7,320 matches
-
Lidia Vianu LIDIA VIANU: Prefața ta la volumul Collected Poems afirmă că te simți "intrusă". E în această afirmație o trăsătură esențială a ceea ce eu numesc autorul Desperado, care nu are casă. Poezia ta mi se pare o poezie fără casă. Ai nevoie de adăpost
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
Biblioteca Apostrof: În lumea taților. La originea grupajului despre anii dintîi n-au stat, aflăm din argumentul coordonatoarei, teorii sofisticate, ci nostalgia, dorul de acasă și de tații din ceruri. "Regia" volumului speculează, în primele pagini (un fel de neconvențională prefață), echivocul: în ceruri sînt zeii din Olimp, "părinții" omenirii, dar și pămîntenii care, pentru cinstea de-a fi crescut copii, plecînd, s-au dus în Rai. Continuă, în aceeași notă sentimentală, Bianca Balotă, semnînd un Recviem pentru tata. E vorba
Vacanță cu tata by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11881_a_13206]
-
evreică și - se speculează - chiar de a se converti la mozaism; foștii agenți ai Securității, rămași activi în străinătate, foarte deranjați de publicistica acidă a savantului la adresa noii puteri instalate la București (Andrei Oișteanu nu exclude, în foarte buna sa prefață, o combinație între cele două ipoteze de lucru); în fine, o posibilă explicație, dar destul de puțin credibilă, avansată de Ted Anton este aceea a unui asasinat religios, dat fiind faptul că profesorul a fost ucis de ziua sfinților Constantin și
De ce a fost ucis profesorul Culianu? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11925_a_13250]
-
sensurile. Dar, așa cum notează Andrei Oișteanu, în toată această cavalcadă de mărturii există și o excepție: Ioan Petru Culianu însuși. Ted Anton nu l-a cunoscut pe protagonistul cărții sale, chiar dacă au fost contemporani și chiar concitadini. Însă, notează autorul prefeței, "unul dintre meritele autorului este acela de a fi transformat această lipsă într-o calitate a cărții. Astfel, imaginea complexă a lui Culianu nu este realizată dintr-o singură perspectivă, cea a autorului, ci din zeci de perspective însumate. A
De ce a fost ucis profesorul Culianu? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11925_a_13250]
-
Wahn (ceea ce ar echivala cu Văduvă în delir), este semnată de Oliver Hilmes și a fost elogios întîmpinată de critica de specialitate. Editurii Siedler îi revine meritul de a fi publicat această excepțională lucrare cu un copleșitor aparat bio-bibliografic. în prefața volumului de aproape 500 de pagini, care se lasă citit ca un roman palpitant, biograful afirmă că nu-și propune să netezească, să atenueze ci dimpotrivă să releve contradicțiile, ambivalența personajului datoria lui fiind tocmai aceea de a respecta adevărul
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
Ion Simuț Caragiale - intervievat. Plebiscitul presei, prefață, notă asupra ediției, antologie, stabilirea textului, note și comentarii de Constantin Hârlav, Biblioteca Județeană "Nicolae Iorga", Ploiești, 2005, 222 p. Interviul devine în secolul XX un instrument publicistic mai direct și mai prompt decât articolul de opinie, o cale mai
Caragiale în tradiția interviului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11953_a_13278]
-
imaginea scriitorului așa cum era reflectată în presă. Altele sunt însă piesele publicistice care stârnesc mai mult curiozitatea în acest șir de restituiri. În România, prima culegere de interviuri adunate într-un volum se realizează - după cum ne încredințează C. Hârlav în prefața ediției sale - în 1892, cu Plebescistul presei, cuprinzând răspunsurile la o anchetă (un chestionar) cu 24 de întrebări. Răspunde și I. L. Caragiale, alături de Hasdeu, Macedonski, Vlahuță și alte personalități ale momentului. Stânjenit de o asemenea modalitate de interogare, e mult
Caragiale în tradiția interviului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11953_a_13278]
-
proiectul de sumar gândit chiar de autor și intermediat de Eugen Simion. Avem deci o ediție selectivă, "alcătuită la sugestia acad. Eugen Simion și în conformitate cu opțiunile scriitorului, care a trimis președintelui Academiei Române, încă din 1997, pe lângă un sumar de ediție, prefețe pentru textele menționate în respectivul sumar" - după cum recunoaște nota asupra ediției (p. CXIII). Cele trei volume de Opere Petru Dumitriu oferă o imagine retușată a scriitorului, așa cum ar vrea el să se reprezinte în fața posterității. Le-ar fi vrut dedicate
Petru Dumitriu într-o ediție testamentară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11977_a_13302]
-
Iată cum arată structura celor trei volume, menite să ofere "o perspectivă de ansamblu asupra creației lui Petru Dumitriu de până în anul 1960, ca și a extensiei tematicii românești de după plecarea sa din România în 1960": Primul volum are o prefață de Eugen Simion ca prezentare generală a operei și a relației apropiate a criticului cu scriitorul (p. V-XXVIII). Ecaterina }arălungă alcătuiește o foarte bună și detaliată cronologie a vieții (1924-2002) și a operei, însoțită de note foarte riguroase (p.
