2,149 matches
-
literare, unde rolul marilor creatori este deosebit de însemnat, dar este inadmisibilă pentru limba populară, unde rolul comunității este hotărîtor în selectarea și generalizarea inovațiilor, deseori ele însele izvorîte printr-o participare colectivă, ca urmare a unor mentalități comune, a unor predispoziții articulatorii sau psihice etc. De altfel, chiar în cazul limbii literare, acceptul social este elementul de bază al viabilității inovației lingvistice, în alte condiții, creația individuală rămînînd la nivelul unui simplu fenomen trecător și nesemnificativ pentru viața limbii. Pe de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
populară a limbii literare, în vreme ce altele (stilul științific îndeosebi) se proiectează în formele standardizate de tip științific. În limba literară, la fel ca în cunoașterea științifică, fenomenele sînt orientate conștient, pe baza unor scopuri, încît schimbările se produc în funcție de anumite predispoziții ale voinței. Evoluției naturale, obiective a limbii populare, limba literară îi opune o evoluție dirijată, subiectivă. Cea mai importantă formă de manifestare a voinței este normarea, instituirea unor reguli impuse întregii comunități de folosire a limbii în scriere și în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
interese și scopuri umane, variabile și mobile, și nu sînt stabilite în funcție de entitățile independente care există prin ele însele. Funcția unui nume, nefiind aceea de a exprima natura obiectului denumit sau de a oferi adevărul unui lucru, este limitată de predispoziția de a accentua un aspect particular al lucrului, iar valoarea numelui depinde tocmai de această restricție și limitare. De aceea, cuvintele limbii obișnuite (populare) au alte trăsături decît cele prin care sînt exprimate conceptele științifice. În comparație cu termenii științifici, cuvintele vorbirii
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
conservîndu-i omogeneitatea relativă chiar atunci cînd, părăsindu-și treptat limba, adoptă un alt mijloc de comunicare. Se poate așadar afirma că, înainte de a produce modificarea unei limbi (cum a fost cazul latinei la popoarele romanizate), baza de articulație este o predispoziție articulatorie a unui grup etnic, manifestată în deprinderea de a articula și de a percepe într-un anumit mod sunetele cu valoare fonologică (deprindere care decurge din însușirea general umană de a produce sunetele, dar este diferită de aceasta) și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
mintea vorbitorilor de imaginile sunetelor limbii care dispare, aceasta ar presupune o existență a sunetului înaintea imaginii lui în limba care este părăsită și, deci, asumpția lui Coșeriu nu este acceptabilă. Din aceste motive, explicarea unora dintre schimbările fonetice prin predispoziția organelor articulatorii nu se poate înlătura, deoarece din această predispoziție, care se instituie într-o condiție necesară pentru direcționarea schimbărilor, pot lua naștere și fenomene înrudite cu cele deja existente, pot apărea, prin urmare, sunete care nu existau nici în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
presupune o existență a sunetului înaintea imaginii lui în limba care este părăsită și, deci, asumpția lui Coșeriu nu este acceptabilă. Din aceste motive, explicarea unora dintre schimbările fonetice prin predispoziția organelor articulatorii nu se poate înlătura, deoarece din această predispoziție, care se instituie într-o condiție necesară pentru direcționarea schimbărilor, pot lua naștere și fenomene înrudite cu cele deja existente, pot apărea, prin urmare, sunete care nu existau nici în limba inițială și nici în cea adoptată. Eugen Coșeriu consideră
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
înaintea altor limbi europene 216. Acest lingvist observă, pe de altă parte, că perfectul simplu a dispărut sau este pe cale de dispariție într-un mare număr de limbi (franceza, germa-na, româna, sîrba, slovena etc.), această tendință fiind în concordanță cu predispoziția minții moderne de a elimina categoriile gramaticale concrete și de a le prefera pe cele abstracte, ca o consecință a aceleiași orientări spre structurile analitice. Pentru domeniul lexical, în speță pentru conținutul lexical (fiindcă forma cuvintelor este avută în vedere
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
o nuanță mai întunecată a lui [ ă ] și, de aceea, nici nu ar trebui notat în scriere printr-un grafem distinct). Pe baza articulațiilor și a sunetelor distincte în orice poziție, crede Philippide, se poate stabili scrierea unei limbi. Dar, predispozițiile voinței de a integra realitățile în anumite scheme se confruntă permanent cu inovațiile realizate prin variabilitatea infinită a vorbirii, astfel că scrierea ar trebui deseori emendată. În mod similar, Eugen Coșeriu arată că scrierea este un sistem de semne, paralel
