atacă fără jumătăți de măsură temele majore ale timpului atât de accidentat pe care îl reprezintă. în cheia farsei tragice, această materie dramatică, în care tradiții profunde se asociază cu Zeitgeist-ul momentului, depășește cadrele postmodernismului. Autor multipremiat (marele premiu al Festivalului Internațional de Literatură, Vilenica, Slovenia, 2007) el este ambasadorul cultural al țării sale în Anglia și membru în PEN Club Internațional, Parlamentul Cultural European, Academia de Arte și Științe din Macedonia. Salut. Numele meu
Goran Stefanovski- Fondul problemei by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Journalistic/6610_a_7935]
-
ani de zile, cu pasiune, „Magazine littéraire" și „Lire", două publicații a căror parcurgere te ajuta să-ți faci o imagine despre nivelul literaturii franceze a momentului (cu ample deschideri spre alte spații culturale). Intrate pe mâna unor adepți ai postmodernismului și corectitudinii politice, ele sunt de-o dezamăgitoare lipsă de consistență. Numărul pe decembrie 2009 - ianuarie 2010 al lui „Lire" e o însăilare de mărunte comentarii, recenzii și irelevante fragmente din cărți în curs de tipărire, prinse între copcile unor
Moartea revistelor literare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6510_a_7835]
-
literară dinafara țării cu cea de la noi. Ce nu-i în regulă aici, la București, să spunem? Sau ce-i în regulă? Am predat într-adevăr, la Berlin, la Freie Universität, timp de un semestru, un curs/seminar/atelier de postmodernism american. Totul în cadrul faimosului Samuel Fischer Course, ținut de doisprezece ani încoace de scriitori cu o anume reputație internațională. Am avut aici predecesori ca Vladimir Sorokin, Kenzaburõ Õe, Richard Powers, Sjón, Scott Bradfield, Dubravka Ugrešic etc., ceea ce e puțin intimidant
„Am atins o clipă cerul cu palma“ by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/6575_a_7900]
-
prezent (în care Călinescu, atent la picanterii, îi acordă colonelului Grigore Lăcusteanu două coloane), nici în Istoria critică a literaturii române (deși Nicolae Manolescu insistă asupra prozei subiective a pașoptiștilor), nici chiar în Istoria literaturii române de la creația populară la postmodernism (în ciuda faptului că Dumitru Micu nu exclude aprioric elementul cultural). De aceeași soartă au parte și alți memorialiști ardeleni. Ioan Ciurileanu, autor al unor Fragmente istorice din anii 1848-49, Ioan Oros alias Rusu și ale sale Memorii, sau însuși Andrei
Un memorialist uitat de la 1848 by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6390_a_7715]
-
printre cărțile fundamentale ale acesteia. Încă dinainte de moartea lui timpurie, Donald Barthelme își pierduse însă și cititorii americani, cărțile lui nu mai erau retipărite, cine încerca să le cumpere din atotcuprinzătorul depozit Amazone afla că nu mai sunt de găsit. Postmodernismul american se demodase mai repede decât modelul lui francez. O biografie amplă, arhidocu-mentată și cât se poate de pătrunzătoare, așa cum se scriu despre marii creatori numai în America, unde li se oferă autorilor destui bani și suficient răgaz pentru a
Colaj de perle și nestemate by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6115_a_7440]
-
nici măcar pe aceea de a le dărâma, deoarece a recurs (demonstrativ sau nu) și la deconstrucție, jucându-se de-a dilatarea monstră a timpului și a fost, de asemenea, autorul romanului Zgomot alb, studiat azi în universități ca prototip al postmodernismului american. A decis, așadar, să-și permită luxul de a prezenta drept roman un text de dimensiunile unei nuvele conținând meditații și digresiuni despre câteva dintre marotele lui din totdeauna, cum ar fi ideea (bizară pentru un narator atât de
Ca în Psycho au ralenti by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6443_a_7768]
-
