1,978 matches
-
pe Nick. "Nu. Suntem împrăștiați ca făina orbilor. Doar la biserică ne mai vedem". Bănuiesc că nici solidaritatea românilor nu e la fel de mare ca a italienilor ori a irlandezilor. Am aflat prea multe întîmplări cu români care se plâng, cu predilecție, de alți români, ca ele să nu aibă un sâmbure de adevăr. Comunitățile românești din Los Angeles, New York sau Chicago (aici mă bazez doar pe bîrfe) arată, mai degrabă, ca un vas spart. Ce blestem lucrează la asta, nu știu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
medio între corectitudinea profesională și beneficiile meseriei. La început Rim declarase că va lăsa acești bani mamei sărace și văduve. Era o revanșă, pe care vrea să o dea Linei pentru incorigibilul ei sentimentalism familial, deși, în afară de ciupiturile-lui Lică, acea predilecție era gratuită. Rim însă, care nu profesa, deci nu producea în afară de leafă, avea multă aviditate pentru câștigul Linei. Credea că, dacă ar fi fost mai destoinică, ar fi putut stoarce ceva ele la acele rude bogate, în loc să facă pe generoasa
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
lihnit de regimul lactat pe care îl ducea. Deprinsă să mănânce ia cliente, moșica nu putea suferi să gătească bucate și, când era liberă la ea acasă, lingea numai o ceașcă de lapte, ca o pisicuță . . . Lică., deoarece avea mare predilecție pentru duduia Mari, venea încă des pe acolo, primit mereu cu triluri de plăcere. Moșica nu încetase să supravegheze fetița și se duceau amândoi s-o vadă ca o pereche drăguță. La botez, duduia Mari, care fusese nașă, întrebase râzând
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
-tip, unde fiecare căuta să aducă sub forma cea mai distinsă ultimul reportaj. O emulație de limbagiu și idei, în conformitate cu calitatea superioară a mobilierului și cu ținuta perfectă a gazdelor. Pasiunea nu era admisă decât asupra unui singur subiect: muzica. Predilecția de elevă silitoare, pe care Elena o avusese pentru sonate, se transformase într-un snobism artistic - snobism care, concentrat asupra unui astfel de obiect, devenise repede profesie de credință. Nory nu exagera vorbind de confortul sălei de muzică: un Bechestein
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
după faimoasa lui vioară, de care era nedespărțit, și o silise să-1 acompanieze. Pentru a o recompensa, îi acordase la urmă Papillon, acea jucărie minunată din Grieg, asupra căreia se exercită și virtuozii și diletanții, și pentru care Elena avea predilecție. Subt mâinile lui Marcian, melodia dispărea, se reconstituia însuși zborul fin de aripi; erau fluturi de vară fără trup. numai cu azur pe fibre de mătasă; apoi se dizolvau și plutea numai ideea abstractă. O minune, în adevăr! Marcian dase
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
teoriei sale privitoare la faptul că omul descinde din maimuță; criticile apar în lucrarea lui Boswell, Life of Johnson. Pentru plagierea și anexarea numelui său la o dinastie de cezari ai științei, autorul poate aduce ca argument șovinismul scoțian sau predilecția pentru nomenclatura cu rezonanță. O personificare mai potrivită a administrației, științei, comerțului și religiei ar fi fost Robert Boyle, fiul contelui de Cork și părintele chimiei moderne. A fost fondatorul Societății Regale și principiile religioase puternice l-au ajutat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Aceștia i-au ținut sub strictă supraveghere pe cercetătorii care, la căderea serii, nu mai îndrăzneau să părăsească stațiunea. Se pare că animalele voiau să-și reca pete vechile privilegii asupra acestei zone, care constituia unul din teritoriile lor de predilecție, silindu-i pe cercetători să plece în altă parte. 12. Tot cam pe vremea coridorului a trebuit să locuiesc vreo zece zile în altă pădure, mi se dăduse un cal, îl adăpam cu o găleată de pânză de la izvorul din
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
potențialități precum Montmartre sau Saint-Germain-des-Prés. Mai curînd haotic, acest peisaj este făcut din bucățele, o aglomerare de construcții heteroclite înălțate pe vestigiile unui trecut rural din care nu mai există decît cîteva fragmente. Fundăturile, pasajele și zidurile abundă, locuri de predilecție ale micilor ateliere în care trudeau meșteșugarii și calfele lor. Dezindustrializarea Parisului a eliberat unele spații, prea ieșite din comun pentru a atrage clientela obișnuită, dar pe gustul păturilor mijlocii intelectuale și al artiștilor. Mansardele și cafenele reamenajate conservă un
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
teritoriu al puritanismului și exactității, Elveția, se transformă, odată cu Les Helvétiques, în pretextul uneia dintre cele mai baroce și ciudate aventuri onirice și ezoterice ale lui Corto Maltese. Rețeta borgesiană a lui Pratt este mobilizată în acest text ce evocă predilecția hipnotică a scriitorului argentinian pentru gnoză și mistere. Venețian și cosmopolit, Pratt se amuză construind un text în care Graalul se întâlnește cu enigmatica și seducătoarea Tamara de Lempicka. Profesorul Steiner îl însoțește către reședința lui Hermann Hesse pe marinarul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