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Dar, instituirea normei nu se realizează întotdeauna sistematic, ci este uneori supusă actelor spontane care se manifestă îndeosebi la nivelul limbii populare. Printre acestea, imitația are un rol însemnat și, în această situație, crește importanța modelelor care sînt urmate. Există predispoziția de a imita pe reprezentanții puterii și ai administrației, astfel încît se poate vorbi de o autoritate a magistratului. Din caracterul practic al normării decurge că respectarea normei, chiar și după ce a fost instituită, se realizează prin-tr-o autoritate de sancționare
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de calitatea cunoștințelor posedate de comunitatea care-l folosește. În conștiința vorbitorilor sînt însumate numeroase elemente care privesc creația lexicală, relațiile dintre cuvinte, atitudinea față de anumite cuvinte, aspecte ale lexicului realizate diferit de o limbă sau alta, existînd pentru fiecare predispoziția de a uza de acele asociații sau de acele mijloace de formare de noi unități lexicale care sînt caracteristice tradiției proprii. Spre exemplu, compunerea, mijloc foarte productiv în limba germană pentru crearea de cuvinte noi, reprezintă un fapt de conștiință
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cei mai mulți dintre vorbitori este faptul că limba se schimbă și intuiesc necesitatea de a-și perfecționa și de a-și îmbogăți posibilitățile de expresie, identificînd chiar, de multe ori, evoluția cunoașterii cu modificările limbii. Se poate naște în acest context predispoziția de a accepta noutăți lingvistice neîntemeiate, de a adera, din frivolitate, chiar la aspecte specifice semidocților (precum accentuarea greșită a cuvîn-tului prevedere [prevédere] sau pronunția neromânească [sunt]). Ca factor formativ, conștiința lingvistică se manifestă la nivel individual din direcția socialului
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
lingvistică, în sensul că acestea sînt echivalabile de la un individ la altul, dar nu identice. Adăugînd la aceasta faptul că fiecare are anumite cunoștințe despre obiecte și, în parte, aceste cunoștințe sînt marcate de propria individualitate, că fiecare are anumite predispoziții psihice, afective și volitive, se înțelege că și imaginea despre lume diferă de la un vorbitor la altul, deși se raportează la același glosocosmos. S-ar părea astfel că, de fapt, în chestiunile de detaliu, realitatea este alta nu numai de la
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
fi în măsură să opună eficient propriile acte volitive. Limba îi impune vorbitorului sistemul situațiilor posibile, iar norma îl orientează numai spre ceea ce este operant în cadrul siste-mului. În plus, limba literară cunoaște norme legiferate care reduc și mai mult eventuala predispoziție a vorbitorului de a folosi limba cum voiește el. Comunicarea, realizată sub imperiul alterității, aduce la rîndul ei necesitatea pentru cel care vorbește de a se deschide și de a se dărui interlocutorului, de a realiza numai acte de vorbire
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
arealul comunității pe parcursul existenței sale istorice. Dar, subiectivitatea individuală, care se manifestă și în limba populară, devine evidentă îndeosebi în cazul limbii literare, atunci cînd, prin suspendarea alterității, limba devine ea însăși obiect asupra căruia se manifestă în mod intenționat predispoziția creativă a omului. În producțiile culturale intens individualizate (precum filozofia și poezia), cînd antropocosmosul este rezultatul unei viziuni individuale, subiectivitatea individuală se manifestă, pe de o parte, ca subiectiv ontologic, care marchează desemnarea prin entități-le la care se raportează
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
format, care au drept componentă importantă limba literară, filozoful nu poate fi total indiferent față de limba sa, care i se relevă permanent cu sugestii, iar, uneori, chiar cu soluții. Pe de altă parte, fiind prin tradiție refractar șabloanelor și deschis predispoziției de particularizare, scrisul filozofic nu se poate diversifica în opera fiecărui gînditor decît prin valorificarea diferită a resurselor ce vin din tezaurul lingvistic. Comunicarea interculturală prin filozofie Istoria culturală atestă, pe de o parte, fenomenul transpunerii operelor culturale din limba
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în care trăiește, chiar dacă încearcă uneori să se prezinte ca fiind detașat de asemenea determinări. Acești factori se manifestă totuși de obicei în mod indirect, prin amprenta asupra spiritului creatorilor de concepții filozofice, numai rareori fiind evidențiați ca atare, căci predispoziția lor este, în principiu, de a realiza teorii aspațiale și atemporale, deși predispoziția aceasta nu presupune și anularea factorilor respectivi, ci numai menținerea lor într-o zonă puțin vizibilă. Abstrăgîndu-se sau mimînd abstragerea din spațiu și timp, filozoful (la fel
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
