2,230 matches
-
profan. Sufletul meu, pragmatic rug de stele, Vă va conduce drumul spre zenit, Când veți sosi-ntr-o vizită târzie, Spre a rămâne-acolo-n infinit. Mandatul meu?... N-a expirat, prieteni! Când?... O să vă comunic negreșit! S-or mai prelinge-n mine, frunze, toamne... ( Iar doamne?... Se vor perinda... Ferit! ).:) Mugurel Puscas ( Liga Scriitorilor din România, Uniunea Scriitorilor Europeni din Moldova ) Referință Bibliografică: MANDATUL MEU / Mugurel Pușcaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2235, Anul VII, 12 februarie 2017. Drepturi
MANDATUL MEU de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370548_a_371877]
-
mici alune, cu bănuțul rozaliu, erau vineți la baza lor din cauza loviturilor. Într-un târziu am terminat de pansat, fata deja dormea, era obosită, avea un somn agitat, tresărea, scotea mici țipete, transpirația îi curgea șiroie pe obrajii catifelați, se prelingea peste gâtul fin, pentru ca în final să ude perna. Priveam acel trup mlădios, cu fața dreptunghiulară, cu doi ochi negrii, migdalați, vioi, acum obosiți, nasul drept cu nări fine fremătânde, cu buzele pline, frumos conturate, formând o guriță mică. Brațele
EXCURSIE LA MUNTE de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370564_a_371893]
-
Gătește-mă,iubite Cu flori înmiresmate Și-arcadele-nfrunzite... Alinturi dezmierdate. Magnolia e-n floare Tu prinde-mi la ureche, Fluturi de vis să zboare... Iubirea mă-ngenunche. De-i răvăși petalele Magnolia va plânge. Scuturându-și cupele, Pe buze-mi va prelinge Nectarul înmiresmat, Dând buzelor candoare, De-al florilor stigmat Într-un... sărut de floare. Referință Bibliografica: Sărut de floare / Nastasica Popa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1893, Anul VI, 07 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nastasica Popa
SĂRUT DE FLOARE de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369326_a_370655]
-
cerul profund al privirii tale. Nu numai Dumnezeu te iubește, mi-ai spus încet cuvinte ce s-au spart că talazurile mării de țărmul inimii mele. Și din cer caldă ploaie mi-a spălat aripile de culori ce s-au prelins încet colorând pânză noului început. NUMAI TU Bântuiam prin tristeți Că o fantomă într-un bătrân castel Numai tu ai știut să mă smulgi din ceață trecutului și mi-ai adus primăvăratecele fori de bucurie. Gândurile mele se transformă în
ŞOAPTELE TRĂIRII (POEME) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369360_a_370689]
-
un loc în altul cu iuțeala gândului. Zboară ca un vultur, trece prin ziduri și se cațără pe stânci ca o nălucă. Poate lua formă de om, de lup sau de pasăre răpitoare. Alteori parcă-i o fantomă care se prelinge ca o umbră fioroasă a nopții. - Brrr! - se cutremură căpitanul Sasu. - Nu-i cale de întoarcere. Am pornit pe acest drum, îl ducem până la capăt. În curând, va afla despre măcelul de la palat și ne va căuta și-n gaură
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]
-
Toate Articolele Autorului Azi m-am trezit și m-am uimit de mine... Orașul doarme-n lume-abia schițat, Mă uit și depărtarea-n sine vine- Implozie în care timpu-a stat. Doar stropi de ploaie mai aduc mișcare -ce tandru se preling pe aer pur! - De parcă-n toate cele-i o plecare Și o venire doar,... prin ce e dur; Nu știu pe lume câtă e culoare, Nu știi tristeții dacă bir să dai- mă uit și ma uimesc cum de te
UN OM MAI FERICIT de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369424_a_370753]
-
