6,202 matches
-
de somnambulism, cu totul inexplicabile pentru el în copilărie și în adolescență, îi apăreau mai ales când, după lectura unei cărți fascinante sau după vizionarea unui film nemaipomenit de atrăgător, încerca chiar și în timpul somnului, să se identifice cu personajul preferat. De multe ori, reajuns după o odisee somnambulică în pat, cu ochii închiși, ore în șir, încerca să depene pas cu pas, cele petrecute cu minute în urmă, începând de la ridicarea mai mult decât confuză din așternut și până la ieșirea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
fete, tot mai incertă. Cețoasă chiar. Totuși auzul nu-l înșela: Titlul cărții, cărții, cărții, cărții, d-le Gerard - auzea Gerard ecoul cuvintelor. Auzindu-și numele, prinse încredere: Cornul de...-rosti din nou ca absent nemaiamintindu-și în întregime titlul preferat. Din nou râsete mânate de răutatea omului care se observă superior celuilalt. Corn de vânătoare - reuși novicele să spună. Era bine dacă ai fi știut de la început ce vrei - se auzi din nou vocea caldă, deosebit de feminină-te-am fi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
lume, cu aer rural, cuibărit, în ciuda modernizării prost înțelese, mai ales în comportamentul locatarilor, nenorocirile lumii n-ar ajunge așa de repede. De multe ori dacă ajungea odată în această zonă, trăgea mai repede o raită și prin cimitirul lui preferat - un adevărat paradis al localității, grație întregii lui flore, de la tufele de tuia, buxus și ienupăr până la brazi argintii masivi; de la simple și modeste monumente funerare, proletare chiar, de pe mormintele construite în timpurile noi, la monumentele și chiar capelele valoroase
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
lui va trage, chiar dacă nu are copii. Știa ea ce știa. Pasul lui accelerat nu părea, de data aceasta, să miroase a umblet relaxat, cu respirație adâncă. Ieșise cu pas vioi și nu se oprise decât în cartierul cu străzile preferate. Cei carel întâlniseră, n avuseseră cum să-l întrebe unde merge și el să răspundă aproape disperat că nu caută nimica, mascând ușor pană de memorie. Mersul alert și la obiect, nu numai că nu stârnea curiozitatea trecătorilor, dar nici
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
din spital, îi povestise lui Karin despre sirenele întâlnite acolo. Că erau care mai de care mai frumoase, dar noroc că Ulise nu-i lăsa pe oamenii lui săi să le admire, ca să nu înnebunească. Ajuns, așadar, în cimitirul lui preferat, se așeză repede pe o bordură de mormânt, lângă o tufă Buxus buxus frumos coafată, ca să-și tragă sufletul și să aștepte cu înfrigurare, ridicarea cortinei. Deasupra lui statuia, care, din față, închipuia un înger păzitor cu aripile deschise ocrotind
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
se umezeau puțin ochii, respira adânc ca și cum astfel ar fi depășit mai bine o situație de criză, ofta de parcă ar fi avut foc în plămâni și, împachetând tabloul, își aranja masca aceea de bonom, zâmbitoare. Stând așa în fotoliul meu preferat, de multe ori trăgeam nădejde că n-o să dea tabloul meu preferat. Eticheta cu vândut o folosea adesea totuși, ca să trezească interesul vizitatorilor care n-ar fi pus ochii pe acea operă de artă dacă n-ar fi văzut mesajul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
bine o situație de criză, ofta de parcă ar fi avut foc în plămâni și, împachetând tabloul, își aranja masca aceea de bonom, zâmbitoare. Stând așa în fotoliul meu preferat, de multe ori trăgeam nădejde că n-o să dea tabloul meu preferat. Eticheta cu vândut o folosea adesea totuși, ca să trezească interesul vizitatorilor care n-ar fi pus ochii pe acea operă de artă dacă n-ar fi văzut mesajul scris în colțul din dreapta. Așadar eticheta era poate mai importantă într-un
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
am reluat din nou internările mele la Neurologie Iași și la București mergeam la spitalul Fundeni, că-mi făcusem și acolo program de internare din șase în șase luni. Am stat vreo patru luni acasă, ocupându-mă de jobul meu preferat, recuperarea sănătătii, ați auzit de acest job? Există prieteni și tare mulți s-au înscris la acest job. Așa că banii se terminase, că mai făcusem și ceva prin casă, plus că îmi cumpărasem și un Logan. Cu sănătatea cum stăteam
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
de români fascinați de literatură și-au luat tălpășița din viața nedreaptă și năclăită a scriitorilor pe hârtie și s-au mutat pe Net. Au făcut pagini cu preferințele lor literare, au copiat capitole ori chiar cărți întregi ale scriitorilor preferați, celebri ori anonimi și, bineînțeles, și-au scris pe filele de lumină propriile creații. Dar cum să scrii nu e de ajuns, în scurtă vreme au apărut și cenaclurile de spumă, în care fiecare scrie pentru ca ceilalți să-l citească
