11,263 matches
-
doua este că nu mai trăim în Evul Mediu sau în perioada Reformei. În fața milioanelor de persoane care astăzi nu sunt religioase, nu putem face referire, chiar dacă suntem credincioși, doar la religie. Astfel s-a conturat întrebarea principală, plecând de la premisa pluralității religiilor și ideologiilor: care poate fi astăzi norma fundamentală, criteriul fundamental, valabil și obligatoriu pentru toți oamenii? Criteriul fundamental: umanitatea Pe 17 decembrie 2008 la Berlin, am primit Premiul Otto Hahn pentru pace. Otto Hahn a descoperit fisiunea nucleară
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ateu. Este adevărat că, de obicei, astfel de prejudecăți nu pot fi respinse dintr-un punct de vedere pur teoretic, dar este mult mai eficient să fie combătute cu un comportament practic mai bun din partea reprezentanților religioși și a instituțiilor. Premisa unui comportament practic pe măsura omului este religiozitatea iluminată. Dar ce anume se poate spune despre a doua argumentație împotriva credinței în Dumnezeu: ne aflăm la sfârșitul religiei? Religia: un model expirat? Ceea ce tocmai am amintit aici a fost argumentat
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ontologic, principiul ființei și al materiei, de fundamentul realului, de "cauză". În filozofie, lângă principiul non- contradicției ("Ființa nu este Non-Ființa") se află și principiul rațiunii suficiente: "Nimic nu există și nu se întâmplă fără o cauză". Pe baza acestei premise pare ușor de adus o "dovadă copleșitoare" în favoarea unui principiu ultim, a unei cauze prime, a unui Dumnezeu. Dar este așa ușor să-l deducem pe "Dumnezeu?". Precum am zis, obiecțiile aduse religiei de critica sa, până la cea a filozofiei
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și acum, dar este deja de la început, Dumnezeu din veșnicie. Pentru evitarea unei neînțelegeri aproape evidente pentru oamenii de știință, adaug imediat faptul că: credința în creație nu mă obligă absolut deloc să aleg un anumit model cosmologic. Deoarece este premisa tuturor modelelor cosmologice și a lumii în general, este compatibilă cu diverse modele. Credința că lumea are un creator înseamnă afirmarea, în baza unei încrederi iluminate, că originea ultimă a omului și a lumii nu rămân inexplicabile. Că lumea și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Dacă, însă, fotbalul "umple" doar "golul" minții și al inimii, iar în interior nu se află nimic altceva, el poate devini periculos. De altă parte, băuturile, precum berea și tăriile, nu sunt medicamente, ci stimulează pofta nihilistă de violență. Având premisele corecte, globalizarea sportului constituie o oportunitate. Sunt convins că sportul oferă o ocazie extraordinară pentru adunării persoanelor de diverse naționalități, culturi și religii. O arată manifestările sportive de succes. Sportul are o semnificație ce transcende națiuni, culturi și religii. Aici
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
deși păgâni respectau totuși memoria celor plecați dintre noi, indiferent de credința lor religioasă, cât spuneau: "De mortuis nihil nisi bene" (De ce morți nu trebuie să se vorbească nimic, decât de bine". Anti-crematiștii din presa bisericească, mai ales, plecând de la premisa greșită că focul, după cum citim în multe locuri din Scriptură, a fost întrebuințat și ca pedeapsă pentru nelegiuiri, au ajuns la concluzia falsă că numai necurații și nelegiuiții pot fi incinerați. Aceasta este pur și simplu o profanare a chiar
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
felul următor: în unica lume care există și care este cea a vieții, este posibilă o atitudine față de ea prin care, scoțând din joc calitățile sensibile și respingând orice interes pentru ele, se introduc în ea schimbări ce-și găsesc premisele în determinările ideale ale științei și numai în ele. Ne aflăm astfel în prezența efectelor produse într-o lume care este în mod necesar cea a sensibilității când nu se mai ține cont de sensibilitatea însăși. Aceasta nu dispare. Elementele
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
putea fi recunoscut și stabilit în mod absolut cert decât în interiorul acestui mod de prezentare și prin el? În așa fel încât tot ceea ce va ține de această ajungere la aparență făcută posibilă de o metodă definită și va răspunde premisei acestei metode va constitui obiectul său, un element al domeniului științei în chestiune și în același timp dovada eficienței și realității sale. În acel moment în care estetica a înțeles necesitatea de a se comporta față de opera de artă așa cum