să-mi răspunzi atuncea când te chem. Inima mea doar pentru tine bate Dară îl rog frumos pe Dumnezeu. Să îmi dea cât mai multă sănătate Prin viața ta eu să alerg mereu. Văd lacrimă rănită ce-i de sânge Prelinsă pe obrazul obosit. Îți simt iubirea ce nu se va stinge Căci prea mult am luptat pân’ te-am găsit. Ce-i perimat acum să aruncăm Din vise facem noi realitate. Și ne trudim acum să învățăm Drumul spre tot
REALITATEA UNUI VIS de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370647_a_371976]
-
septem annos autumni frigore vesperum. La ceasul înserării, când real și crepuscul, Umbrind urzeau vremelnic un tainic univers, Când, în tăcerea ceții ce-nvăluia abisul, Visam? Era aievea? Nici azi n-am înțeles. Lumina sângerie - târziu apus de soare - Se prelingea pe arbori și picura pe drum. Eu îmi târam cu greu pașii prin satul care Se pregătea s-adoarmă sub vălătuci de fum. Izul de lapte dulce și acela de tămâie, Miros de iarbă crudă, miros de fân uscat, Și-
PRIVIGHETOAREA de ALIN ADRIAN CIOLOMPEA în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370711_a_372040]
-
mai fi citit despre un avatar realizat dinăuntru, este un avatar invers, lupul se transformă în ființă umană, lucrarea avatarului este umanizantă și îmi pare, prin asta, o poetică metafizică excepțională, nescrisă de nimeni până la Eugen Dorcescu . Avatar Dormeam. Se prelingea din trupul meu Fluidul somn, împrospătând pământul Ca o difuză negură. Și eu Spre trupul meu veneam, recunoscându-l. Înaintam în negură. Eram Ființa care-mi seamănă. Și care Se recunoaște-n sine. Cum un ram Își recunoaște umbra plutitoare
EUGEN DORCESCU- AVATARUL LUP de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369611_a_370940]
-
ce pare că va învălui întreaga zi, se recomandă.” Sub duș, Laura s-a lăsat îndelung stropită cu apa adusă la temperatura camerei, privind gânditoare stropii care alergau jucăuși pe trupul ei atât de bine proporționat. Picăturile de apă se prelingeau pe trupul ei frumos și căpătau, ca întotdeauna în astfel de momente, forma degetelor bărbatului din mintea ei. Era din nou furată de anumite imagini cărora femeia se abandona visătoare. În astfel de momente, Laura devenea alta, zâmbetul ei îndulcindu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369568_a_370897]
-
scris cu litere uriașe: IULIANA. Privind mai atentă, observă și două prosoape mari de baie, la fel de albe ca halatul, de care erau agățate etichete cu numele său. Nu-i venea să creadă. Surpriza a doborât-o și lacrimi mari se prelinseră pe amândoi obrajii. „Doamne, omul acesta este o minune de a ta, Doamne! Cum s-a putut gândi și la aceste chestiuni mărunte? Cum a știut el că voi veni aici și voi folosi baia mai întâi de toate? Cum
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369568_a_370897]
-
lung spre poartă...pe unde intrase și ieșise...ziua...și noaptea...aproape treizeci de ani. Parcă, cineva îl strângea de gât. Parcă inginerul Breazu, sau Bălțatu se repeziseră la beregata lui...Fulgii i se topeau pe sprâncene și i se prelingeau pe obraji. Deși...se simțea ușor...ușor, precum fulgii care zburau în jurul lui, ca niște fluturi. Referință Bibliografică: romanul S.R.L. AMARU -cap.1 / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1591, Anul V, 10 mai 2015. Drepturi de Autor
ROMANUL S.R.L. AMARU -CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368015_a_369344]
-
dar sigur, iar el zâmbi cu fața către lumea umbrelor. - Mamă, șopti încet de teamă să nu fie auzit de cei care îi mai păzeau încă anevoiasele și abia văzutele respirații. Îmbrățișarea fu strânsă și lacrimi de bucurie i se prelinseră pe obrajii ofiliți. - Plânge! Plânge!, se auziră iar vocile din spatele lui. Să fie de tristețe? Să fie regrete? Cum putea să spună oare că lacrimile erau de fericire? Cum putea să le dovedească contrariul? Acum însă nu mai conta. Nu
