2,251 matches
-
prin comunicare (...) opinii, predicții, sugestii, idei, toate sunt cuprinse în comunicare” (Longenecker, 1969, p. 492). Definirea comunicării în special din perspectiva mesajului însuși, nu a celui care transmite sau care primește mesajul (deși, implicit, se face apel și la aceștia), prefigurată de către autorul citat, constituie o viziune instrumentală pe care, de altfel, o împărtășim. Merită menționată și modalitatea de definire la care apelează Luthans; acesta, referindu-se la comportamentul de comunicare, face un inventar util pentru o definiție a comunicării ca
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
lumineze alte laturi ale psihologiei protagonistei, care contrastează atât de violent cu cele dezvăluite anterior, încât provoacă descumpănire la început, apoi crispare. Își face apariția un personaj nou, Rudy, care, din primul moment, se arată a fi un tânăr ușuratic, prefigurându-l pe Cellino din Act venețian de Camil Petrescu. Tofana se îndrăgostește inexplicabil de „omulețul ăsta”, un „pierde-vară”, căruia îi vorbește ironic, mulțumită să îl pună în inferioritate. Totuși, de-abia cunoscut, îi face - după ce îl gonește pe Castriș - avansuri
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
naște/ Lumina ochiului care cunoaște. Mă dezmiardă/ Mai mult ochii care-au să mă piardă”), adeveresc ruptura dintre intellectus și trăire. Prăpastia dintre puritatea, dureros de fragilă, a idealului și neliniștile, totuși fertile în planul sensibilității, date de păcat, este prefigurată de chipurile biblice ale solilor lui Noe, porumbelul și corbul, în poezie fețe complementare ale aceleiași realități (Trimiterea corbului, Trimiterea porumbelului). „Tânguirile frățești” ale impurului și pământescului ajung la imagini încifrate și puternice ale sacrificiului, demne de Nichita Stănescu: „Să
STANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
socială și politică ieșită din comun. Cu suverană luciditate și severitate, nelăsându-se îmblânzit de nici o iluzie, ochiul prozatorului radiografiază societatea românească din epoca totalitarismului comunist și din cea posttotalitară, dar și lumea occidentală contemporană. Această frescă de amploare este prefigurată de primul roman și chiar de nuvelele fantastice din Eu și iadul (1993) și desăvârșită de romanele Apocalips amânat (1997), Morminte străvezii (1999), Domnul clipei (2000), dar și de altele care aruncă sonde într-un viitor previzibil, ca Pasărea orbilor
STANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
propune o lectură accentuat teologică a Pentateuhului, în care este revelată natura Dumnezeului trinitar și a raportului său cu ființele umane. Chiril acordă mare atenție negării tezei lui Iulian privitoare la ruptura dintre creștinism și tradiția religioasă iudaică: Vechiul Testament îl prefigurează în mod constant pe cel Nou. Chiril e în deplină concordanță cu operele sale exegetice. „Nu ne îndepărtăm de preceptele Legii ca și cum ar fi lucruri necurate, ci, mai degrabă, pornim de la ele ca de la niște figuri (typoi) ce ne poartă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ca să-l răsplătească pe aducătorul minerilor la București, pe activul semnatar al tratatului de prietenie cu U.R.S.S., pe părintele sufletesc al primelor promoții de miliardari de carton? N-ar face-o, probabil, când o a treia forță s-ar prefigura pe eșichier. Ea s-a născut în rândurile dreptei și ale noii democrații creștine, însă va avea un cuvânt de spus prin 2004. N-ar face-o, când nu s-ar rostogoli pe povârnișul mortal al unei curse ce pretinde
Mic bilanț de ocazie by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17119_a_18444]
-
Încercări în literatură (1874) ori rămase în presă, modelele, ușor identificabile, sunt Grigore Alexandrescu, Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, Cezar Bolliac, Andrei Mureșanu. Multe poezii, izvorâte din sentimentul amar al oprimării, se structurează ca niște compoziții oratorice, în tradiția mesianismului pașoptist, prefigurând și tonalități specifice lui O. Goga (La îngerul libertății, Dumnezeul nostru, Glasul străbunilor, Apel la unire). Deși se considera o „mediocritate” necesară într-o epocă fără mari talente, L. a fost, mai mult decât alții, un poet care face, în
LAPEDATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287746_a_289075]
-
se conjugă” cu a fi, celelalte cu a avea. În ambele cazuri există o „structură pre-textuală”. În primul caz, autorul textului (operei) este acea structură. Structura nu preexistă în sens propriu textului, ci se constituie pe măsura făuririi acestuia, dar prefigurează textul în mod virtual, în sensul că îl exprimă pe autor în esențialitatea lui ontologică, în ceea ce are comun cu întreaga fire; îl exprimă adesea fără voia lui, dezvăluind uneori și comunitatea căreia îi aparține el. Pretextul posedă o „structură
SORA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
