KorAP: Find »[drukola/base=povestit & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...33 34 35 36 >

898 matches

Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642

1981; Jakobson 1956; Lodge 1977. Vezi și METONOMIE, TRANSFORMARE. metalepsă [metalepsis]. Intruziunea într-o DIEGEZĂ (diégèse) a unei ființe din altă diegeză; împletirea a două NIVELE DIEGETICE distincte. Dacă un narator EXTRADIEGETIC intră brusc în universul de situații și evenimente povestite, de exemplu, se obține o metalepsă. ¶Genette 1980, 1983. metalimbaj [metalanguage]. Un limbaj (natural sau artificial) folosit pentru a descrie un alt limbaj (limbajul obiect). De exemplu, limbajul folosit de gramaticieni pentru a descrie funcționarea unei limbi oarecare este un

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
exista mai mulți naratari diferiți, fiecare interpelat pe rînd de un singur narator sau de mai mulți naratori. ¶Ca și naratorul, naratarul poate fi reprezentat ca personaj, jucînd un rol mai mult sau mai puțin important în situațiile și evenimentele povestite (Nodul de vipere, Inima întunericului). Foarte frecvent, totuși, naratarul nu e reprezentat ca personaj (Tom Jones, Eugénie Grandet, Crimă și pedeapsă). ¶Naratarul un construct pur textual trebuie deosebit de CITITORUL sau DESTINATARUL real. La urma urmelor, același cititor real poate citi

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
decît personajele) ș.a.m.d. ¶Fie că-i expus, cunoscător, conștient de sine ori creditabil, naratorul poate fi EXTRADIEGETIC, sau INTRADIEGETIC. În plus, naratorul poate fi heterodiegetic, sau homodiegetic și, în acest din urmă caz, funcționează ca PROTAGONIST în evenimentele povestite (Marile speranțe, Călătorie la capătul nopții), un personaj important (Marele Gatsby), unul minor (Un studiu în roșu), sau chiar un simplu observator (Trandafiri pentru Emily). Naratorul, care este imanent narațiunii, trebuie deosebit de AUTORUL real sau concret, care nu este imanent

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
istoriografie și nu sînt cu necesitate omniscienți. Invers, NARATORII OMNISCIENȚI nu sînt cu necesitate omniprezenți: naratorul Doamnei Dalloway este uneori omniscient, dar nu omniprezent. ¶Chatman 1978. narator omniscient [omniscient narrator]. Un narator care știe (practic) totul despre situațiile și evenimentele povestite (Tom Jones, Moara de pe Floss, Eugénie Grandet). Un astfel de narator are un PUNCT DE VEDERE OMNISCIENT și povestește mai mult decît poate să știe un personaj sau altul. ¶Booth 1983 [1976]; Chatman 1978; N. Friedman 1955b; Genette 1980; Prince

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
care introduce întreaga narațiune (inclusiv toate mininarațiunile care o compun sau fac parte din ea); naratorul în ultimă instanță responsabil de întreaga narațiune (inclusiv titlu, moto etc.). ¶Prince 1982. narator-agent [narrator-agent]. Un NARATOR care este personaj în situațiile și evenimentele povestite și are consecințe oarecum vizibile asupra desfășurării lor: Gil Blas, din romanul cu același nume, este un narator agent. ¶Ducrot, Todorov 1979 [1996]. Vezi și NARATOR HOMODIEGETIC, NARATOR-MARTOR. narator-martor [narrator-witness]. Într-o NARAȚIUNE HOMODIEGETICĂ, un NARATOR despre care nu se

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
ANTERIOARĂ le precede în timp (ca în NARAȚIUNEA PREVIZIBILĂ); o NARAȚIE SIMULTANĂ apare (probabil) concomitent cu ele ("Ilie coboară strada; o vede pe Ioana și o salută..."); în fine, o NARAȚIE INTERCALATĂ e situată temporal între două momente ale acțiunii povestite și este caracteristică pentru narațiunile epistolare (Pamela) și narațiunile-jurnal (Greața). 3. RELATAREA în terminologia lui Todorov: narația este pentru REPREZENTARE ceea ce POVESTIREA VORBELOR este pentru POVESTIREA EVENIMENTELOR. 4. DISCURS, în terminologia lui Ricardou: narația este pentru FICȚIUNE ceea ce discursul este

