4,003 matches
-
pură, așa scrie pe etichetă. Rainer e întors pe dos că Hans primește un cadou așa frumos, iar el nimic. Dar asta nu‑i decât o toană a Sophiei, care‑i nestatornică și vioaie ca un spiriduș, sigur o să se potolească ea curând, când se va așeza la casa ei. Acum doar se joacă cu Hans, care nu‑și dă seama de asta, fiindcă‑i începător în arta amorului. Sophie îi spune lui Hans să se schimbe chiar aici, în fața lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
că doar n‑are nimeni habar de chestia asta), în numeroase dealuri, între care există - ca formă intermediară - niște ridicături mai mici de teren, despărțite de făgașuri prin care curg pârâiașe. Sunt niște izvoare limpezi, țâșnitoare, la care drumeții îți potolesc setea atunci când simt nevoia. Din păcate, de cele mai multe ori pâraiele astea au un volum scăzut de apă, cu o singură excepție: primăvara, adică exact în anotimpul de acum. Adesea prin preajmă se aude fojgăitul vreunui animal mic, în căutare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
numai frivolitate. Adolescenții scuipă pe bătrâni și pe concepțiile lor, dar îi redescoperă câțiva ani mai târziu, când mai îmbătrânesc ei înșiși și se liniștesc. Hans e deja ceva mai în vârstă, dar nu vrea în ruptul capului să se potolească. Soarele apune ca de atâtea alte ori, iar Maria Andergast cântă în duet cu cineva de care nu‑mi amintesc, că doar n‑o fi fost Attila (Paul) Hörbinger? Peter Alexander cântă în duet cu Caterina Valente. Caterina cântă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
afară de hrănitor. Astăzi Anni vrea să exerseze copios la pian, iar apoi să facă o plimbare cu Hans; Rainer, în schimb, trebuie să‑l ducă pe tata la Zwettl, unde acesta are mare chef să meargă, fiindcă vrea să‑și potolească poftele trupești. O să încerce să‑și înșele soția, ceea ce n‑o să‑i reușească, dar oricum merită să sacrifici în scopul ăsta o cămașă curată. Tăticul e mereu ca scos din cutie. Are de gând să caute femei mai tinere chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
totuși intenția lascivă a acestor străini le distruge efectul. Ptiu, drace! Fiul strânge din dinți și tace, n‑are nici un rost să‑i ia apărarea mamei fiindcă tati o s‑o atace atunci și mai tare. Până la urmă o să se potolească. Albindu‑se, încheieturile degetelor lui Rainer se încleștează pe volan, de parcă oasele ar vrea să iasă afară prin piele. Singura soluție e să se gândească la Sophie pe care azi n‑o poate vedea din cauza lui tati și a chefului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
târziu la școala medie pentru muncitori. Până nu demult voiai să te faci profesor de sport. Acum nu mai vreau, țintesc și mai sus. Băieții cu găleata de clei tac și sunt pe picior de plecare. Afară s‑a mai potolit aversa, dar geamurile tot se scutură din țâțâni. Sigur că o aversă asemănătoare bate și în geamul Sophiei, făcând să se cutremure mestecenii din grădina ei; ploaia ar putea să ia cu ea și un cuvânt de iubire și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nimeni nu‑i rezistă. E minunat cu tine, e minunat din motivul cutare și cutare, dar și pentru că ești la început așa de îndărătnică, iar apoi rezistența ta cedează dulce în mâinile mele. Ca un animal micuț pe care‑l potolești și‑l faci să renunțe la lupta inutilă împotriva sa și a altora și să stea cuminte. Sophie privește cerul, iar Anna face la fel. Peisajul se îndepărtează de Anna fără încetare, nimeni și nimic nu rezistă prea mult în preajma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
au pus de gând să mă transforme În jucăria lor sexuală. „Ah, uite-l cum s-a excitat!“ a exclamat cu o voce nazală fata cu portjartiere albastre, În timp ce-și atingea sfârcurile cu unghiile ei lungi și roșii. „Potoliți-vă!“ le-a certat compozitorul. „Îmi cer mii de scuze, fetele sunt amețite rău și au uitat de bunele maniere. Vă rog să le scuzați“, a spus el cu capul plecat. Avea aceeași expresie ca atunci când Îi adusesem cureaua. Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
sexuale, frecându-se de ele, ci senzația aceea că undeva În adâncul trupului tău se ascunde un tremur nestăvilit, dorința impetuoasă de a-ți smulge pielea de pe tine, de a-ți expune măruntaiele până când acel tremur interior s-ar fi potolit. Încă de când eram la liceu am avut ocazia să locuiesc o perioadă de timp pe Coasta de Vest În America, apoi În Hamburg, datorită serviciului tatălui meu. De atunci am prins gustul drogurilor. Numai cu marijuana nu m-am Împăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