Petru Dumitriu într-o ediție testamentară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11977_a_13302]
-
cu pagini numeroase de note și comentarii ale editoarei (p. 1151-1309), plus câteva fotografii de familie. Volumul al doilea, cu 1758 de pagini de proză și încă 20 de pagini cu note, cuprinde integral Cronică de familie. Într-o scurtă prefață din 1997, autorul denunță "presiunea tiraniei" care l-a "silit să renunțe la orice rază de lumină asupra Ťlumii buneť românești dintre 1860 și 1950" și califică această presiune exercitată asupra sa ca "încă o crimă a stăpânilor noștri, adăugată
Petru Dumitriu într-o ediție testamentară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11977_a_13302]
-
surprinzătoare. Proprietatea și posesiunea, un text mai lung, de dimensiunile unui mic roman de 250 de pagini, a fost parțial publicat la începutul anului 1960, restul rămânând inedit până în 1991, când a fost editat la "Dacia", în îngrijirea și cu prefața lui Geo Șerban. Încheierea întregului sistem epic e dată, după voința scriitorului, de romanul Incognito, scris în exil, inițial în română și tradus de autorul însuși în franceză pentru a apărea în 1962 la Paris. Într-o mică prefață din
Petru Dumitriu într-o ediție testamentară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11977_a_13302]
-
cu prefața lui Geo Șerban. Încheierea întregului sistem epic e dată, după voința scriitorului, de romanul Incognito, scris în exil, inițial în română și tradus de autorul însuși în franceză pentru a apărea în 1962 la Paris. Într-o mică prefață din 1997, Petru Dumitriu afirmă despre Incognito: "principala mea operă scrisă în Occident" (p. 1220). Desigur că ansamblul "biografiilor, autobiografiilor și memoriilor contemporane", cunoscut abia acum, își așteaptă o exegeză special consacrată subiectului, cu interpretări care să-i releve noutatea
Petru Dumitriu într-o ediție testamentară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11977_a_13302]
-
de Critice în care și-a reetalonat instrumentele, spre a ocoli o rutină păguboasă pentru el și nedreaptă pentru autorii discutați, au ajuns, prin grija lui Ion Simuț, o singură carte: Revizuiri, publicată în 2003 la Paralela 45, cu o prefață de Mircea Martin. "E vremea unei revizuiri" sună, ambiguu, argumentul pe care îl aduce Lovinescu în sprijinul acestei utile actualizări critice a unor păreri vechi, sau măcar în parte învechite. Spune, mai apoi, că "trăim însă în timpuri neasemuit de
Scris-cititul cutumiar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12004_a_13329]
-
cele mai surprinzătoare, complexități nu o dată fabuloase, precum un fascicol de lumină smulgînd din întuneric priveliștile feerice ale unei peșteri (eventual a lui Aladin!), Constantin Călin ca "monograf" al lui Bacovia preferă a merge pe o cale așa-zicînd tradițională. în prefața celui de-al doilea tom, voluminos și acesta, al Dosarului Bacovia, subintitulat O descriere a operei, e mărturisită o atitudine antipedantă, dar totodată mult deosebită de furoarea căutării ineditului șocant (indus, cînd nu poate fi dedus), îndeajuns de răspîndită, atitudine
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
suporta o netă mutație. Spre lauda sa, el nu se refugiază în simpla reconfirmare a mai vechilor reușite, ci se pune la îndoială, într-un proces de gravă luare de conștiință. "în noile condiții - spune Paul Cornea în admirabila sa prefață la Pasteluri (Albatros, 1972, colecția Texte comentate, Lyceum) - în care însăși emulația talentelor și competiția scrierilor făcea posibilă o determinare estetică și nu doar civică a producției literare, canțonetele comice și micile gingășii lirice în vers fluid nu mai puteau
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]
-
generis. Ea implică nu doar gustul, reacția emoțională, ci și judecata de valoare, structurarea tabloului, o ierarhie în cîmpul acestuia și, desigur, caracterizarea (autocaracterizarea), prin mijlocirea discursului propriu, a autorilor selectați. La care se adaugă, în cazul de față, cuprinzătoarea Prefață neconformistă (în fond, un studiu cvasiexhaustiv al problemei) precum și textele critice introductive la fiecare nume, atent elaborate, dense, îndeobște privind lucrurile altfel decît pînă acum, grație cărora poetul C. Abăluță probează o capacitate de analiză cu totul remarcabilă, pe care
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
este fraza cu care debutează cartea lui Pierre Pachet, o carte ce reușește să ne intrige și să ne seducă încă de la primele rînduri, antrenîndu-ne în aventura pasionantă a unei gîndiri în prada timpului. Pierre Pachet - Opera zilelor, traducere și prefață de Magda Jeanrenaud, Editura Paralela 45, Colecția "Deschideri", Pitești, 2001, 104 pagini, preț nemenționat. Secretul oglinzii Nu încape nici o îndoială că o eventuală istorie a discursului cultural despre oglindă și despre specularitate în general, ar trebui să țină seama de
Critica și experiența cotidiană by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16029_a_17354]