exagerare să afirmăm că toți indivizii care manifestă comportamente devianțe, sub diferite forme și grade, sunt catalogați drept sociopați. Analizând comportamentul delincvent V. Dragomirescu (1976, p. 54) propune, cu scop de explicare a fenomenului, acesta considerând semnificative afecțiunile psihiatrice în predilecția individului către comportamente antisociale, delincvente. Autorul amintit sugerează următoarele tipuri de personalități care conturează comportamente delincvente: a) personalitatea nevrotică caracterizată de inadaptare prin instabilitate, intoleranță sau contracție. Prezintă conduite agresive, fiindu-i teamă de propria violență și dorință; b) personalitatea
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
poetul - seismograful cel mai sensibil al neamului primejduit în existența sa, semnalează ceea ce marea masă aștepta, spera „Timpul vuia între maluri de foc/ Stând gatagata să cadă/ Peste bolnavul Vremilor foc”, subliniind urgia abătută prin exterminarea elitelor și promovarea cu predilecție a unor nulități umane, poetul nu se poate abține și zice: „Lumea asta-i tare șoadă/ De când capul crește-n coadă/ Și-i blestem din deal în munte/ Coada să ajungă frunte.” Deși eram gata să închei recenzia, nu m-
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
găsea atractiv, ci fiindcă ascundea îndemânare și experiență. Fața îi era consumată de obiceiuri pe care el nu le putea decât ghici. Poate cel mai obositor dintre toate: obiceiul acesta de a deschide ușa la necunoscuți, de a le estima predilecțiile și de a le mijloci deplina satisfacere. Zâmbetul acesta, fără a-i arăta dinții, era în stare să-l lase în pielea goală. În înfățișarea sa nu era nimic din vulgaritatea curtezanelor. Purta o rochie la modă, cu gust și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Îngloba În construcția romanescă. Aproape toate motto-urile ce aglutinează cele o sută douăzeci de subcapitole ale romanului aparțin tot atâtor lucrări esoterice: de la Corpus Hermeticum la Cabală și de aici la toate textele inițiatice, cunoscute sau secrete. Acestea indică predilecția pentru o anumită substanță a conținutului. Se pun În valoare autorii antici și medievali care vorbesc de gnoză, ordine cavalerești, magie albă și magie neagră, astrologie și alchimie, golemul ebraic și piatra filozofală, soteriologie și gnoseologie. Vizionarea Întregului material esoteric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
sare din Marea Moartă, Sherrill Îl privește pe chelnerul care seamănă cu Clark Gable. — Seamănă un pic cu tipul ăla care a ajuns al doilea la Polul Sud, mereu uit cum Îl cheamă. — Sherrill are o pasiune pentru eroi, cu predilecție bărbați care au petrecut ani grei și aspri departe de compania altor oameni, explică Maggie. Screensaver-ul ei este un colaj cu chipurile exploratorilor polari. — Ei degeră și Sherrill Îi Îngrijește pînă cînd se fac din nou bine, spune Paulee. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
éxperience du gouffre, moralistul franco-român „citește” o temă de adîncime a autorului, originată în experiența sa moldovenească: „Numeroși cititori ai cărții sale despre Baudelaire au fost impresionați de capitolul despre plictiseală. Cît despre mine, întotdeauna am făcut o legătură între predilecția lui pentru această temă și rădăcinile sale moldave. Paradis al neurasteniei, Moldova e o provincie de un farmec trist, de-a dreptul insuportabil. La Iași, capitala ei, am petrecut, în 1936, două săptămîni. În lipsa alcoolului, aș fi murit de urît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al revistei Umanitatea, militant pacifist și autor de romane sociale cu caracter umanitarist. Ceilalți doi sînt Albert Schreiber și Carol Steinberg. Cea mai completă și mai atentă prezentare monografică a revistei îi aparține, din nou, lui Leon Baconsky; acesta subliniază predilecția tinerilor redactori pentru Rémy de Gourmont: „Eseurile și Măștile lui Rémy de Gourmont constituie unele din lecturile (și modelele) preferate ale majorității tinerilor adepți ai «curentului nou»”, dar și pentru filozofia lui Bergson sau J.M. Guyau, despre care scriu comentarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
universitar, prefect, deputat sau șef de siguranță. Îi trebuie o liră pe care să-și curețe unghiile, ca să placă cel puțin unei amice”; „marele Preot național al platitudinii, al clișeelor și banalităților” (Cronica, an II, nr. 63, 24 aprilie 1916). Predilecția pentru susținerea unor talente novatoare, marginale și nerecunoscute de critică transpare și într-un articol-necrolog despre poezia tînărului verlainian D. Iacobescu, „poetul necunoscut” mort de ftizie la 20 de ani și apreciat de „radicalii” de la Insula: „În aurora palidă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