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
de narațiune dialogică. ¶Bakhtin 1981 [1982], 1984 [1970]; Pascal 1977. narațiune focalizatoare [point-of-view narrative]. O narațiune cu PUNCT DE VEDERE INTERN. ¶Pascal 1977. narațiune heterodiegetică [heterodiegetic narrative]. O narațiune al cărei NARATOR nu-i un personaj în situațiile și evenimentele povestite; o narațiune cu un NARATOR HETERODIEGETIC. Iliada, Tom Jones, Povestea a două orașe, Declinul și decăderea Imperiului otoman sînt narațiuni heterodiegetice (și în opoziție cu NARAȚIUNILE HOMODIEGETICE). Vezi și DIEGETIC, EXTRADIEGETIC, INTRADIEGETIC, PERSOANĂ, NARAȚIUNE LA PERSOANA A TREIA. narațiune hipodiegetică

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
NARAȚIUNILE HOMODIEGETICE). Vezi și DIEGETIC, EXTRADIEGETIC, INTRADIEGETIC, PERSOANĂ, NARAȚIUNE LA PERSOANA A TREIA. narațiune hipodiegetică [hypodiegetic narrative]. Vezi NARAȚIUNE METADIEGETICĂ. ¶Bal 1977, Rimmon-Kenan 1983. narațiune homodiegetică [homodiegetic narrative]. O narațiune al cărei NARATOR e un personaj în situațiile și evenimentele povestite; o narațiune cu un NARATOR HOMODIEGETIC. Gil Blas și Marele Gatsby sînt narațiuni homodiegetice, în opoziție cu NARAȚIUNILE HETERODIEGETICE. ¶Genette 1980, 1983. Vezi și DIEGETIC, EXTRADIEGETIC, NARAȚIUNE LA PERSOANA ÎNTÎI, INTRADIEGETIC, PERSOANĂ. narațiune inserată [embedded narrative]. O narațiune într-o

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
1972; Genette 1983; Morrissette 1965; Prince 1982. Vezi și PERSOANĂ, NARAȚIUNE LA PERSOANA ÎNTÎI, NARAȚIUNE LA PERSOANA A TREIA. narațiune la persoana a treia [third-person narrative/Er-Form]. O narațiune al cărei narator nu-i și personaj în situațiile și evenimentele povestite; o NARAȚIUNE HETERODIEGETICĂ; o narațiune care "este despre" persoana a treia ("el", "ea", "ei", "ele"). El era fericit; apoi și-a pierdut slujba și fu nefericit" este o narațiune la persoana a treia, cum sînt Fii și îndrăgostiți ori Procesul

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
o narațiune la persoana a treia, cum sînt Fii și îndrăgostiți ori Procesul. Füger 1972; Genette 1983; Prince 1982. Vezi și PERSOANĂ. narațiune la persoana întîi [first-person narrative/Ich-Form]. O narațiune al cărei NARATOR este personaj în situațiile și evenimentele povestite (și, în această ultimă poziție, este desemnat de un "eu"). Cuvintele lui Sartre este o narațiune la persoana întîi, cum sînt și Confesiunile lui Augustin, sau relatarea propriilor aventuri de către Robinson Crusoe. Füger 1972; Głowiński 1977; Leibfried 1972; Prince 1982

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
nonfocalized narrative]. O narațiune care are FOCALIZARE ZERO (Bîlciul deșertăciunilor, Adam Bede). ¶Bal 1977, 1981a; Genette 1980, 1983; Rimmon-Kenan 1983; Vitoux 1982. narațiune obiectivă [objective narrative]. 1. O narațiune caracterizată de atitudinea de detașare a naratorului față de situațiile și evenimentele povestite. 2. O NARAȚIUNE COMPORTAMENTISTĂ. ¶Brooks, Warren 1959; Hough 1970; Magny 1972; Romberg 1962; van Rossum-Guyon 1970. Vezi și MOD DRAMATIC, NARAȚIUNE SUBIECTIVĂ. narațiune polifonică [polyphonic narrative]. Vezi NARAȚIUNE DIALOGICĂ. ¶Bakhtin 1981 [1982], 1984 [1970]. narațiune previzibilă [predictive narrative]. O narațiune

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
a lucrat" nu o respectă. Ordinea cronologică este sensibil favorizată de istoriografia pozitivistă. ¶Prince 1973. Vezi și FABULĂ, ORDINE, POVESTIRE. orientare [orientation]. În terminologia lui Labov, partea din NARAȚIUNE care identifică situația spațio-temporală (inițială) în care au avut loc evenimentele povestite. Dacă se consideră că o narațiune constituie o serie de răspunsuri la anumite întrebări, orientarea este acel constituent al său care răspunde la întrebările "Cine?", "Cînd?", "Ce?" și "Unde?". Pratt 1977. orizont [reach]. Distanța temporală între TIMPUL ISTORIEI acoperit de

