1,082 matches
-
meu. L-a preferat de aceea pe cel care îi cumpăra covrigi. Și doar atât de frumos începuseră toate !... Într-o excursie, în tren, ca să vadă mai bine peisajul, Margareta mi s-a cățărat pe genunchi. Am susținuto, ca un prelat potirul cu darurile sfinte. Indescriptibil, fluidul a pătruns-o și pe dânsa, căci, sub frăgezimea obrajilor, s-a rumenit. Își apropiase tâmpla de fruntea mea și amândoi am rămas cufundați într-un extaz care ar fi trebuit să fie veșnic
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Viena (1814-1815), unde a trasat configurația politică a Europei post-napoleoniene, fiind totodată creatorul "Sfintei Alianțe". Revoluția europeană de la 1848 l-a înlăturat definitiv de pe scena politică pe bătrânul cancelar în etate de 75 de ani. 25 Cardinalul Jules Mazarin (1602-1661). Prelat italian, pe numele său real Giulio Mazarini, om politic și de stat francez, succesor al lui Richelieu ca principal ministru, în intervalul 1642-1661. Datorită politicii sale externe înțelepte și clarvăzătoare, la moartea sa Franța avea o poziție internațională foarte bine
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
-lea de Neufville, marchiz de Villeroy (1543-1617), la rândul lui secretar de stat în intervalul 1594-1617, și diplomat negociator în timpul domniilor lui Carol al IX-lea și Henric al III-lea, în perioada războaielor religioase. 36 Arnaud d'Ossat (1537-1604). Prelat, scriitor și diplomat. Ambasador al Franței la Roma de pe vremea regelui Henric al III-lea, din anul 1584. A obținut din partea Papei de la Roma iertarea regelui Henric al IV-lea (care la origine era hughenot), apoi aprobarea "Edictului din Nantes
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
1661-1715), a fost cel mai de seamă reprezentant al absolutismului monarhic în Franța, rămas în memoria posterității prin celebra sa deviză "Statul sunt eu!" (în original, L 'Etat c'est moi!"). 41 Jean-François Paul de Gondi (1613-1679), cardinal de Retz. Prelat, om de stat și memorialist din veacul al XVII-lea, rămas celebru prin Memoriile sale, scrise în perioada 1675-1677 și publicate postum, în 1717. Frondeur, opozant al cardinalului Mazarin, va fi întemnițat dar va reuși la scurtă vreme să evadeze
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
52 Horace Walpole, al 4-lea conte de Orford (1717-1797). Om politic, scriitor, istoric de artă și anticar britanic, fiu al primului ministru liberal Robert Walpole, autor al romanului gotic Castelul din Otranto. 53 André Hercule, cardinal de Fleury (1663-1743). Prelat și om de stat francez. A fost, de fapt, principalul ministru de stat al lui Ludovic al XV-lea, din anul 1726 și până la moartea sa, survenită în anul 1743, după ce fusese, din 1715, preceptorul său când era copil. Ales
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
Ludovic al XV-lea, din anul 1726 și până la moartea sa, survenită în anul 1743, după ce fusese, din 1715, preceptorul său când era copil. Ales membru al Academiei Franceze în anul 1717. 54 François-Joachim de Pierre, cardinal de Bernis (1715-1794). Prelat, om de stat, scriitor, poet, memorialist și diplomat francez. A fost, pe rând, ambasador al Franței la Veneția (1752-1755), ministru de stat (1757), secretar de stat la Afacerilor Străine (1757-1758) și, în sfârșit, ambasadorul Franței la Vatican (1774-1794), ultima și
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
stat la Ministerul Afacerilor Străine (1887-1900), cancelar al Reichului german al lui Wilhelm al II-lea în intervalul 1900-1909, apoi, la sfârșitul carierei sale diplomatice, ambasador al Germaniei imperiale la Roma (1914-1915). 122 François de Salignac de la Mothe-Fénelon (1651 1715). Prelat, teolog și scriitor francez din secolul al XVII-lea. A scris Aventurile lui Telemac (1699). 123 Thomas Woodrow Wilson (1856-1924). Al 28-lea președinte al S.U.A. (1913-1921). Părintele-fondator al "Societății Națiunilor". 124 Tit-Liviu (59 î.e.n.-17 e.n.). Istoric latin., autor
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
ele explicația a ceea ce se Întâmpla. Vă spuneam că tot ce-mi pot imagina, sau presupune, este că anumite interese s-au Încrucișat pe drum. Biserica, de pildă... — Biserica e foarte mare. Te referi la cineva anume? — Mă rog, sunt prelați care au și putere lumească, nu numai eclesiastică. Ei nu văd cu ochi buni ca un eretic... — Înțeleg, Îl Întrerupse ministrul. Te referi la bărbați sfinți ca fray Emilio Bocanegra, de exemplu. Alatriste văzu că secretarul regelui Își stăpânea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Gherasim, Horea Paștina, Mihai Sârbulescu. Îi apreciasem și eu intens activitatea, inclusiv mediatică (zeci de emisiuni radio-TV), de la Muzeul Țăranului Român (unde l-a adus Horia Bernea), cale de două decenii. I-am citit câteva cărți (eseuri creștine, interviuri cu prelați și doxologi, jurnal de drum la Sfântul Munte), îl știam o personalitate foarte prețuită în lumea Bisericii Ortodoxe Române, fervent ASCOR-ist în anii ’90, un temeinic admirator și exeget al lui Tarkovsky (despre care pregătește o carte impresionantă, după cum