obicei, pe o poziție de echilibru. Vinea, bunăoară, poate fi apreciat drept un „înnoitor” cu nostalgia tradiției autentice și cu bovarismul avangardei... Un lucru e cert: viziunea „contimporanilor” este una „puristă”, radical-autonomistă, ducînd modernismul pînă aproape de ultimele consecințe: de aici, predilecția lor pentru poezia pură, arhitectura pură, sculptura și pictura pure, fără „subiect” și fără „anecdotică”. Pentru un istoric conservator al artei, precum germanul Hans Sedlmayr, acest segregaționism purist ar fi un simptom al dezumanizării moderne, reflex al pierderii legăturilor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
argumentul „specifist”, perspectiva rămîne totuși una pur estetică, fără spiritualismul etnic(ist) al celor de la Gîndirea: „Poporul nostru este dintre cele mai înclinate să accepte și să creeze în pictura abstractă. Cele mai multe scoarțe, în Moldova și Basarabia mai ales, trădează predilecția și dibăcia artistului anonim în speculațiile de armonizare a culorilor și a formelor pure. Avem deci pentru înțelegerea artei noi un punct de reper și de plecare specific național”. Ideea va fi reluată și dezvoltată în articolul programatic „Modernism și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
avanpremieră, o expoziție a lui Marcel Iancu de la Maison d’Art, Vinea ținea să sublinieze că „Poporul nostru este dintre cele mai înclinate să accepte și să creeze în pictura abstractă. Cele mai multe scoarțe, în Moldova și Basarabia mai ales, trădează predilecția și priceperea artistului anonim în speculațiile de armonizare a culorilor și a formelor pure. Avem, deci, pentru înțelegerea artei noi, un punct de reper și de plecare specific național” („Noua expoziție a lui Marcel Iancu“, în Facla, 8 decembrie 1923
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
modern - nu distruge doar caracterele tipice, proprii esteticii clasice, ci și unitatea personalității umane în genere. Tendința dominată va fi deci una către fragmentar și schizoid: „scriitorii de azi nu mai redau caractere tipice sau individuale, ci fragmentare”, de aici predilecția pentru „caracterele desechilibrate” și pentru „răsturnarea ierarhiei funcțiilor spirituale”. „Importanța ce se dă inconștientului” este, în opinia autorului, responsabilă de „preponderența elementelor patologice”. Adept al „teoriei capodoperei” brevetate de Mihail Dragomirescu, Emilian deplînge „lipsa de capodopere realizate în spiritul școalelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
eului” sînt, altminteri, corecte. Ca abateri de la „ordinea naturală” a creației artistice sînt menționate „procesul de supraspiritualizare în dauna naturii”, „tendința spre irațional” care „face concurență gîngurelii copiilor” și proclamă dezordinea „sacră”, în fine, „absolutismul” în artă (avînd drept reflex predilecția pentru mit și mistică, pentru „stările extatice și vizionare”). Opinînd că „Domeniul psicologic a fost invadat nu numai de fiziologic, ci și de patologic”, autorul se situează în linia adepților „sănătății” organice a operei, taxînd - în spirit dogmatic-clasicizant - „aspectul morbid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Fără îndoială, un spirit clasicizant, conservator, tradiționalist și academist percepe cel mai acut abaterile moderne de la idealul perfecțiunii armonice, al „sănătății” organice, al unității și clarității formelor. Capitolul despre poetica anarhică identifică drept erezii „adjectivismul paradoxal și inestetic”, metaforismul excesiv, predilecția pentru metafora decorativă în detrimentul celei organice, eliminarea verbului în favoarea substantivului, predilecția pentru verbul la infinitiv și pentru numeral, „interjecții onomatopoetice”. „Disoluția gîndirii” - scopul poeților anarhici - „începe cu disoluția sintaxei” și cu „incoherența ca postulat artistic”, scrie Const. I. Emilian, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai acut abaterile moderne de la idealul perfecțiunii armonice, al „sănătății” organice, al unității și clarității formelor. Capitolul despre poetica anarhică identifică drept erezii „adjectivismul paradoxal și inestetic”, metaforismul excesiv, predilecția pentru metafora decorativă în detrimentul celei organice, eliminarea verbului în favoarea substantivului, predilecția pentru verbul la infinitiv și pentru numeral, „interjecții onomatopoetice”. „Disoluția gîndirii” - scopul poeților anarhici - „începe cu disoluția sintaxei” și cu „incoherența ca postulat artistic”, scrie Const. I. Emilian, care sancționează astfel eliptismul („rejetul sintactic”) și deplînge „suprimarea rimei și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
putea foarte bine să pară de douăzeci și șase de ani. Producerea discului se tot lungi, din pușcărie Manson pretindea sume exorbitante. David se apucă de jogging și Începu să frecventeze cercurile sataniste. California a fost dintotdeauna un loc de predilecție pentru sectele Închinate cultului lui Satan, Începând cu primele: First Church of Satan, fondată În 1966 la Los Angeles de Anton La Vey, și Process Church of the Final Judgement, care s-a stabilit În 1967 la San Francisco, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]