1,360 matches
-
lingvistul cognitivist, ce vrea să afle cum tratează ființa umană informațiile senzoriale care-i vin din realitate, pentru a le folosi în discurs, și dacă limba reflectă în structurile și semantismul ei un anumit raport al omului cu lumea. Aceasta postulează și lingvistica praxematică atunci cînd, pornind de la problemele de limbă, distinge scheme practice care domină categorizarea perceptivă și actualizarea discursivă. Această lingvistică, ce pune accentul, în consens cu concepția lui G. Guillaume, pe sensul procesual și nu pe cel stabil
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
informației. Conexionismul, din contra, consideră sensul ca ivindu-se din practicile de producere a sensului, din schemele socioculturale ale habitudinilor. Lingviștii conexioniști cercetează în discurs punctele de contact cu experiența lumii, care sînt semantica nominală, actanțialitatea, mărcile spațio-temporale și personale, postulînd noi structurări și dînd sens discursurilor în același mod în care se structurează și se dă viață anturajului sociocultural. Potrivit Catherinei Fuchs, cogniția este diferită de o simplă taxinomie simbolică, ea este ivirea elementelor de sens pe o bază de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
adesea la observarea tulburărilor sau neînțelegerilor în schimburi, ca un indice al aplicării unor norme de comunicare diferite. Studiul paralel al comportamentului indivizilor aparținînd unor culturi diferite relevă perspectivei interculturale aspecte comparative sau contrastive. Într-o astfel de cercetare, se postulează fie caracterul comun al unui element (o situație, un act de vorbire etc.) la indivizi aparținînd unor culturi diferite, fie similitudinile și diferențele în realizarea elementului observat. Se urmărește în acest mod identificarea axei de variație ce permite descrierea profilului
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
s-a introdus termenul modul pornind de la semnificația "unitate constitutivă a unui ansamblu", dar atribuindu-i altă accepție decît cea stabilită în 1983 de J. A. Fodor. Modelul modular al Școlii de la Geneva (avînd între reprezentanți pe R. Vion) nu postulează că modalitatea este un reflex al funcționării minții, dar admite această perspectivă ca ipoteză metodologică adaptată descrierii complexului discursiv. În acest fel, noțiunea "modul" din concepția lui R. Vion permite constatarea eteregenității interacțiunii de toate tipurile, tipul unei interacțiuni definindu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
actului nominației la nivelul actualizării în discurs și la luarea în considerare a multiplelor lui relații contextuale, cotextuale, intersubiective și dialogice. Problematica nominației nu se poate rezolva în cadrul înțelegerii mitice, arhetipale a numelui, care face ea denominarea esenței lucrurilor și postulează posibilitatea unei clasificări lingvistice care redă adevărul despre lume. Nominația nu poate fi receptarea unei cunoașteri absolute și definitive, adică denominația unui adevăr, ci este numai expresia lingvistică a unui punct de vedere în mod inevitabil cu perspectivă restrînsă. Deoarece
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
determinanților sau tipurile verbale), o problematică ce favorizează cercetările care privesc modalizarea și țin cont de dinamica proceselor de producere a sensului. Cea de-a doua sursă oferă mai multe elemente; ea a ajutat critica epistemologică a modelelor structuraliste care postulau imanența sensului, contribuind la fondarea teoretică a cadrelor unei lingvistici antropologice și la opțiunea realistă a analizelor lingvistice; acest realism este inerent dialecticii limbii și realității prin care practica lingvistică se articulează cu alte practici, fiind legat de însăși noțiunea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
abandonată. În perioada în care gramatica generativă urmărea să plaseze componentul semantic nu numai la nivelul structurii de adîncime, ci pe întregul parcurs transformațional, pentru a se reconcilia sintaxa cu semantica (altădată total separate), semantica generativă a răsturnat datele problemei postulînd că starea de la care pleacă activitatea generativă este compusă din formele logico-semantice care, supuse unui șir de transformări, generează formele de suprafață. În acest mod, componentul fonologic permite să se dea o reprezentare fonetică a enunțului, rezolvîndu-se astfel problema dificilă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
socialului, ci participă la impunerea lor, căci servește atît la comunicare, cît și la discriminare, la separare, la dominare etc. Deoarece studiază limba așa cum este vorbită într-o comunitate lingvistică, sociolingvistica nu poate susține o omogenitate a structurii gramaticale, așa cum postulează de obicei știința gramaticii, căci ea are în vedere tot ce variază în limbă și structurează structura socială a acestei variații. Pe o direcție apropiată perspectivei deschise de teoria lui W. Labov se înscrie praxematica, fiindcă ea urmărește aceeași plasare
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