ECLIPSA DE SOARE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368085_a_369414]
-
acela plin de emoție copleșitoare. O grațioasă și dumnezeiască muțenie, surprinzătoare infuzie de tăcere unanimă peste care Lolek își simți sufletul ușor precum un fulg alb, dânțuind pe altarul creștinismului. Își aduse aminte de obeliscul primit de la egipteni și se prelinse pe el asemeni unei lacrimi. Citi ce era scris: „Vicit leo de tribu Iuda” - „A învins leul din seminția lui Iuda”. Zâmbi împăcat. Auzi clopotele răsunând prelung și văzu lumea ridicând capetele și începând să se agite. Un vuiet puternic
ECLIPSA DE SOARE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368085_a_369414]
-
generală, mașina se puse în mișcare singură. Porni pe drum cu viteză din ce in ce mai mare, depărtându-se de familia care rămăsese în mijlocul șoselei. Un tunet urma apoi și o mană puternică zdruncina umărul drept al Ioanei. Speriată, cu o sudoare rece prelingându-se pe șină spinării, Ioana izbucni în plâns și țipă cât putu. - Iubito, ce ai?, se auzi un glas cald lângă ea. Gata, gata! Deschise ochii brusc și se retrase cu genunchii la gură. Părul îi era răvășit, iar cămașă
O APARITIE INEXPLICABILA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368109_a_369438]
-
și te voi lua cu mine în nemurire, te voi uni în vecie cu mine și îmi voi face din tine giuvaierul infinității, peste timp, peste spațiu, peste gânduri și lumină. Simți oare gustul iubirii? Simți cum inima mi se prelinge de dragoste aproape nepământeană? Nu știu și nici nu voi cunoaște rugina, nu mă voi plictisi de buzele tale dulci, de ochii tăi adânci ca marea, de privirea ta de cristal, de mersul tău suav, ori de părul tău ca
DRAGOSTE NEMĂRGINITĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368115_a_369444]
-
fără încetare... Poate câte-un scâncet, de pârâu secat Ar marca tărâmul fără de culoare. Fără noi pădurea n-ar mai avea frunze Și ar bate vântul printre crengi uscate, Șoaptele pierdute n-ar mai fi pe buze, Ziua s-ar prelinge ca o stea în noapte. Fără noi în ploaie ar fi doar tăcere, Îngerii din ceruri toți ar lăcrima În biserici goale țipătul de clopot, Pentru Înviere, sfinții s-ar ruga. Și atunci făptura, trezită la viață, Dă o noua
FĂRĂ NOI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368194_a_369523]
-
iubire, De „al nouălea cer" să fiu mai aproape. Lacrimă zdrobesc în petale de cais, Jertfire să duc fluturilor din ierbar. Amintirea îmi dezbrac pe-al nudului vis, Când noaptea mă plimbă pe umbre de cleștar. Din ochi mi se prelinge fluid verde-crud, Când pe ram de gând cade roua zorilor. În stele îmbrac sufletul de lacrimi ud, La îngeri să urce pe-al dorului izvor. Cu sufletul golit de-al osândei păcat, Pe-aripa gândului voi înălța mister În slovele
„LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ -ANTOLOGIE STARPRESS 2016 de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/362566_a_363895]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > VIS DE ROUĂ Autor: Mihail Coandă Publicat în: Ediția nr. 2268 din 17 martie 2017 Toate Articolele Autorului ești un vis de rouă și te prelingi peste nopțile mele sterpe, bine ai venit să topești zăpezile din sufletul meu. să nu ai milă de ele, ești bulgărul de soare care se rostolgolește peste culmile mele existențiale, acolo unde nimic nu ajunge, nicio emoție, niciun vis. inundă