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
în oferta de mai puține informații (nu mai multe, ca în PARALEPSĂ) decît ar trebui date în raport cu codul de FOCALIZARE ce guvernează o narațiune; o ELIPSĂ laterală prin care se trec cu vederea unul sau mai mulți componenți din situația povestită, și nu doar un eveniment întîmplat. În Crima lui Roger Ackroyd, de exemplu, FOCALIZATORUL este și criminal, dar amănuntul pe care el îl știe foarte bine se omite din gîndurile sale pînă în ultima clipă așa că el rămîne un mister

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
stabilit ca atare de REMITENT, calificat (înzestrat cu competență) în parametrii dorinței, capacității, cunoașterii și obligației, realizat ca un Subiect performant, recunoscut ca atare și răsplătit. ¶Greimas, Courtés 1982. participant [participant]. Un ACTOR; un EXISTENT angajat în situațiile și evenimentele povestite și exercitînd un oarecare efect asupra lor (în opoziție cu RECUZITA). ¶Grimes 1975. pauză [pause]. Un TEMPO narativ canonic; împreună cu ELIPSA, SCENA, REZUMATUL și SEGMENTAREA, una din VITEZELE narative fundamentale. Cînd o parte oarecare a textului narativ sau un oarecare

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
de asigurare a efectului tragic. ¶Aristotle 1968 [1965]. persoană [person]. Setul de relații între NARATOR (și NARATAR) și povestirea narată. Se face îndeobște o distincție între NARAȚIUNILE LA PERSOANA ÎNTÎI (al căror narator este și personaj în situațiile și evenimentele povestite) și NARAȚIUNILE LA PERSOANA A TREIA (al căror narator nu este și personaj în situațiile și evenimentele povestite). O altă categorie este aceea a NARAȚIUNII LA PERSOANA A DOUA (al cărei naratar este personajul principal în situațiile și evenimentele povestite

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
DE ACȚIUNI (aceea a EROULUI, sau aceea a RĂUFĂCĂTORULUI, de ex.), sau de modul cum concretizează anumiți ACTANȚI (REMITENTUL, DESTINATARUL, SUBIECTUL, OBIECTUL). Deși termenul de personaj este foarte frecvent folosit cu referire la existentele din universul de situații și evenimente povestite, el trimite și la NARATOR sau NARAT. 2. Un actor; un existent angajat într-o acțiune. 3. În cuvintele lui Aristotel și împreună cu JUDECATA (DIANOIA), una din cele două calități pe care le are un AGENT (sau PRATTON). Personajul (ETHOS

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
tipic pentru NARATORUL ficțional (în opoziție cu AUTORUL) și e așezat ferm într-un cadru de comunicare. Maniera de a povesti (trăsătura distinctivă și specificitatea vorbirii naratorului) este tot atît de importantă pentru efectul narațiunii ca și situațiile și evenimentele povestite. Huckleberry Finn ar fi un exemplu de povestire directă la persoana întîi, în timp ce Robinson Crusoe și David Coperfield n-ar fi astfel. ¶Bakhtin 1984 [1970]; Banfield 1982; Lemon, Reis 1965; Titunik 1963; Vinogradov 1980. povestire factuală [Aussage]. Unul din cele

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
și omniscient, dar nonintruziv: Punct contrapunct, Împăratul muștelor); (3) EUL-MARTOR (naratorul este personaj secundar în situațiile și evenimentele prezentate, acestea din urmă fiind văzute de la periferie, mai curînd decît de la centru: Marele Gatsby); (4) EUL-PROTAGONIST (naratorul este protagonist în acțiunea povestită, aceasta fiind văzută din centru: Marile speranțe, Huckleberry Finn, De veghe în lanul de secară); (5) OMNISCIENȚĂ SELECTIVĂ MULTIPLĂ (NARATOR HETERODIEGETIC cu punct de vedere intern variabil: Vîrsta rațiunii, Spre far); (6) OMNISCIENȚĂ SELECTIVĂ (narator heterodiegetic cu punct de vedere

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
PERIPETEIA, RĂSTURNAREA DE SITUAȚIE), mijlocul cel mai puternic de a asigura efectul tragic. În plus, el este foarte eficace cînd este strîns legat de PERIPEȚIE. ¶Aristotle 1968 [1965]. recuzită [prop]. Un EXISTENT care nu este activ în situațiile și evenimentele povestite. În opoziție cu PARTICIPANTUL, recuzita face parte din MEDIUL ÎNCONJURĂTOR. ¶Grimes 1975. referent [referent]. Vezi CONTEXT. ¶Jakobson 1960 [1964]. reflector [camera]. Unul din cele opt tipuri de PUNCT DE VEDERE, după Friedman, care găsește în această tehnică condițiile optime pentru

