5,618 matches
-
sau franchețea sunt inutile. Sugrumat încetul cu încetul în felul acesta, nici o promisiune nu te mai poate întoarce către naivitate. Spaima care îți paralizează enunțurile se dovedește a nu fi altceva decât groaza de a nu fi iarăși redus la prejudecățile filozofiei, la infatuarea intelectuală. * În De facie in orbe lunae Plutarh ajunge cu entuziasm la concluzia că omul poate beneficia, în aventura lui „cosmică“, de două morți: prima este trupească și include, pe lângă descompunerea materială, moartea sufletului. A doua moarte
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
seninătate, de la o vreme. Îmi consumă viața fără să lase în urmă dâra eșecului. Timpul devine astfel insuportabil. În general, nu-l poți duce în cârcă decât alcătuindu-i zestrea de discursuri ale ratării controlate. * Orice individ confortabil instalat în prejudecată, în certitudinea de sine, este o creatură a panicii, care își pune credința mai degrabă în Leviathan decât în daimonul personal; el și numai el, acest daimon discret, ar putea face din individ o ființă unică din punct de vedere
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
aștepte prea mult în lamentație, în lehamite. * Depresia, plictisul, melancolia, bolile delicate ale minții, trebuie să știi să le administrezi, să te lași în voia lor, să le somezi să-și deschidă evantaiul estetic... Dacă le opui arsenalul jalnic al prejudecăților (logice sau morale) vei sfârși prin a sucomba, resemnarea falsă va crește în tine exponențial. * „Sfântul Duh nu îi inspiră pe intelectuali“, citim undeva în Anatole France. * Indivizii care cred că morala va salva societatea de la marasm și delir sunt
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
iubire, crimele și zvârcolirile proiectate pe pânza întu necată a inexistenței. Ruperea unei flori pare că declan șează distrugerea stelelor și țipete care nu se aud probabil decât în moarte. Toate în afara gândului se chinuie. * Până aici se pot înălța prejudecățile rațiunii, până în punctul în care rațiunea nu își dă voie să se nege pe sine. Cu infinită viclenie, întoarcerea se transformă apoi într-un adevărat triumf filozofic. * Viața, la urma urmei, lucrează asupra materiei, îi alcătuiește entități „automobile“ a căror
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
etimologică și mustind de amintiri poematice: per-sonajele se întâlnesc tulburător - remarca subtil Ioana Pârvulescu - laolaltă așa cum fac în Levantul urzitorii zaverei. Basmul cu sonorități folclorice al regăsirii celor doi frați nu e străin de Enciclopedia zmeilor. Iar - dacă abandonăm inteligent prejudecățile de gen - Bunavestire monomaniacală a celui ce va să scrie Cartea a fost anunțată, profetic, de atât de controversatul Jurnal. Judecând astfel lucrurile, descoperim în Orbitor nu un - în fond comun - triptic, ci o singulară decalogie ori - să numărăm atent
O decalogie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9443_a_10768]
-
și, în particular, avangardele începutului de secol au dovedit cu prisosință că artistul plastic poate fi un teoretician și un estetician la fel de abil pe cît este de îndemînatic în practica propriu-zisă, inerțiile noastre mentale nu ne-au eliberat încă de prejudecăți segregaționiste. Așa cum scriitorul este încă plasat, conform acestei scheme, din punct de vedere al abilităților manuale și al acțiunilor practice, într-un adevărat spațiu al infirmității, artistul plastic - și sculptorul cu precădere - continuă să rămînă, pentru multă lume, o forță
Bata Marianov, între materie și cuvînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9458_a_10783]
-