Mitul eternei evadări by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/9154_a_10479]
-
Se observă numaidecât concizia și expresivitatea acestor formule, care sintetizează fericit o manieră prozastică și exprimă, în deplină transparență, un verdict critic, un diagnostic. Cornel Regman nu fuge niciodată de răspunderea calificării și evaluării; dimpotrivă, încearcă să le implanteze (cuvânt preferat) în cuprinsul textului său și în acela, mai larg, al exegezei. și nu aruncă aceste calificative din vârful buzelor. Argumentația prealabilă e amplă, demonstrația își urmează etapele fără acele sofisme și scurtcircuite oportune ce le îngăduie altor comentatori, cu înclinații
Un critic caustic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9181_a_10506]
-
fi într-o situație fără de speranță pentru imbecili! Deci toate speranțele sunt permise! Revenind însă la patch-work, vă voi dezvălui ceva ce nu am spus nimănui, cu siguranta nimănui din lumea critică. În Coup-de-Fouet care este de departe cartea mea preferată personajul co-principal, cel care dă numele cărții, este inspirat de un om pe care îl cunosc din echipajul de vânătoare din care fac parte de peste douăzeci de ani și care îndeplinește aceleași sarcini că cele descrise în român. Cand a
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
evadare este în moarte. La fel ca în tragedia antică (mitul lui Oedip - nu întâmplător actrița Ioana își invită la un moment dat prietenii la premiera tragediei Oedip Rege) sau în cea shakespeariană (Hamlet este altul dintre clin d'oeil-urile preferate ale autoarei), viața este o luptă în care trădările și crimele cele mai abominabile sunt la ordinea zilei. Dincolo de măștile diafane, personajele Irinei Egli sunt niște carnasiere care nu ezită să se sfârtece unele pe altele. Misterioasa Anda uzurpă locul
Sub povara anticilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9207_a_10532]
-
sunt otrăviți, sau Împușcați, după care li se organizează funeralii naționale, iar poporul ține o săptămînă de doliu... Ah, mi-am dorit dintotdeauna să fiu un lider comunist. CEAUȘESCU: Și eu citesc anumite cărți interesante, mă perfecționez continuu. Lecturile mele preferate sunt din Marx, Engels, Lenin și Adrian Păunescu. Ăsta le zice bine Îmburgheziților de prin ministere. Și pe mine mă laudă destul de frumos, totuși cel mai mult mi-a plăcut poezia Iubiți vă pe tunuri. Apropo, am informații că CIA
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
salonul său, urmînd aparent riguros, Împreună cu ceilalți pacienți ai secției, tratamentul și procedurile prescrise de medici. Ca și cum nu s-ar fi Întîmplat nimic. Dar În zilele următoare, doamna Agneta nu putu să nu observe unele modificări În comportamentul pacientului său preferat, cu efecte nedorite asupra relației dintre ei. Lăsînd deoparte zilele de la sfîrșitul săptămînii, cînd doamna Agneta se dedica treburilor din propria gospodărie, și cu deosebire lui Boule-de-neige, ale cărui nevoi și pretenții Îi ocupau acum cea mai mare parte a
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
neige Îi alina singurătatea orelor petrecute acasă, așa cum Pablo i-o alina, cu poveștile lui despre Ceaușescu, În orele petrecute la spital. Comentau Împreună diferite aspecte ale vieții cotidiene, sau ascultau, pînă seara tîrziu, emisiunile radio, Îndeosebi La microfon melodia preferată și Întîlnire cu Fericirea, care din păcate se difuza numai o dată pe săptămînă. CÎnd se Întorcea de la spital, doamna Agneta verifica mai Întîi dacă Boule-de neige făcuse caca acolo unde trebuia sau În altă parte. — Iar ai fost obraznic! Iar
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Alteori, cuvertura de pe canapea era trasă pînă În mijlocul dormitorului. Întîmplări simpatice și hazlii... Dar, cînd s-a Întors acasă de la Marea Spirală, nu l-a mai găsit. L-a strigat pe nume, i-a pus aripi de pui, mîncarea lui preferată, În farfurie, l-a căutat peste tot, zadarnic. Mai să o podidească plînsul. Atunci a sunat-o pe doamna Delilah, i-a spus ce se Întîmplase, i-a cerut sfatul. Buna doamnă Delilah a Încercat să o consoleze, pe cît
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mi-a mai rămas, se gîndește domnul Președinte, lăsîndu-se cu șezutul pe colacul de plastic al veceului. În sfîrșit, o ușurare, își zice, silabisind cu voce tare ca să se audă pe sine printre plescăiturile excrementelor eliberate în apă, mottoul său preferat, deviza lui în viață, mens sana in corpore sano. O scrijelise cu mîna sa deasupra tocului ușii, ca să-i amintească în fiecare dimineață că se află într-un locșor sacru, singur cu gîndurile sale, departe de privirile adversarilor săi. Numai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