asemenea determinări. Acești factori se manifestă totuși de obicei în mod indirect, prin amprenta asupra spiritului creatorilor de concepții filozofice, numai rareori fiind evidențiați ca atare, căci predispoziția lor este, în principiu, de a realiza teorii aspațiale și atemporale, deși predispoziția aceasta nu presupune și anularea factorilor respectivi, ci numai menținerea lor într-o zonă puțin vizibilă. Abstrăgîndu-se sau mimînd abstragerea din spațiu și timp, filozoful (la fel ca poetul), deși persoană individuală, se erijează în prototip uman universal. Ceea ce este
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ar trebui să fie înseamnă, de fapt, altă lume (sau alte lumi) decît cea care este și pe care simțul comun ne dictează să credem că o reflectăm în conștiință și îi denumim elementele prin limbă. Există, prin urmare, o predispoziție de a admite o corespondență între ceea ce este și ceea ce ne apare ca fiind cunoaștere exprimată prin limbă 349. De aici derivă și predispoziția ca ceea ce este exprimat să poată fi acceptat ca proiect de existență (posibilă) și, în asemenea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
credem că o reflectăm în conștiință și îi denumim elementele prin limbă. Există, prin urmare, o predispoziție de a admite o corespondență între ceea ce este și ceea ce ne apare ca fiind cunoaștere exprimată prin limbă 349. De aici derivă și predispoziția ca ceea ce este exprimat să poată fi acceptat ca proiect de existență (posibilă) și, în asemenea condiții, lumea creată este admisibilă prin întemeierea din perspectiva exigențelor creației (filozofice sau poetice). În ipostaza de creator, poetul propune o proiecție a propriului
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și de existența unui "ritm interior" al limbii române, care o face mai aptă pentru metrica întemeiată pe troheu și pe iamb, decît pentru metrica bazată pe unități ritmice mai ample. Din acest motiv, limba română poartă pecetea definitivă a predispoziției pentru un anumit tip de versificație și a inaptitudinii pentru alte tipuri 385. Realizînd această perspectivă pe baza limbii populare, Blaga nu ia în discuție și posibilitățile ritmice și de versificație ale limbii române literare, posibilități pe care el însuși
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
profilul acestui "stil" din perspectiva discursului lui Blaga și din perspectiva concepției sale despre modul de a scrie filozofie este un aspect destul de complex, ținînd cont, pe de o parte, de conceperea filozofiei ca un complementar al științei și de predispoziția de a antrena în structura textului filozofic, alături de împrumuturi neologice, un mare număr de cuvinte vechi și populare, deseori în structuri sintagmatice care le conferă nuanțe conotative. Deși poet și deși opera sa filozofică lasă impresia unei frecvente utilizări a
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cunoașterii umane, ceea ce îi permite exprimarea în anumite maniere stilistice și, în consecință, o predispunere la comentarii literare, de stil389. Stăruind asupra factorilor care determină profilul viziunii metafizice, el găsește, de aseme-nea, elemente deosebitoare în raport cu știința (atitudini spirituale, temperament, întîmplare, predispoziții individua-le), între care, "nu în mică măsură", fascinația cuvîntului și efectele particulare ale limbii în care este cristalizată viziunea 390. În opera lui Blaga revine des ideea creației umane, îndeosebi a creației artistice și științifice, un aspect al concurenței cu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
împrumuturi într-un număr atît de mare încît să facă imposibilă înțelegerea și de a eșalona în timp aceste împrumuturi prin acceptarea lor treptată. De altfel, nu numai în cazul personalităților de formație germană se constată la începuturile culturii moderne predispoziția de a folosi cuvîntul vechi pentru a reda noțiunile noi, prin calchiere. Deși ideea expresă a favorizării elementului indigen în defavoarea împrumutului, pentru realizarea discursului filozofic, s-a manifestat de timpuriu, abia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
m i n e s-c u, traducător al unui important text filozofic pentru care înaintașii realizaseră mijloacele necesare de redare, încît numai voința sa de a particulariza textul filozofic l-a făcut să prefere anumite mijloace lingvistice. Dar, între predispoziția lui Eminescu de a uza de termeni preluați din limba veche și populară, îmbogățiți cu sensuri noi, alături de termeni împrumutați, și atitudinea lui Lucian B l a g a de a utiliza în discursul filozofic cuvinte populare mai apte pentru
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a limbii, de aspectul ei constituit istoric și, pe de altă parte, realizarea acelor modificări impuse de necesitatea folosirii limbii într-un anumit moment din istoria ei409. Un alt aspect al modului de folosire a limbii este acela rezultat din predispoziția de a recurge în construirea discursului la acele elemente ale limbii conforme cu spiritul ei, de a înfrîna pornirile frivole în folosirea limbii (porniri izvorîte de obicei din lipsa de idei410). Așa cum, în cazul gîndirii întemeiate, controlul rațional împiedică dezlănțuirea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]