fluent programul și opțiunile, dacă își formulează teoretic peoiecte, dacă, altfel spus, iese obraznic și coerent din captivitatea misterioasă a materiei și din ceremonialul taciturn (și exclusiv) al manualității. Din fericire, însă, artistul nu este doar produsul percepțiilor, așteptărilor și prejudecăților noastre, ci și - dacă nu chiar în primul rînd - modelatorul acestora, agentul viu al unor noi construcții mentale și creatorul discret al altor orizonturi morale. Oricît de mult ar mai încerca astăzi firile nostalgice și sensibilitățile pastorale să păstreze arta
Bata Marianov, între materie și cuvînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9458_a_10783]
-
negativ pe Karfin Larsson, soția celebrului pictor Carl Larsson, care abandonase pictura devenind "o soție ideală" cu toate că după picturile din tinerețe ea fusese la fel de talentată ca și soțul ei). Dar nu numai femeile au fost sabotate de timp și de prejudecățile societății, silindu-le să se exileze, ci și bărbații - pentru că au existat și alte cauze pentru care pictorii s-au exilat. De exemplu, Ivan Agueli a fugit departe de țara lui, Suedia, departe de atmosfera străină a "cuștii" din Sala
Corespondență din Stockholm - Istoria captivă în tablouri by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9461_a_10786]
-
aceste pîrghii născătoare de resentiment, de teroare și de moarte, e vorba în cartea eseistului francez. Pentru Glucksmann, principalul motor al terorismului islamic este o ură căreia europenii nu știu să-i facă față, cauza neputinței stînd în supraviețuirea cîtorva prejudecăți care, adînc încuibate în mentalul continental, îi împiedică să iasă din matca unei pasivități îngrijorătoare. Și pentru că nu reacționează decît sub forma panicii, a baterii în retragere și a neimplicării beligerante, europenii devin indirect complicii unor fanatici de care, în
Ura planetară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9476_a_10801]
-
iasă din matca unei pasivități îngrijorătoare. Și pentru că nu reacționează decît sub forma panicii, a baterii în retragere și a neimplicării beligerante, europenii devin indirect complicii unor fanatici de care, în chip fatal, ajung să fie legați prin împărtășirea acelorași prejudecăți. Teza tare a cărții lui Glucksmann nu e una privitoare la ură, ci una legată de afinitatea subterană dintre mentalitatea islamică și cea europeană: teroriștii musulmani și europenii creștini sunt sudați astăzi prin cîmpul de forță a trei mari complexe
Ura planetară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9476_a_10801]
-
a cărții lui Glucksmann nu e una privitoare la ură, ci una legată de afinitatea subterană dintre mentalitatea islamică și cea europeană: teroriștii musulmani și europenii creștini sunt sudați astăzi prin cîmpul de forță a trei mari complexe afective, veritabile prejudecăți a căror dezvoltare nestingherită poate duce la o catastrofă mondială: antisemitismul, antiamericanismul și misoginismul. Plecînd de la comentariul tragediei Medeea de Seneca, filozoful francez ajunge, la capărul unei fine analize mitologice, să descrie trei trepte de evoluție a urii. Și totuși
Ura planetară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9476_a_10801]
-
al Institutului Cultural Român), a emigrat în Occident de destulă vreme pentru a experimenta pe propria piele viața "de-a curmezișul", pentru a descoperi că, de multe ori, năzdrăvănia, gluma, sarcasmul și satira sunt leacurile cele mai potrivite pentru pararea prejudecăților. Cânticele mârlănești îl așează pe acest - după vârstă - "clasic al optzeciștilor" direct în centrul atenției - o atenție conferită nu în ultimul rând de eticheta "educațională". Teoretic, cartea e consacrată copiilor, dar desigur ea e în egală măsură pentru tinerii care
Un liric satiric by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9548_a_10873]
-
cu trei dimensiuni. Și, mă hazardez să cred de pe acum, un succes de public destul de apropiat. Dincolo de acestea la un loc și în ciuda eventualelor impresii grăbite, În }ara Miticilor este o excelentă carte de critică literară. Soft, desigur, așa cum și Prejudecăți literare era. Fără a se complica în infinite note de subsol sau în teorii schematice, fără a face din contestație un blazon personal, Ioana Pârvulescu trasează, din studiu în studiu, liniile simple ale unei evidențe. Pe care nimeni însă - dacă