proprietate numită coeziune (coerență sintactică), manifestată prin acord, recțiune, ordine discursivă, dar și prin fenomene care transgresează nivelul sintactic propriu-zis: izotopie, anaforă, continuitate presupozițională, recurență, paralelism, parafrază, proforme, elipsă, consecuția timpurilor, intonație etc. Nici din perspectivă generativ-transformațională nu se poate postula o autonomie conceptuală pentru text, întrucît majoritatea fenomenelor pe care le pune în evidență un proces generativ de texte corect formate constituie, în egală măsură, apanajul funcționării propoziției și frazei, identitatea și validitatea regulilor fiind verificabile la nivelul imediat inferior
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
filozofiile istoriei nu sunt decât niște contrafaceri nefericite ale teologiei, [iar] ca să cunoști istoria cu adevărat, în totalitatea și plenitudinea ei, ar trebui să fii Dumnezeu"5. Faptul că astăzi ne aflăm în Anno Domini 2010 nu mă îndreptățește să postulez prezența divinității în mersul istoriei. Aș cădea astfel într-o omnisciență psihedelică, similară cu păcatul mândriei, sau într-o vanitate ridicolă, asemenea unui habotnic care face liste cu evenimente "vizitate" de îngeri 6. Ceea ce încerc, însă fără a avea pretenții
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
cât de mult vi se cuvine vouă să umblați întru viața sfântă și în cucernicie, așteptând și grăbind [s.n.] venirea Domnului (Petru, II, 3, 11-12). 5.2. "Profeții" postmoderne cu privire la sfârșitul istoriei Postmodernismul este un alt gen de final, care postulează moartea marilor narațiuni, a oricărei credințe în Adevăr, Istorie, Progres, Rațiune. Cum spune chiar nașul său, François Lyotard, "postmodernismul exprimă un fel de mâhnire sau melancolie cu privire la ideile erei moderne, un sentiment de confuzie". "Endism"-ul, cum a fost numită
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
speță a retinoblastomului), în cel de al doilea caz. Existența ambelor clase de gene implicate în transformarea malignă a fost anticipată de Theodore Boveri care, încă din anul 1914, fără nici o cunoștință despre existența genelor sau a mutațiilor genetice, a postulat că anomaliile cromozomale reprezintă schimbările celulare cheie care conduc la tranziția de la o celulă normală la una malignă. În anul 1902, Th. Boveri, independent de A. Sutton, emisese ipoteza implicării cromozomilor în ereditate, ulterior el a înțeles exact natura ereditară
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
cromozomul 13, într-o regiune care cuprinde fără excepție și banda 13q14, au fost decelate la mulți dintre pacienții cu retinoblastom. Observația clinică potrivit căreia celulele retinale de la pacienții cu retinoblastom ereditar nu prezintă fenotip heterozigot a permis să se postuleze că cel de al doilea eveniment mutațional pentru inițierea acestui tip de neoplazie ar conduce la inactivarea sau eliminarea alelei de tip sălbatic, din locusul pentru retinoblastom. Al doilea eveniment poate fi reprezentat de mutația somatică a alelei normale sau
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
globalizate și este deturnată de la o evoluție normală, fiind constrânsă să apuce calea transformării maligne. Primul savant care a descris anomalii mitotice în celulele tumorale a fost J. Arnold, în anul 1879, iar în anul 1890, D. van Hansemann a postulat că toate carcinoamele se caracterizează prin mitoze asimetrice care conduc la o distribuție inegală a cromatinei, în celulele fiice. În anul 1914, Theodore Boveri a formulat TEORIA CROMOZOMALĂ A ORIGINII CANCERULUI, potrivit căreia distribuția neechilibrată a cromatinei, ca urmare a
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
manifestă în nucleu unde este translocată din citoplasmă determinând condensarea preferențială a cromatinei localizată la periferia nucleului și fragmentarea ADN (Cande și colab., 2002). Interacția dintre AIF și ADN nu are specificitate de secvență, ea fiind de natură electrostatică. Mecanismele postulate prin care AIF poate realiza fragmentarea ADN sunt: • AIF are activitate nucleazică, • interacția AIF-ADN crește susceptibilitatea ADN la nucleaze latente, • AIF activează nucleaze care induc liza cromatinei (Ye și colab., 2002). În cancerele colorectale a fost determinată o deleție de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
narațiunea „literară”, ci pentru narațiunea „generică”: 1) că pre(-)textul și textul se află într-o relație de dependență reciprocă, că textul ar fi o reprezentare a unor pre(-)texte (evenimențiale) independente de acea reprezentare, iar pre(-)textele ar fi postulate sau producte ale textului; 2) că pre(-)textul și textul sînt permutabile, fiecare jucînd, pe rînd sau simultan, rolul de cauză (dată) și efect (produs). Prefața Autorului Narațiuni găsim pretutindeni, cu funcții diverse în interacțiunea dintre oameni; de aceea, sfera
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