face dor foarte des de vremurile în care colindam Moscova pe care datorită ție am ajuns s-o cunosc ca pe propriile buzunare, cu muzeele, gările, parcurile, dar mai ales cu crîșmele ei. Îți mai aduci aminte de localul nostru preferat? în traducere liberă cred că s-ar numi Bolta sau Arcada dacă nu mă-nșel, muream să dau buzna acolo ținîndu-te la braț, îmi plăcea că eram priviți ca o pereche ciudată în decorul adunăturii ăleia pestrițe care indiferent de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Mă uit la treningul lui cu Hearts. Pare nou. Un cadou de Crăciun. Arăt spre emblemă. — Deci ești un microbist, ei? Ai fost ieri? Nu... spune el mîhnit. — Colin obișnuia să... Începe să zică mama lui. Cine-i jucătorul tău preferat? Întreb eu așteptîndu-mă la un Neil McCann sau la un Colin Cameron. — Tom Stronach, presupun, spune el, apoi zîmbește șovăitor, dar nu-i chiar așa de bun cum era Înainte. — Vecinul meu! Trebuie să-l pun pe Tom să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
sinuoasă, nici un drum, prea lung. Orice pentru l’objet désiré. Dând din cap spre cuplul de tineri, care contempla invenția lui Bauer, se Îndreptă În continuare spre următoarea cameră. — Dacă citiți cu atenție literatura interzisă, veți descoperi imediat un leit-motiv preferat: cel al profesorului sever, care-și pedepsește elevul neastâmpărat. Dar se aplică și pe dos: domnișoare tinere, disciplinând domni În vârstă. Dacă rolurile condiționate de cultură sunt inversate, acest fenomen se poate numi „metatropie“. Discret, Karp Își consultă ceasul. După cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
discuție cu Else Oloaga Înainte să plec? Aveam de gând să-l contactez pe inspectorul Wickert a doua zi. Dacă poliția a contactat-o Între timp, poate n-ar strica să mă asigur că Încă eram de acord cu cronologia preferată a evenimentelor. Rulată lateral - jaluzele escaladau serviabil geamul ferestrei - am străbătut foaierul, am trecut pe lângă bilete și zona de servire. În spatele tejghelei cu ciocolată topită și bomboane lipicoase se afla o ladă plină de sticle asortate, strălucind În lumina roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nr. 92: „Îmbrăcămintea joacă un rol important În viața Dumneavoastră? Preferați să vă Îmbrăcați simplu, sau stratificat, vă place Îmbrăcămintea strâmtă, sau lejeră, gulerele ridicate, sau cele descheiate? Purtați bijuterii? Purtați cumva un cuțit În buzunar? Care este culoarea Dvs. preferată?“ Numărul 133: „Vă Înfuriați dacă o persoană refuză să vă povestească despre particularitățile sale sexuale?“ Sau ultima Întrebare (Apendicele nr. 1): „Spuneți-ne un secret intim - de la a la z!“ Astfel de chestionare nu puteau primi alt răspuns decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
practică e mult mai variată decât are să devină vreodată sinele meu teoretic, plictisitor. — De asemenea, mă Întreb dacă dorințele unui om rămân aceleași pe tot parcursul vieții. Într-o zi, s-ar putea ca violetul murdar să fie culoarea mea preferată; altă dată, s-ar putea să mă Îmbrac cu haine lălâi. Deși, pot spune că măcar atâta se potrivește: am știut mereu să fluier. — Tu chiar crezi că Froehlich vede totul În alb-negru? Destul de naiv, Anton. Nu uita ce ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o vorbă din tot ce-a zis ea. Monologul maică-mii se deapănă, însă, nestânjenit. Tot așa cum altor copii le e dat să audă în fiecare an povestea lui Scrooge sau să asculte, înainte de culcare, un basm din cartea lor preferată, eu sunt ștupuit 3 până-n gât cu capitolele pline de suspans ale vieții ei primejdioase. De fapt, asta a și fost literatura copilăriei mele, aceste istorioare ale maică-mii - în afară de manualele școlare, singurele cărți legate din casa noastră sunt cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
zice, Markfield, a scris undeva, într-o povestire, că până la vârsta de paisprezece ani a fost ferm convins că „enervare“ e un cuvânt evreiesc. Ei bine, cam același lucru l-am crezut eu despre „agitație“ și „balamuc“, două dintre cuvintele preferate ale maică-mii. Ca și „spatulă“. În clasa întâi eram deja marele favorit, despre care se credea că va câștiga la pas orice întrecere școlară, când, într-o bună zi, învățătoarea mi-a cerut să identific un obiect dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]