descopăr înțelepciunea lumii academice.) Ne recomandam reciproc noi apariții editoriale, ne comentam articolele și studiile - ce mai, un paradis al comunicării profesor - student. Au trecut anii, a murit și moda structuralismului, au apus studiile semiotice, a trecut peste noi și postmodernismul. Continuam să ne întâlnim întâmplător la etajul patru și să discutăm, în trecere, despre ce mai citim și scriem. Întruna din aceste șuete în fața liftului, m-a întrebat la ce mai lucrez. Mai mult în joacă, i-am spus: „Dragă
Dumas, creolul cu zulufi blonzi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6448_a_7773]
-
primul lucru pe care-l cheamă în minte asocierea auroralului cu morbidezza este paradoxul. Dar nu ar fi prima semnalare a unei concatenări „bizare”, pentru că suntem actanții unei culturi care a cunoscut mai mereu asocieri bruscate. Discuția vizând raportul dintre postmodernism și postmodernitate se dovedește relevantă în context. Unii pun aceste coabitări pe seama aplecării noastre spre imitație necritică (să ne amintim cum, la un moment dat, Benjamin Fundoianu propunea asimilarea deplină a României, politic și cultural, de către Franța, dacă tot ne
Crize cu rezolvări estetice by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4727_a_6052]
-
Grigurcu În chip izbitor, Nicolae Prelipceanu este un antiromantic. Cultul egoului, frămîntarea interiorității, intonația patetică sunt sub condeiul d-sale întoarse pe revers. Nimic din atitudinile idealizatoare nu scapă unei „deconstrucții” ce se potrivește mai bine avangardei decît așa-zisului postmodernism (de facto, un modernism clasicizat), care caută a întruni într-o dulce concordie diversitatea posturilor, a procedeelor. Poetul e un avangardist, totuși temperat de teama de-a nu se da (prea mult) în spectacol. Drept care adoptă un limbaj sec, noțional
O speță de avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5042_a_6367]
-
perioada franceză, evident. M-a surprins modul lor de a mă „adopta”, de a argumenta că sînt unul de-al lor. Recenziile engleze au semnalat în trecere că scriitura are stil, trecînd la a spune că ilustrează un fel de postmodernism, care pentru ei e ceva foarte cunoscut; ei au urmărit mai degrabă povestea, care li s-a părut tulburătoare. Cronicile germane sînt atît de precise încît îți pot explica în cinci rînduri romanul mai bine decît l-ai înțeles tu
Gheorghi Gospodinov: „Dacă vrei să fii internațional, trebuie de fapt să fii personal, să prezinți lumii povestea ta proprie.“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5046_a_6371]
-
vrei să fii internațional, trebuie de fapt să fii personal. Poate sună paradoxal, dar trebuie să prezinți lumii povestea ta proprie. Trebuie să dau din nou dreptate receptării germane, care spune că romanul nu e postmodern, ci se joacă cu postmodernismul; în postmodernism, temele mari - moartea, iubirea - nu există, dar în romanul meu ele există. Receptarea bulgară, pe de altă parte, a jubilat că avem și noi în sfîrșit un roman postmodern. Primul. Sigur că am fost mîndru. E ca și cum ai
Gheorghi Gospodinov: „Dacă vrei să fii internațional, trebuie de fapt să fii personal, să prezinți lumii povestea ta proprie.“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5046_a_6371]
-
fii internațional, trebuie de fapt să fii personal. Poate sună paradoxal, dar trebuie să prezinți lumii povestea ta proprie. Trebuie să dau din nou dreptate receptării germane, care spune că romanul nu e postmodern, ci se joacă cu postmodernismul; în postmodernism, temele mari - moartea, iubirea - nu există, dar în romanul meu ele există. Receptarea bulgară, pe de altă parte, a jubilat că avem și noi în sfîrșit un roman postmodern. Primul. Sigur că am fost mîndru. E ca și cum ai spune că
Gheorghi Gospodinov: „Dacă vrei să fii internațional, trebuie de fapt să fii personal, să prezinți lumii povestea ta proprie.“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5046_a_6371]
-