Lumea lui Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9561_a_10886]
-
corp. De la suferința abstractă, încorporată într-o creație simbolică, el trece la o suferință propriu-zisă pe care și-o provoacă singur în timp ce o propune și celorlalți ca model. Mijloacele prin care se realizează aceste acțiuni sînt diverse și în afara oricăror prejudecăți. Elemente vizuale și sonore, mișcări scenice și reflexe ale unui ceremonial teatral se asociază și construiesc împreună un discurs care amintește de ritualurile primitive, cînd artele nu erau încă diferențiate. în toată această gesticulație se poate lesne citi o stare
Artistul a ieșit în stradă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9571_a_10896]
-
leneș este Ťdeficient motivaționalť, că un sărac este Ťmarginalizat economicť și că un mort este Ťdiferit metabolicť." Un articol plin de umor În Suplimentul de cultur| (nr. 130 din 2 iunie 2007), Elena Vlădăreanu declară că nu-i acuză de prejudecăți pe spectatorii care au părăsit sala la mijlocul unei reprezentații de dans "minimaliste", Jérôme Bel de Jérôme Bel: "Până la momentul culminant, când două dintre cele patru persoane aflate pe scenă urinează, sala s-a cam înjumătățit. Nu o să-i acuz pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9598_a_10923]
-
la mijlocul unei reprezentații de dans "minimaliste", Jérôme Bel de Jérôme Bel: "Până la momentul culminant, când două dintre cele patru persoane aflate pe scenă urinează, sala s-a cam înjumătățit. Nu o să-i acuz pe cei care au părăsit sala de prejudecăți." Câtă generozitate! Semnatara cronicii manifestă o atât de mare toleranță înțelegând că nu oricine are (ca ea) capacitatea de a înțelege nonconformismul urinării pe scenă. "Spectacolul nu e ușor de urmărit, nici de digerat", consimte Elena Vlădăreanu, compătimindu-i discret
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9598_a_10923]
-
spiritul viu al actualității, publicistul deține și abilitatea comunicării, prin alertețe, complicitate colocvială, claritate și concizie. Și, încă, firea retractilă și introvertită nu se vede sub fraza mai totdeauna combativă și cu simțul unei moralități indiscutabile și declarate: Am încă prejudecata unei moralități a scrisului în acest sens că nu-l accept decât în măsura în care caută un adevăr și exprimă o sinceritate. Și împac această credință cu meșteșugul gazetăriei, prețuindu-l pe acesta numai până unde exercițiul lui izbutește să forțeze spontaneitatea
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
iei în batjocură cuvântul de pace, pe care-l aruncă lumii câțiva oameni, ce la un moment dat, într-un ceas de iluzii, și-au închipuit că pot face deasupra granițelor o familie de inteligențe, o familie liberă de orice prejudecată locală, de orice minciună partizană, de orice orbire așa zis patriotică. E deprimant, dar nici timp de amăgire nu avem. P.E.N. Clubul este și el prizonierul civilizației actuale și nu poate valora mai mult decât această civilizație. Astăzi protestează împotriva
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
lume cu maximă influență) o schimbare a unei asemenea mentalități primitive și obscurantiste nu poate veni decît printr-o largă și susținută campanie de lămurire și culturalizare. Ceva asemănător, păstrînd proporțiile, îmi spunea recent profesorul Nicolae Balotă referitor la ură, prejudecățile și anumite mentalități nostalgice retrograde care mai colcăie în România lui Gigi Becali sau Corneliu Vadim Tudor, cel cu bîlciul grotesc din parlament. La antipodul lor stau personalități exponențiale precum poeta Ana Blandiana de care îmi amintesc în acest context
Între dragoste și ură by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/9599_a_10924]