sofisticat despre droguri. Pe vremea când era student, mergea des În Okinawa ca să faca rost de heroină, de LSD și de canabis. Pe vremea aceea cocaina nu era la modă Încă. Erau la mare căutare produsele halucinogene și euforizantele, care potoleau stările de spirit conflictuale. El era Încă student și nu prea avea bani, de aceea era nevoit să renunțe la calitatea produselor pentru a putea Încerca orice Îi cădea În mână. Da, Încăpățânare oarbă! Simbolul inteligenței masculine era LSD-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
am ejaculat atât de puternic Încât sperma mi-a țâșnit mai sus de Înălțimea feței. De-abia mai respiram și eram cuprins de o senzație așa de plăcută, că Îmi simțeam ochii Împăienjeniți de lacrimi. Pofta sexuală nu mi se potolise Încă, din cauza cocainei, asta se Întâmplă dacă te masturbezi după ce te-ai drogat. Am format numărul de telefon pe care mi-l dăduse bărbatul. Mi-a răspuns o femeie cu o voce foarte plăcută și i-am spus că sun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
japonezii, am văzut așa ceva: să existe și cerșetori pe bune, și alții care să se distreze imitându-i! Bărbatul În impermeabil Își ieșise din pepeni și părea foarte agitat. Celălalt, În canadiană groasă, Îl apucă de braț, Încercând să-l potolească. — Voi Încercați cumva să vă bateți joc de noi? mă Întrebă el cu o mină serioasă. Reușisem să Înțeleg cât de cât engleza lor și Îmi căutam În minte cuvintele pregătindu-mă să le spun: „Nici eu nu-mi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
vorbit cu șoferul și l-a întrebat dacă nu eram un exemplu minunat de feciorie germană, sau o prostie de genul ăsta. Râse: A fost foarte amuzant. Prinse privirea tatălui ei, pe care eu n-am văzut-o, și se potoli din nou: — Oricum, a fost ceva de genu’ ăsta. Nu-mi amintesc exact. — Și șoferul i-a răspuns ceva? — I-a sugerat șefului său că mă puteau duce acasă cu mașina. Apoi cel din spate m-a întrebat dacă aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
fuseseră scoase de mult din cartelele de serie, de când se constatase că roboții programați în acest sens cum primeau o sarcină, cum se tăvăleau literalmente de râs, transmițându-și apoi unul altuia sarcinile respective ca bancuri. După ce, pentru a-i potoli, li se programaseră și bancuri, ca să aibă totuși de ce râde, se constatase alt fenomen îngrijorător, anume acela că ei își transmiteau bancurile drept sarcini, așa că ieșise o harababură generală, de nu se mai înțelegea om cu robot și râsul fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Cum, deja s-a dat în folosință?’”, „A căzut Rapidul?” și altele și altele, la care Felix S 23 răspundea strângând mâini în dreapta și-n stânga: „E bine! E foarte bine!”. După ce mulțimea, la apelul tov. Roșca 7, se mai potoli și se mai împrăștie, Felix S 23 făcu prezentările: — Dânsul e pilotul, tov. Dromiket 4, dânsul e tov. robot TESA Stejeran 1, dânsa e tov. Getta 2, de pe o planetă cu vederi progresiste, iar dânsul... unde sunteți, tov. inspector Pătrașcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Ofir, Pornesc, pline de spornica lor muncă, Pornesc să-și întrunească ascunsele comori, Și peste mări de umbră și liniște, aruncă Efluviile unor neprihănite zori. PENTRU MARILE ELEUSINII Când calda strălucire a lunilor toride Va prinde să decline, când soare potolit Spre golfuri de-ntuneric va luneca, trudit, Își va rosti chemarea din nou, Eumolpide... La vorba lui, pătrunsă de-un tăinuit fior, Tu vei ghici durerea Zeiței pământene Și plânsetul Fecioarei ce câmpuri leteene, I-e dat mult timp să
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Hanovra. Eugen, în urma unor memorabile scandaluri care au răscolit întregul Göttingen, fuge în America unde îl atrage și pe Wilhelm. Sub influența acestuia (Wilhelm învățase agricultura; prin el stirpa de țărani a neamului Gauss se întorsese la brazdă), Eugen se potolește. Devine morar pe lângă ferma lui Wilhelm (făcuse însă, la Göttingen, studii de drept). Cum au avut amândoi mulți copii, poate că descendența lui Gauss mai stăruie complect deznaționalizată, în America de Nord. Wilhelmina se mărită în 1830, cu orientalistul Erwald, pe care