ele există. Receptarea bulgară, pe de altă parte, a jubilat că avem și noi în sfîrșit un roman postmodern. Primul. Sigur că am fost mîndru. E ca și cum ai spune că avem și noi în sfîrșit un hamburgher bulgăresc. Cred că postmodernismul și anii ’90 au fost foarte sănătoși pentru literatura noastră. Pentru că avem o tradiție puternic conservativă, inclusiv în privința limbajului. La noi lucrurile acestea au apărut abia după 1989. Lucrarea mea de absolvire a facultății a fost despre postmodernism. Dar fiecare
Gheorghi Gospodinov: „Dacă vrei să fii internațional, trebuie de fapt să fii personal, să prezinți lumii povestea ta proprie.“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5046_a_6371]
-
Cred că postmodernismul și anii ’90 au fost foarte sănătoși pentru literatura noastră. Pentru că avem o tradiție puternic conservativă, inclusiv în privința limbajului. La noi lucrurile acestea au apărut abia după 1989. Lucrarea mea de absolvire a facultății a fost despre postmodernism. Dar fiecare postmodernism e și el unic, dacă vrei. În sensul că fiecare „mare narațiune” diferă de la o țară la alta, pentru că avem de distrus lucruri diferite. Aș vrea să mai discutăm despre o temă despre care am vorbit și
Gheorghi Gospodinov: „Dacă vrei să fii internațional, trebuie de fapt să fii personal, să prezinți lumii povestea ta proprie.“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5046_a_6371]
-
și anii ’90 au fost foarte sănătoși pentru literatura noastră. Pentru că avem o tradiție puternic conservativă, inclusiv în privința limbajului. La noi lucrurile acestea au apărut abia după 1989. Lucrarea mea de absolvire a facultății a fost despre postmodernism. Dar fiecare postmodernism e și el unic, dacă vrei. În sensul că fiecare „mare narațiune” diferă de la o țară la alta, pentru că avem de distrus lucruri diferite. Aș vrea să mai discutăm despre o temă despre care am vorbit și cu Jean Mattern
Gheorghi Gospodinov: „Dacă vrei să fii internațional, trebuie de fapt să fii personal, să prezinți lumii povestea ta proprie.“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5046_a_6371]
-
întru cuvînt secate, definitiv ieșite din uz. Să fie aceasta o reacție ce acompaniază foamea de originalitate, tot mai irepresibilă, al cărei frison ar fi comparabil cu goana după aur din Alaska de odinioară? Așa se pare, cu toate că așa-numitul postmodernism e mai cumpănit, convocînd în principiu toate modalitățile modernismului în ceea ce s-a numit o „paradă a modei (modelor) literare”, în stare a satisface o naturală diversitate de preferințe și pe deasupra a îngădui o ars combinatoria practic nelimitată. De altminteri
Un poet naivist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4786_a_6111]
-
un desen de adâncime, ieșind din hotarele literaturii, dar rămânând în sfera culturii: „Am interpretat secolul al XIX-lea ca pe o placă turnantă înspre articularea modernismului european major, care merge practic până la contracultura anilor ’60, când se reconvertește în postmodernism.” Tema investigației, Paradigma puterii: „concept controversat, paradigma se definește, în termenii lui Thomas S. Kuhn, ca un set de realizări științifice universal recunoscute care, pentru o anumită perioadă, oferă probleme general admise și soluții-model.” Investigația contează pe concursul imaginarului, căci
Despre teme și modele by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4801_a_6126]
-
drum al avangardelor), nici ca modernist „impur” (eclipsat de Arghezi) sau „purist” (eclipsat de Barbu), nici ca expresionist (pus în umbră de Blaga) sau post-simbolist precursor de noi orientări (eclipsat de Bacovia). Nu cred, de aceea, că recuperarea sub semnul postmodernismului (cum încearcă, timid, Mircea Cărtărescu în Postmodernismul românesc - N.B., printre puținele referințe bibliografice importante omise de Roxana Sorescu!) sau sub cel al „minimalismului” (cum sugerează Mircea Martin, după ce l-a situat cu succes, cîndva, în parametrii „modernismului moderat”) ar fi
Pro-Fundoianu by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4803_a_6128]