-
lamentabil), iar pe de alta spiritul de sinteză cu o minuțioasă tehnică a detaliului, toate puse în valoare de un stil nuanțat și curgător, de calitatea unei scriituri pe alocuri "de-a dreptul năucitoare", după expresia lui Jean Delumeau, autorul prefeței. Informațiile strict istorice, tehnice și precis datate, curiozitățile legate de procedeele utilizate de meșterii venețieni și de cei francezi, competiția dintre ei, contrabanda cu oglinzi - toate demne de un documentar de pe Discovery - ne conduc înapoi, în timp, pe un traseu
Critica și experiența cotidiană by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16029_a_17354]
-
intitulează Ochii și urechile poporului. Convorbiri cu generalul Nicolae Pleșiță și a apărut la Ianus Inf. SRL, 2001. Convorbirile au fost consemnate de Viorel Patrichi între aprilie 1999 și ianuarie 2001 și au apărut inițial în foileton în Lumea Magazin. Prefața, din care am reprodus pasajele de mai sus, este semnată de Dan Zamfirescu. Trebuie să recunosc că, deși am văzut multe în viața mea, există încă lucruri care mă uluiesc. O astfel de carte și o astfel de prefață aparțin
Strigoii între ei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16061_a_17386]
-
Magazin. Prefața, din care am reprodus pasajele de mai sus, este semnată de Dan Zamfirescu. Trebuie să recunosc că, deși am văzut multe în viața mea, există încă lucruri care mă uluiesc. O astfel de carte și o astfel de prefață aparțin, ambele, celui mai pur suprarealism al epocii de tranziție. Nu credeam că Dan Zamfirescu va reuși performanța de a-și întrece elogiile deșănțate din cartea închinată lui Nicolae Ceaușescu în urmă cu mai bine de trei decenii. Marele om
Strigoii între ei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16061_a_17386]
-
Tomasz la plecarea din Ginie spre aventură, spre război, o dată cu minunatele peisaje ale Lituaniei. E ceea ce Czesław Miłosz însuși a dus cu sine din Europa sa natală. Czesław Miłosz, Valea Issei, Traducere și note de Olga Zaicik și Stan Velea, Prefață și tabel biobibliografic de Marius Lazurca, Postfață de Stan Velea, Ed. Univers, Col. �A Treia Europă", București, 264 pag., 50 000 lei �Istoria genialului Eduard Sam" Ca și romanul lui Czesław Miłosz, Grădina, cenușa e o scriere autobiografică, construită în jurul
Europa de lîngă noi by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16047_a_17372]
-
Polirom, col. "Plural"; 2000. 208 p. ...și rudele noastre O primă ediție a cărții Etnologia și folclorul relațiilor de rudenie a apărut în 1987 și a primit premiul S.Fl. Marian al Academiei Române; acesteia, ediția nouă îi adaugă o substanțială prefață. Un loc important îl ocupă aici teoretizarea problemei contextului faptului de folclor, autorul distingând două tipuri de context: unul cultural, mai larg, și unul situațional sau comunicațional. Interesant e faptul că studiul "pățește" ceea ce teoretizează. Prefața de la noua ediție a
"Evreul imaginar" și "evreul real" la români by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16064_a_17389]
-
îi adaugă o substanțială prefață. Un loc important îl ocupă aici teoretizarea problemei contextului faptului de folclor, autorul distingând două tipuri de context: unul cultural, mai larg, și unul situațional sau comunicațional. Interesant e faptul că studiul "pățește" ceea ce teoretizează. Prefața de la noua ediție a cărții aduce o serie de "lămuriri", imposibile înainte de '90, creează, deci, un context comunicațional diferit, pentru că studiul se citește altfel atunci când gândurile autorului devin explicite. Pe de altă parte, prima ediție a fost victima contextului cultural
"Evreul imaginar" și "evreul real" la români by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16064_a_17389]
-
toate acestea se datorau retardatării fenomenului românesc de ale cărei consecințe și azi încă suferă acut. Dar, iată, prea succint, cum procedează Pamfile în cărțile lui. Primul volum, apărut, cum spuneam, în 1916, se intitula Dușmanii și prietenii omului. În prefață ținea să precizeze: "Obișnuit, unor astfel de cercetări li se zice Mitologii, dar acestea, pe lîngă descrierea ființelor suprafirești, în legătură cu omul, îmbrățișează și socotințele poporului despre lume, lucru pe care eu l-am făcut în altă parte. Dar chiar fără
Despre mitologie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16051_a_17376]
-
sportivitate și cavalerism pentru a nu jena principiile generale de etică. În afară de acestea, sub aspectul etic dar și estetic, epigrama trebuie să folosească un limbaj adecvat, fără vulgarități, expresii triviale sau licențioase. Autorul citat invocă cele scrise de Marțial în prefața la cartea întâia de epigrame: Îmi place să cred că am pus în cărțile mele destulă măsură, pentru a nu jigni pe aceia ce știu să se judece singuri. Versurile mele nu trec dincolo de buna cuviință datorată și celor mai
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicosvschi () [Corola-journal/Journalistic/82_a_227]