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cu glas tare, în timp ce fața îi radia de bucurie, iar ochii îi luceau în lacrimii. -Nu am cancer! Nu am cancer! Am scăpat Eloim, Eloim, Eloim todaraba! (Dumnezeule mulțumesc mult)! Doamâna mea să fiți binecuvântată! Sofia a încercat s-o potolească, deoarece în jurul lor erau foarte multe femei bolnave care poate nu aveau aceeași șansă, dar spre surprinderea ei a observat că unele o priveau cu simpatie pe Eva și chiar i-au zâmbit amar. Aceasta a continuat să se minuneze
DREPTUL LA VIATĂ......UN ALT FRAGMENT de SILVIA KATZ în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364434_a_365763]
-
am învățat eu? Să-ți fie rușine! Am îndurat bătaia fără să scot un sunet și când am ajuns acasă m-a băgat direct în pat, prefăcându-mă că dorm.. De fapt mă gândeam că ar fi timpul să mă potolesc, mai ales că uneori mai mergeam și prin grădinile altor oameni ca să mămânc roșii sau castraveți. Dar să nu credeți că m-am ținut de cuvânt, când îmi era foame, uitam de promisiunea făcută mamei. Eram o neastâmpărată. A venit
COPILĂRIE DULCE COPILĂRIE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364439_a_365768]
-
în lentila ocheanului. Pești pe uscat înoată nevăzuți, țurcă pe fundul oceanului aerian,t ăcere, cănd pe o trestie un vieme urcă din apă , îi cresc aripi, zboară și piere. O lume de apă lasă în urmă, Peștele foamea o potolește cu carnea lui, Acum, fluturele uită ce lasă în turmă înțelegând atmosfera prin trecerea nimănui. La colț de cer îl pândește o pasăre și îi curmă Zborul de-abia început, era un pui. Egalitatea dintre cuvinte Mi-a luat aerul
FOTOGRAFUL DE PE PLAJE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364461_a_365790]
-
respectabilă și nu pot merge singură noaptea la un bărbat necăsătorit, ca apoi să-mi aud vorbe? Îmi era milă de biata mamaie care la optzeci de ani, deabia reușea să se îmbrace în timp ce o ruga pe Coca să se potolească, că este ora două din noapte și nu-l pot deranja pe administrator dar nu a găsit înțelegere la nebuna care urla la ea. Eu stăteam și le priveam având impresia că văd o piesă de teatru la care mă
GAZDA MEA COCA de SILVIA KATZ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364440_a_365769]
-
reclam că nu mi-ai plătit chiria. Nu te pui tu cu mine fetițo, eu care am fost treizeci și doi de ani...........! a continuat ea placa pe care o știam. Deodată mi-a venit o ideie și ca să o potolesc pe nebună i-am spus. -Eu voi locui la o verișoară de-a mamei mele, care va veni chiar astă seară să mă ia, așa că o să convingeți unde plec. Părinții mei locuiesc la țară și nu vreau să-i pun
GAZDA MEA COCA de SILVIA KATZ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364440_a_365769]
-
uitare, corbii croncăne în somn, numai spicele rămîn în urmă pînă trece iarna neștiutoare, albe-n creștet și zburlite, ținînd loc de mîngîiere în stilul lui Guardi deși mi-ar fi plăcut să fii tu acela! Și nimic nu-mi potolește dorul de tine oricîte argumente pioase aș îngrămădi în esența din urmă a lucrurilor, m-am convins de asta cu ochii mari deschiși putin oblic si verzi. Iar pentru a vedea bronzul sarde răspîndit în volute nu e nevoie să
USCATUL GOL AL OASELOR de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364473_a_365802]
-
trei sau patru zile?” „Poți să stai și-un an, chiar doi!”, îi raspund cu nonșalanță, Închizând ușa ‘napoi, chiar... ținându-mă de clanță, Altceva nu-mi amintesc să-i fi zis și mă consum Că nu pot s-o potolesc pe nevasta-mea nicicum! 8 MARTIE De ziua ta femeie, de ești mamă sau fiică, Ori metamorfozată în soacră mare, mică, Doresc la fiecare un cer fără de nori Lângă acela care v-aduce astăzi flori, Și mulți ani, fericire, căci
FLORILEGIU PENTRU ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364443_a_365772]
-
un mic buzdugan, dar bățul cu măciucă părea minuscul pe lângă înălțimea lui. Undeva în vale era adăpătoarea ciurdei, un sistem de jgheaburi în care apa curgea dintr-unul în altul, astfel încât oricâte vite ar fi venit deodată puteau să-și potolească setea în liniște. Grapă avea grijă ca de mai multe ori pe zi vitele să treacă prin apropierea adăpătorilor. Era un fel de secret profesional, care însă îndeplinea și necesitatea animalelor. Ziua s-a terminat fără evenimente deosebite. Seara Grapă
ZIUA CIURDARILOR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361280_a_362609]