-
exclus din program. "Cu ajutorul clișeelor e uneori mai ușor să te apropii de o țară încă necunoscută", consideră liderul unei trupe de actori amatori, Ingrid Bembennek, potrivit DW. De asemenea, printr-un mini sondaj, actrița a descoperit că în seria prejudecăților intră și "bande organizate", "țigani" și "corupție". România e al șaselea participant aflat în centrul acestui proiect, după Republica Cehă, Irlanda, Țările Baltice, Portugalia și Danemarca. Imaginea României nu e adesea dintre cele mai bune, fiind umbrită de "încălcări ale
Germanii derulează o campanie pentru demolarea clișeelor despre România by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80361_a_81686]
-
întreaga subtilitate sadoveniană, schimbîndu-i însă aerul hedonist-oblomovian în notă frivol-pygmalionescă într-un fel de scîrbă princiară, într-un soi de sarcasm în fața energumenilor, a corupției generalizate, a imbecilității neaoșe, a lipsei de orizont într-un climat provincial, izolaționist, îmbîcsit de prejudecăți, meschin. Actorul și-a construit în datele personajului sadovenian nu o copie, ci propria viziune; Lai Cantacuzino vorbea spectatorului din 1989 ca un abil ventriloc cu vocea timbrată nobil a unui om din vechea boierie cu distanță critică. Glissando rămîne
Ieșirea din scenă a lui Ștefan Iordache... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8039_a_9364]
-
perspectivele existente și mai este, de asemenea, o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. Împreună. Cred că, în pofida obstacolelor ridicate de guvernarea comunistă - de pildă, suspendarea difuzării TVR în Republica Moldova -, ne apropiem de o cunoaștere adevărată, lipsită de prejudecăți. Important este să ne gândim unii la alții ca la niște contemporani, nu ca la un capitol încheiat (și enervant) al istoriei. - Cum a evoluat, din perspectiva dumneavoastră, imaginea despre Republica Moldova și despre basarabeni, în România postrevoluționară? - "Basarabia", așa cum se
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
pe un punct concentrat și luminos în care ființa umană își descarcă energiile necheltuite încă după marele act al Creației și în care privitorul de rînd se edifică inițiatic și se împărtășește mistic. ION Nicodim: creator de spectacole vizuale, fără prejudecăți în ceea ce privește expresia, tehnica sau genul, sprijinit de o viguroasă și dinamică memorie culturală, artistul urmărește cu predilecție eficiența limbajului. Formele sale pure, fie ele obiecte, lucrări de pictură sau de sculptură, decupate armonios și identificate fără echivoc, trimit în mod
Rememorări de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7717_a_9042]
-
la tehnică într-un fel unic, mai exact, cu rigoarea unui cercetător și cu exaltarea romantică a unui creator de sisteme utopice și de universuri ficționale, Ioan Nemțoi a înfrînt în aceeași măsură rezistența materiei, limitele tehnicii, suficiența genului și prejudecățile receptării. Abordînd, cu o inocență specifică marilor creatori, lumea atît de fragilă și de gingașă a sticlei, a cărei istorie este copleșitoare, atît prin tradițiile ei meșteșugărești, de tip Murano, cît și prin performanțele ei artistice din spațiul francez, central
Rememorări de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7717_a_9042]
-
de autor. Situația de la noi nu este singulară: pentru cititorii din numeroase țări, Roth a fost vreme îndelungată omul unei singure cărți, Marșul lui Radetzky, care i-a pus în umbră restul operei. În bună măsură, el a căzut victimă prejudecății (vreme îndelungată hrănită de o critică obtuză și snoabă) îndreptate împotriva romancierilor care au mizat pe forța narațiunii. Cele două titluri din volumul recent apărut au în comun cadrul - Parisul primelor decenii ale secolului trecut, orașul în care scriitorul autoexilat
Un scriitor de neimitat by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7720_a_9045]