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
esențiale pentru acțiune. ¶Barthes 1975; Chatman 1978. Vezi și FUNCȚIE. scală [scale]. Cantitatea relativă de detalii folosite pentru a reprezenta un set anumit de situații și evenimente; mărimea unei narațiuni (sau a unei părți din ea), în raport cu situațiile și evenimentele povestite. ¶Brooks, Warren 1959. Vezi și DURATĂ, VITEZĂ. scenariu. Vezi SCRIPT. scenă [scene]. Un TEMPO narativ canonic; împreună cu ELIPSA, PAUZA, SEGMENTAREA și REZUMATUL, una din VITEZELE narative fundamentale. Cînd există un fel de echivalență între un segment narativ și NARATUL pe

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
cu naratul. ¶Cohn 1981; Genette 1983; Lintvelt 1981 [1984]; Stanzel 1964, 1971, 1984. Vezi și CENTRUL NARAȚIEI. situație narativă auctorială [authorial narrative situation/auktoriale Erzählsituation]. O SITUAȚIE NARATIVĂ caracterizată de omnisciența unui NARATOR care nu participă la situațiile și evenimentele povestite (Tom Jones, Povestea a două orașe, Bîlciul deșertăciunilor, Eugénie Grandet). Împreună cu SITUAȚIILE NARATIVE LA PERSOANA ÎNTÎI și FIGURALĂ, situația narativă auctorială (auktoriale Erzählsituation) este unul din cele trei tipuri de bază din clasificarea lui Stanzel. ¶Stanzel 1964, 1971, 1984.Vezi

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
SITUAȚIEI NARATIVE, împreună cu SITUAȚIA NARATIVĂ AUCTORIALĂ (auktoriale Erzählsituation) și SITUAȚIA NARATIVĂ LA PERSOANA ÎNTÎI (Ich Erzählsituation). SITUAȚIA NARATIVĂ figurală (sau personală) (personale Erzählsituation) e caracterizată de FOCALIZARE INTERNĂ (și de un NARATOR care nu-i participant la situațiile și evenimentele povestite: Ambasadorii). ¶Stanzel 1964, 1971, 1984. situație narativă la persoana întîi [first-person narrative situation/Ich Erzählsituation]. În viziunea lui Stanzel, unul din cele trei tipuri de bază ale SITUAȚIEI NARATIVE, împreună cu SITUAȚIA NARATIVĂ AUCTORIALĂ (auktoriale erzählsituation) și SITUAȚIA NARATIVĂ FIGURALĂ (personale

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
unul din cele trei tipuri de bază ale SITUAȚIEI NARATIVE, împreună cu SITUAȚIA NARATIVĂ AUCTORIALĂ (auktoriale erzählsituation) și SITUAȚIA NARATIVĂ FIGURALĂ (personale erzählsituation). Situația narativă la persoana întîi (Ich erzählsituation) e caracterizată de un narator care participă la situațiile și evenimentele povestite ( Marile speranțe, Moll Flanders). ¶Stanzel 1964, 1971, 1984. Vezi și NARAȚIUNE HOMODIEGETICĂ. situație narativă personală [personal narrative situation / personale Erzählsituation]. Vezi SITUAȚIE NARATIVĂ FIGURALĂ. ¶Stanzel 1964, 1971, 1984. situație-șablon [stock situation]. O situație convențională; un set standard de stări și

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
unui roman dat ar putea fi declinul aristocrației sudice, în timp ce teza ar putea fi regretul legat de declinul ei. ¶Beardsley 1958; Chatman 1983; Suleiman 1983. timp [time]. 1. Setul de relații temporale VITEZĂ, ORDINE, DISTANȚĂ etc. între situațiile și evenimentele povestite și povestirea lor, ISTORIE și DISCURS, NARAT și NARARE. 2. Perioada sau perioadele în cursul cărora au loc situațiile și evenimentele prezentate (TIMPUL ISTORIEI, TIMPUL NARATULUI, TIMP POVESTIT), cît și prezentarea lor (TIMPUL DISCURSULUI, TIMPUL NARĂRII, TIMPUL POVESTIRII). ¶Chatman 1978

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
Setul de relații temporale VITEZĂ, ORDINE, DISTANȚĂ etc. între situațiile și evenimentele povestite și povestirea lor, ISTORIE și DISCURS, NARAT și NARARE. 2. Perioada sau perioadele în cursul cărora au loc situațiile și evenimentele prezentate (TIMPUL ISTORIEI, TIMPUL NARATULUI, TIMP POVESTIT), cît și prezentarea lor (TIMPUL DISCURSULUI, TIMPUL NARĂRII, TIMPUL POVESTIRII). ¶Chatman 1978; Mendilow 1952; Metz 1974; Müller 1968; Prince 1982. Vezi și DURATĂ, VITEZĂ, TIMP GRAMATICAL. timp gramatical [tense]. 1. O formă care trimite la o distincție temporală. Psihologii, lingviștii

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]