Manase, stăpânit de același Beliar. Autorul denunță astfel orice formă de autoritarism instituțional ca având origine satanică (Beliar confundându‑se cu Satan). Lucrul cel mai interesant, din punct de vedere teologic, este însă întruparea lui Beliar. Anticristul creștin - așa cum îl prefigurează Apocalipsa și cum va apărea pentru prima dată la Irineu - se prezintă sub forma unei ființe umane, înzestrată cu o harismă negativă, manipulată de diavol, fără însă a se confunda cu acesta. Pentru autorul Urcării la cer..., ca și pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care rămân se referă la dimensiunile statuii lui Nabucodonosor, recapitulând „întreaga rătăcire idolatră, uciderea profeților și arderea drepților” (29, 2). Irineu îi amintește apoi pe cei trei tineri evrei, Anania, Azaria, Misael, care, prin refuzul de a se închina idolului, prefigurează situația martirilor creștini. Ei sunt profeții trecuți prin „încercarea focului”. Ultima parte a micromonografiei (V, 30, 1‑30, 4) este consacrată numelui Anticristului. Iată planul secțiunii: 1) contestarea cifrei 616 pe care unii o atribuie Anticristului (30, 1) - contra argumente
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
oprească pentru un anumit timp, venirea tiranului eshatologic. Roma va dăinui cinci sute de ani, fapt ce situează inaugurarea regatului blestemat la trei secole distanță de vremea în care trăiește Hipolit. În ochii săi, persecuțiile constituie semnul începutului sfârșitului. Imperiul prefigurează și împiedică în același timp venirea Anticristului. Între acestea două există o legătură complexă; dispariția unuia atrăgând imediat după sine instaurarea celuilalt. În comparație cu epoca eshatologică, epoca prezentă se dovedește suportabilă, acceptabilă chiar. Am putea caracteriza atitudinea lui Hipolit drept cea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
din cea a logicii expunerii. Prin comentariul său, Victorin încearcă să descopere, așadar, această ordo rationis, altfel spus, să desprindă o schemă de lectură a textului, dar o schemă lipsită de orice corespondență istorică. În acest sens, lectura lui Victorin prefigurează abordarea lui Augustin. Secțiunea anticristologică M. Dulaey prezintă structura comentariului în felul următor: 1) cap. 1-3: vedenia Fiului omului; unitatea Bisericii; Duhul septiform; 2) cap. 3-4: vedenia tronului; cele două Testamente; 3) cap. 6-9: cele șapte coroane și cele șapte
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
înjositor al răstignirii; a doua va avea ca decor cerul locuit de îngeri. Personaj eminamente antinomic, Isus nu poate fi „definit” decât în mod paradoxal, ca o coincidentia oppositorum. Caracterul „pasiv” al primei sale parusii nu are valoare intrinsecă, ci prefigurează triumful celei de‑a doua. Dacă întâia dată Cristos vine pentru a fi judecat, la a doua sa venire, el va fi cel care va „judeca pe judecătorii Lui”. Acestor argumente teologice se adaugă o serie de citate alese din
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
își mărturisește nepriceperea, Ieronim dă cuvântul „dascălilor Bisericii”, celor „mai învățați” decât el: Iulius Africanul, Eusebiu al Cezareii, Hipolit, Apolinarie al Laodiceii, Clement din Alexandria, Origen, Tertulian. Această atitudine neutră față de textul biblic (nu foarte sistematic în cazul exegetului nostru) prefigurează abordarea cercetătorilor moderni, al căror scop nu este de a găsi ei înșiși o soluție plauzibilă pasajelor neclare, ci de a recenza și de a clasifica toate soluțiile propuse referitor la subiectul în discuție. Iată, în rezumat, teoriile recenzate de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
celor drepți și a celor răi (apud Orbe, Teología..., p. 102). . Potrivit lui Ioan al Antiohiei (Otto, Corpus Apolog. II2 248 apud Orbe, Teología... p. 99), Iustin vedea în Is. 14,12 sq. o alegorie a destinului lui Satan (Satan este prefigurat de regele Babilonului): „Cum ai căzut din cer, o, luceafăr care răsai în zori de zi? Ai fost azvârlit pe pământ, tu, care porunceai tuturor națiilor? Căci ți‑ai spus în gândul tău: Până la cer mă voi urca, deasupra stelelor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
face chiar parte din genealogia ideii de lectură edificatoare, și nu doar europeană și laică. Așa cum lectura tratatului despre tath³gatagarbha (sămânța de Buddha prezentă În adâncul fiecăruia) conduce imediat la realizarea cunoașterii de tip buddha 3. Calendarul lui Zerlendi se prefigurează acum cu consistența Înlănțuirii sutrelor lui Patañjali: la 1 iulie 1907 Începe primele experiențe (56). Le va descrie abia Începând cu 10 ianuarie 1908. La 25 iulie realizează eroarea lipsei de concentrare a minții asupra unui singur obiect. La Începutul
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
vitejie ale lui G. Coșbuc și îi sugerează lui St. O. Iosif să obțină participarea lui Mihail Sadoveanu. Astfel, odată cu publicarea povestirii Cozma Răcoare (47/1903) începe o îndelungată colaborare, poate cea mai rodnică din câte va avea revista. Seria, prefigurând cvadruplul debut editorial din 1904, continuă cu un fragment din romanul Șoimii (În tabăra cazacilor), urmat de Moș Simion (din Dureri înăbușite), de Claca (fragment din Crâșma lui Moș Precu), precum și de tipărirea în foileton a romanului Floare ofilită. În ciuda
SAMANATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289452_a_290781]
-
luându-și licența în 1917. Încearcă să se afirme ca poet, debutând cu două sonete la „Viața românească”, în 1914, iar în iulie 1916, după ce mai dă alte versuri, publică în foileton în „Capitala” și nuvela Salonul unde se gândește, prefigurând romanul Concina prădată (1939). Renunță temporar la poezie și proză, lăsându-se ispitit de teatru. O revistă teatrală, Halandala, scrisă împreună cu George Bădărău, i-a fost pusă în scenă în 1916, la Iași. Depuse pentru lectură la Teatrul Național din
SCORŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289573_a_290902]
-
Stroie sau Niță Vintilă Stroie. În 1876 putea fi întâlnit la Junimea. Moare la treizeci și cinci de ani, ultimii fiindu-i chinuiți de tuberculoză. S. a scris versuri erotice și meditații, în care surprinzătoare sunt unele accente preeminesciene. Sceptica poemă Gânditorul prefigurează, prin atmosferă și idei, dar fără amploarea tragică și fiorul marilor singurătăți, Scrisoarea I. O undă de lirism, datorată tristeții resemnate în fața veșniciei, străbate Elegia frunzelor, dar S. rămâne, în genere, conceptual în poezie. Problematica țărănească și antimonarhică din versurile
SCURTESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289584_a_290913]
-
Întâlnirea din Pământuri și mai ales în Moromeții, viziunea asupra țăranului. Deosebirea față de Rebreanu e esențială. Pentru P. țăranul este un individ complex, cu părți întunecate în ființa lui, dar și cu un spirit capabil să ajungă la contemplație. Se prefigurează, încă de pe acum, ceea ce s-ar putea numi natura moromețiană: ironică, subtilă, imaginativă, în stare de o reprezentare complexă despre lume. Pațanghel din O adunare liniștită e un exemplu. Este, apoi, stilul epic, construit după modelul lui I. L. Caragiale, prozator
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
acestea sunt bine prinse într-un text strâns, de o excepțională finețe. O adunare liniștită indică deja un mare prozator. Tehnica narativă este mai complexă și mai profundă, știința de a povesti e vizibilă. Nuvela - o capodoperă în felul ei - prefigurează stilul ironic din Moromeții. Pațanghel a făcut o călătorie la munte și povestește, acum, prietenilor săi ce a pățit cu vecinul său, Miai, om rău și lacom. Povestirea este o petrecere cu vorbe, cu treceri de la stilul direct la stilul
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
țin în stăpânire lumea (Strofe, Sonet III). Baladele Logodnicii morții și Strigoiul sunt nocturne și fantastice, urmând motivele byroniene din Oscar of Alva și Vampirul. Autentic este fiorul în fața sălbaticelor pustietăți din descrierile carpatine. O Barcarolă are note luminoase ce prefigurează idila eminesciană, după cum Ce e mai dulce-n lume? și La patria anunță Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie. S. nu a putut da o expresie definită înclinației sale pentru poezie, dar limba lui, fără asperități, limpede, atinge, pe
SIHLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289667_a_290996]
-
colaborat la „Convorbiri literare” (unde semnează și Piu Șerban), „Grâi și suflet” ș.a. A debutat foarte devreme, în 1920, cu un volum de versuri, Curgând clepsidra, urmat de Introducere la un mod de a fi (1927), eseu ale cărui idei prefigurează multe din scrierile pe care le va elabora și publică în limba franceză. Comentatorii au constatat că începuturile lui S., personalitate care va aduce înnoiri esențiale în analiza versului, stăteau încă sub semnul influenței lui Mihai Eminescu, dar și a
SERVIEN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289647_a_290976]
-
li se subsumează cicluri și tipuri, apoi basmul-tip, variantele și versiunile lui paralele. Ș. alcătuiește, cu ajutorul lui I.-A. Candrea, și un indice de motive, personaje, simboluri, locuri și obiecte caracteristice imaginației populare reflectate în basm, lucrare utilă, ce prefigurează indicele de motive al lui St. Thompson. Explică însă limitat geneza poveștilor, evoluția lor și exagerează punând basmul românesc sub pecetea, cvasiobligatorie, a unui mit antic. Nefiind un culegător de folclor, pentru cele cinci sute de basme pe care le
SAINEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289434_a_290763]
-
ale Supra-Eului colectiv, ele fiind însă susținute și demonstrate de fapte și experimente conduse de savanți în laboratoarele de cercetări științifice. La originea acestor cercetări se află vechiul „motiv al creării artificiale a omului” - homunculus. Acest experiment din laboratoarele alchimiștilor prefigurează și cuprinde ideea multor „experimente” ale medicinei moderne. Nu vom face decât să le enumerăm pe cele mai importante și mai cunoscute: grefele de gonade pentru întinerire (S. Voronoff), cultura de țesuturi (A. Carell), codul genetic (J. Monod), fecundarea in
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]