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
unde există o asemenea galerie acustică, anterioară, desigur, celei londoneze. Ciudat. Să nu fi auzit de ea De Quincey?... De coridorul circular din partea superioară a impunătorului lăcaș, unde orice turist poate să se convingă de fenomenul acustic potrivit căruia înalții prelați ai epocilor, plimbându-se pe galeria recreativă, se spionau unii pe alții ascultându-și șoaptele amplificate printr-un joc al construcției. Să nu fi auzit de această invenție, De Quincey? Sau zelul anglican, inamicul Romei catolice, i-ar fi interzis
Galeria șoaptelor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13713_a_15038]
-
pentru Jean Floressas des Esseintes din A rebours și al lui Marcel Proust pentru baronul Charlus din A la recherche du temps perdu : "Gentilom coborîtor din una din cele mai vechi familii ale aristocrației franceze, care număra mareșali ai Franței, prelați, miniștri etc. și chiar pe d'Artagnan, eroul romanului Cei trei mușchetari de Alexandru Dumas, Robert de Montesquiou și-a impus, încă din timpul riguroaselor sale studii iezuite, un stil de viață care să surprindă. Nu atît prin stridență sau
O carte somptuoasă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8400_a_9725]
-
care îi scotea și repunea după trebuință. Când Pomponescu intra în sufragerie săruta mâna doamnei Pomponescu-mamă, aplecîndu-se ceremonios, în vreme ce aceasta ridica brațul spre a-i ușura gestul, apoi depunea un mic sărut, aproape numai în efigie și raccourci, ca genuflexiile prelaților catolici, pe un obraz al doamni Pomponescu, însă spre tâmplă, în semn de austeritate. Pomponescu numea pe nevastă-sa Mamy, iar pe mamă-sa Maman, și amândouă îl chemau pur și simplu Jean. - Ascultă, Jean, îl luă în primire Maman
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
prima vedere. Saferian, aproape culcat pe sofaua G. Călinescu lui, părea a prezida o adunare alcătuită exclusiv din armeni, cum arătau fizionomiile brune, părul creț, fețele în general pletorice și un nas coroiat. Era și un personaj cu barbă, un prelat după îmbrăcăminte. Salonul plutea în ceață londoneză din cauza fumului de țigară, căci se vedea după numeroasele scrumiere pline cu mucuri că armenii fumaseră asiduu în timpul ședinței. Ioanide dădu să plece. Saferian îi făcu semn să stea, să treacă în odaia
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o educație având la bază sentimentul religios. Era o școală confesională, după modelul celor catolice, cu călugărițe, însă ortodoxe și alese din familiile cele mai bune. Ministerul plătea profesorii, însă fondatoarea, cu un consiliu ad-hoc, din care făceau parte și prelați, își rezerva dreptul de a-i accepta sau nu, și procura importante fonduri din alte părți. Școala avea internat, externe nu se primeau. Când descoperi această instituție, Suflețel intră în delirul impacienței. Școala avea nevoie de o directoare, și postul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Clopotele vor fi în campanila palatului comunal. . - Deci a unei instituții profane! . - Părinte, mă-mbolnăvești! Clopotnița n-are de-a face cupalatul, nu stă nimeni în ea. N-ai decât, dacă vei lua parohie, să-ți aduci clopotele lângă biserică. Prelații deveniră atenți venind vorba de parohie. - Casă parohială va fi?Primarul, om cu porniri familiare și umoristice, izbucni: . - Oho! Și ce mai casă! Ferice de cine o pica aici, înparohia mea! . - Aveți pe careva în vedere? glumiră cu intenție fină
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
construită în mijloc. Aceasta era acoperită cu afișe pe care scria NU ȚI-A MAI RĂMAS MULT TIMP - PROTESTEAZĂ ACUM. Cuvintele păreau scrise pentru el, așa că traversă holul din marmură spre baracă și intră. Un bărbos slab, cu guler de prelat și o bătrînă cu un păr alb în dezordine stăteau în spatele unui ghișeu și puneau fluturași în plicuri. Lîngă ei, un tînăr cu păr sîrmos dactilografia ceva la o masă, iar o tînără atrăgătoare stătea cocoțată pe masă și zăngănea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
acele ce vor transmite la nemurire zelul și bunavoință Esc. Sale pentru biserica și școala credincioșilor încrezuți păstorirei sale" În fața unui limbaj atât de clar și de hotărât nu credem să se afle român care să nu felicite pre demnul prelat pentru solicitudinea și energia cu care a procedat în apărarea intereselor bisericii sale. [4 martie 1882] ["ZILELE ACESTE"] Zilele aceste s-a produs în sferele didactice din capitală o agitațiune care poate avea curioase urmări pentru instrucția noastră publică. Unul