teleologică. Lecturi suplimentare Despre structura de bază a povestirii lucrările esențiale sînt Propp (1968) și Barthes (1977). Pentru o critică riguroasă a formalismului, vezi Jameson (1972). Mai tîrziu, Barthes s-a depărtat de analiza structurală, sedus fiind de conținut - a postulat cinci „coduri” surprinse în construcția istoriei (hermeneutic, semic, proaieretic sau acțional, referențial sau cultural, simbolic); S/Z constă într-o aplicare a codurilor la analiza unei povestiri balzaciene, Sarrasine (vezi Fowler, 1981 pentru comentarii). Chatman (1969) este un recenzent favorabil
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
cămașa de pijama, iar Lizzie plecase de la școală. 4.8. De la proză la film: traducere radicală Să menționăm acum - deși pe scurt - acel gen narativ contemporan, poate cu cea mai mare semnificație culturală: narațiunea filmică. Următoarele observații sînt prezentate ca postulate pentru discuții și critici, și se limitează la o singură problemă printre multele cărora li se poate adresa: Ce implică - în special din punct de vedere lingvistic - adaptarea unui film după un roman (sau cartea filmului)?” "Comparînd narațiunile scrise și
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
fiecare alegere de novo din cauza amneziei alegătorilor. La fel, fiecare sistem de partide se găsește înscris într-un teritoriu dat, are geografia lui electorală alcătuită din zone mai puternice sau mai slabe, iar uneori, zone de absență. Se poate așadar postula prezența a două dimensiuni în orice încercare de a defini o matrice a clivajelor pentru alte țări decât cele vizate de lucrarea lui Rokkan. În schimb, determinarea revoluțiilor ține de istoria singulară a fiecărei țări și solicită o muncă de
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
ale istoriei europene; prima se traduce prin emergența statului, care se împlinește într-o mobilizare identitară: invenția conștiinței naționale; cea de-a doua, prin emergența economiei de piață, care guvernează societatea urbană ce se substituie astfel societății tradiționale. Înainte de a postula apariția unui fenomen istoric de o amploare considerabilă, și mai ales fără beneficiul unui recul temporal, trebuie epuizată orice altă ipoteză care poate fi admisă și concepută, de vreme ce este vorba de clasificarea unui partid care se caracterizează tocmai prin noutatea
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
ignoraseră acest fenomen. Mulți analiști atașați criticii lui Rokkan se înșeală asupra unui lucru: sistemul de clivaje s-a "congelat" după primul Război mondial, nu sistemele de partide. Pe de altă parte, mulți dintre susținătorii așa zisului "defreezing" al clivajelor postulează în mod naiv că unui versant al unui clivaj dat nu-i poate corespunde decât un singur partid, neținând astfel cont de fracționarea internă care poate exista în sânul unei aceleași familii, așa cum e cazul notoriu, care îi va interesa
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
cap al unei propoziții reduse sau încastrate în verbul principal − VP-shell −, fie urmă a verbului principal). În capitolul 4, Chomsky (1995: 315−316) propune o interpretare diferită de cea anterioară: dacă un verb are mai multe argumente interne, trebuie să postulăm o scindare a VP de tip larsonian. Configurația v−VP exprimă rolul cauzativ sau agentiv al argumentului extern. Dacă inergativele sunt tranzitive "ascunse", așa cum sugerează Hale și Keyser (vezi infra, 4.3.1.), atunci numai inacuzativele care nu au Agent
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Macroroluri. În cadrul gramaticii rolurilor și a referinței, Van Valin și LaPolla (1997) definesc macrorolurile ca fiind grupări de argumente care sunt tratate la fel în gramatică. Există două macroroluri: Actor și Suferitor (engl. Undergoer). În acest tip de gramatică, se postulează un nivel intermediar de atribuire a rolurilor − atribuirea macrorolurilor. Macrorolurile sunt diferite de protorolurile lui Dowty nu în privința concepției semantice, ci a funcției pe care o au în gramatică − macrorolurile sunt noțiuni mai mult sintactice decât semantice, iar cele două
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
schimbă clasa de bază a unui verb. În plus, modelul propus de Levin și Rappaport Hovav nu explică ce clase sunt uniforme și ce clase variază. 4.4. Abordări "(neo)construcționiste" Teoriile construcționiste oferă alternativă la teoriile proiecționiste, lexicale, care postulează reguli de realizare a argumentelor (engl. linking). Două sunt caracteristicile esențiale ale acestor teorii, potrivit lui Sorace (2004: 249): (a) inacuzativitatea și inergativitatea sunt considerate ca fiind proprietăți ale predicatelor manifestate la nivelul propoziției, și nu proprietăți lexicale ale verbelor; (b
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de natura relațiilor temporale dintre subevenimente. După aceste criterii, autoarele deosebesc evenimentele simple (de exemplu, cele descrise de verbele de stare) de evenimentele complexe (de exemplu, cele descrise de verbele cauzative). (c) Abordarea cauzală (Levin și Rappaport Hovav 2005: 117) postulează existența unor "lanțuri cauzale" ale participanților la eveniment și a unei "transmiteri de forță" între participanți. Dintre adepții acestei teorii (Croft 1991, 1993, 1998, Jackendoff 1990, 1997, Langacker 199188, Talmy 1985) mă voi opri numai asupra lui Croft. Croft (1991
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]