VIS DE ROUĂ de MIHAIL COANDĂ în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362610_a_363939]
-
repete copilul îndreptându-și cu teamă brațele spre trupul nemișcat. Apoi glasul îi amuți. Cu mâinile ude și trupul tremurând, Costel își trase mama de umăr. Corpul i se întoarse încet. Avea gura larg deschisă. Din colțul buzelor i se prelingea un fir de sânge gros, întunecat. Ochii sticloși îi înțepeniseră pentru totdeauna iar fruntea strivită părea să-și fi adunat o adâncă și tristă mirare. Copilul amorțit începu mai întâi să scâncească, apoi să izbucnească în hohote prelungi de plâns
HAVUZUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362733_a_364062]
-
ciotul de stâncă și se rostogolea cu zgomot în râpă, creând panică printre cei ce priveau de sus și nu știau dacă a prins pe cineva în rostogolire. Scânteile produse prin frecarea metalului cu piatra dură porniră vâlvătaia ce se prelingea spre dâra de benzină ce se scursese din rezervor. Din șosea se auzeau sirenele celor de la SMURD și ale pompierilor care au ajuns într-un timp record la fața locului. Presupuse că cineva sunase la numărul unic de urgență. Ștefan
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370205_a_371534]
-
Poetul Dragostei al Cerului și al Pământului, atunci vom tâlcui sublim literele de foc care tresaltă în stihurile Iubirii tuturor aleșilor. Dacă privim doar una din minunile Poemului sfânt, divinul Trandafir, în care răsar zorii înmiresmați în licărul de rouă, prelins pe brocardul petalelor îmbobocite ce dau binețe Soarelui, simțim că în mijlocul lor surâde o taină. Este Taina iubirii Poetului ! Din toate aceste desăvârșite odrăsliri, înfrumusețate cu nenumărate felurimi, Poetul Dragostei a tors admirația, ce înflorește în Om, rodiile iubirii pentru
VOCAŢIA SCRISULUI – POEMUL LIMBII ROMÂNE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370274_a_371603]
-
Autorului M-am rătăcit cândva prin al tău suflet, Te-ai strecurat, tiptil, în al meu gând. Ne-am întâlnit, sătui de nori și umblet, Am devenit cascadă spumegând. Dar zbuciumați în apriga vâltoare, N-am calculat tăcerile în doi, Prelinse-ncet în stropii de-ntristare, Ce ne-au udat, frenetic, pe-amândoi. Dezmoșteniți de falnice speranțe, Ne-am închistat într-un cavou de spini. Preambalând iubirea cu restanțe, Am încercat s-o vindem la străini. Nici tu, nici eu, nu
TĂCEREA CARE DOARE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353276_a_354605]
-
descreierat, Nu mai băga nemernicii în seamă! Te dor în cerul tău ca un pumnal Cuvintele din gura lor murdară, Avram Iancu n-a fost criminal, „Nebunul” și-a iubit această Țară! Prin Apuseni ți-e martor Dumnezeu Și Dragostea prelinsă din izvoare, Tu știi prea bine și o spui mereu, În versul tău ce mângâie și doare, Fără de Iancu iarba de pe plai, Pădurile, câte mai sunt, pe creste, Azi își plângeau durerile din grai Într-o străină, tulbure poveste... „No
SUFLETUL IANCULUI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353426_a_354755]
-
Publicat în: Ediția nr. 1193 din 07 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului în mine e spaima de singurătate laolaltă cu nevoia de singurătate stau cuminți într-un colț ținându-se de mână ca două orfeline ciudate diminețile mele sunt murdare prelinse din fructele nopții praf de rodie azvârlit într-o doară peste semințele de cânepă - lasă-mă să te blestem și să te plâng ca pe o nălucă albastră stau in patul meu de spital ca într-un cocon într-un
FRICA de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353490_a_354819]