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pe cler de-a lua parte la adunările populare cari protestează cu atâta legitimitate în contra proiectului de lege al cărui scop e maghiarizarea institutelor secundare române de învățămînt. Înainte de toate mărturisim că nu discutăm motivul care-a putut împinge pe prelat la răspândirea acestei circulare. Știam că, din nenorocire, mitropolitul românilor prea e o persoană oficială pentru a se putea sustrage de la influența guvernamentală și nici nu se poate pretinde ca orice mitropolit să fie ca Șaguna, care punea ordine ministeriale
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Sa Episcopul Aradului urmând exemplul dat în Sibii și creîndu-se, din senin și din nimic, un pretext de persecuție în contra aspirațiunilor legitime ale poporului român. Deducțiunile pe cari "Pester Lloyd" le face din circulara mitropolitului, punerea în paralelă a cuvintelor prelatului cu pasaje și espresiuni din "Telegraful" -Fundescu bunăoară, un pamflet cotidian fără nici o responsabilitate morală sau politică, va dovedi Î. P. S. Sale că chiar dac' ar fi voit să oprească clerul de la întruniri, conform vreunui ordin ministerial, ar fi avut
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
romano -catolic s-a întors de la Roma și a fost primit cu mare pompă la gara Tîrgoviștii. Peste cincizeci de preoți catolici, elevii seminarului de la Cioplea și câțiva dintre notabilii comunității romano - catolice din București l-au felicitat pe viitorul prelat român și cu ocaziunea aceasta s-au văzut cele dentăi pălării late în București. De la gară, monseniorul Paoli s-a întors la Bărăție, unde-și are deocamdată reședința. Alaiul de vreo șaptezeci de trăsuri a trecut de-a lungul podului
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
multă veselie era și multă speranță oglindită în deosebitele fețe. Puțin timp după încheierea Tratatului de la Berlin monseniorul Paoli a fost la Viena, unde împăratul Francisc Iosif I l-a primit în mai multe rânduri. Întorcîndu-se din această călătorie, zelosul prelat s-a apucat de zidirea catedralei și, pe când se puseseră temeliile ei, în cercurile mai intime ale bisericii române unite din Ardeal se vorbea despre înființarea unui seminar român romano -catolic în București. Era vorba să se adune pentru acest
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
părinți și fără nici o urmă de trecut? Fusese o prințesă a acestei mici lumi de când se știa: Albinosul, Melanie, Cedric, foarte rar fratele Armando (dar atunci Cecilia se simțea ciudat, ca și când ea n-ar fi avut privire s-o întoarcă prelatului care-o privea cu marii lui ochi cenușii, așa cum un exponat de muzeu sau un pește dintr-un acvariu nu te studiază și el la rândul lui când tu îl studiezi), apoi, de câțiva ani, mica ei cameristă Veve... Cecilia
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Chiar și puținele legi care păreau că sunt inspirate de călugări, cum era aceea a evitării monogamiei, nu erau defel impuse, în sensul existenței unei forțe care să vegheze respectarea lor, cât erau mai ales subînțelese în urma predicilor ținute de prelați în turnul din fața porții mari. Tânărul realiză că trăiau în absența totală a oricăror reguli. ― Ai plănuit asta! Nu se poate să fi pus totul la cale acum! E prea complex! Revelația asta... Maria încuviință din cap. ― Desigur. Nimic din
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
asistând la funeraliile unui destoinic luptător barbar de credință ariană; după ce îi sărută inelul, spuse două vorbe despre acea împrejurare: — Lui Magister militum îi va face plăcere să afle că, în astfel de clipe grave, comunitatea creștină nu cunoaște dezbinări. Prelatul încuviință, dar nici o umbră de zâmbet nu apăru pe chipul său sever. — în lipsa unui episcop arian, preciză el, burgunzii mi-au cerut să celebrez ritul funebru. Dar ai spus bine, Prefectule: momentul e de mare gravitate, iar turma lui Cristos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Sebastianus participă, împreună cu Alpinianus și familia sa, la ritul euharistic celebrat, în biserica galoromanilor, de episcopul lor, Antelmus. Intensitatea rugăciunii pe care o simțea la mulțimea înspăimântată, reunită în jurul acelui om ca o turmă în jurul păstorului său, îl impresionă profund. Prelatul nu se limită la a-i avertiza pe credincioși asupra judecății divine ce îi aștepta din cauza păcatelor lor, ci îi îndemnă să pună mâna pe arme ca să-și apere viețile, averile și credința de ultragiul invadatorului păgân și să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]