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și constituie astfel experiențe într-un sens originar, ele se actualizează în mod necesar sub forma unor modalități determinate, ele sunt ceea ce sunt, fiecare cu propria-i tonalitate, în deosebirea față de toate celelalte. Nu sunt doar intuiții ideale, inferențe, ipoteze, premise, consecințe etc., subordonate toate unei tipologii eidetice care îi conferă vieții predicative stilul său propriu; ci fiecare efectuare corespunzând unuia dintre aceste tipuri este o efectuare singulară, având o individualitate a sa, deopotrivă asemănătoare și distinctă de toate cele care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și suficientă pentru configurarea unui demers de natură politică. Luarea la cunoștință a unei realități nu presupune implicit și valorizarea ei în plan social, stabilirea unor decizii favorabile. Pentru aceasta, este necesară adăugarea dimensiunii politice. Astfel, posibilitatea de a circumscrie premise pentru politicile publice, care să țină cont de necesitatea de a acorda șanse egale femeilor și bărbaților în calitatea lor de părinți, este mai bună. Analiza de față a problematicii familiei monoparentale poate fi considerată o abordare politică, pentru că tratează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
viața publică, șansele lor de a deveni cetățeni de rangul întâi sunt determinate de poziția lor în familie; prezența familiei, ca și incompletitudinea ei, în sensul absenței soțului, conduc la stări diferite. Emanciparea femeilor în familiile lor se constituie ca premisă a emancipării lor în general, tot ce este personal este resemnificat drept important din punct de vedere public. Întrebarea însă rămâne: în ce măsură este resemnificat și politic? 1.2. Public și/sau privattc " 1.2. Public și/sau privat" Distincția clasică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
chiar aflându-se într-un raport de tip ierarhic. Ierarhia nu este unanim stabilită; de pildă, liberalii valorizează pozitiv privatitatea, asociată libertății, susținând, mai cu seamă, neamestecul în sfera de libertate individuală 8. Gândirea liberală modernă pare să fi moștenit premisa clasică asupra vieții sociale, organizată în domeniile public și privat. În timp ce gândirea clasică tolera domeniul privat și îl celebra pe cel public, gândirea liberală modernă reflectă adesea tendința opusă, de celebrare a domeniului privat ca domeniu esențial de exprimare și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
sănătatea precară, sărăcia recunoscută ca o stare de fapt, familia nu poate face față confruntărilor cotidiene. Gradul de vulnerabilitate este mai mare decât în cazul unei familii complete, care, măcar prin faptul că are un membru adult în plus, are premise mai bune de a răspunde solicitărilor. Dezvoltarea în plan personal a membrilor familiei este susținută de suportul afectiv oferit de familie, dar presupune și intrarea în relații extra-familiale diverse. În cele mai multe cazuri, resursele insuficiente fac necesare colaborări în afara familiei, chiar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
vital. Asupra lor s-a abătut anatema alungării din spațiul părintesc și dificultatea găsirii unui adăpost pentru ele și, mai ales, pentru nou-născuți. De aceea, ocuparea spațiului care le-a fost desemnat de către organizația nonguvernamentală înseamnă, în primul rând, o premisă a redobândirii respectului față de sine. Una dintre ipotezele de lucru a fost următoarea: nici o mamă nu-și abandonează copilul sau nu-l dă în adopție decât dacă ea însăși se află într-o situație critică. Mama aflată în primele săptămâni
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
nu numai elemente de subzistență și servicii aferente, ci și suport emoțional și asistență medicală. În acest sens, politicile publice de factură pronatalistă ar trebui să pună accentul pe grija față de mamă, pe crearea și stimularea contextelor relaționale de sprijin. Premisele după care, odată depășit momentul de criză, de dificultate (care cuprinde, de obicei, ultima perioadă de sarcină și primele luni de viață ale nou-născutului), mama s-a deprins cu rolul ei specific și cursul vieții își urmează firul firesc, pot
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
lucrează în sistemul privat, este sporadică și lipsită de un control real. Alocația pentru copii are două caracteristici principale: este universală și prezintă o valoare reală foarte mică. Investigarea comparativă a teoriilor și politicilor sociale privind familia constituie o importantă premisă pentru identificarea răspunsurilor adecvate realității românești la o serie de probleme, cum ar fi: • necesitatea unui sistem de servicii publice pentru familie (asistență pentru familiile cu un singur părinte, pentru familiile numeroase, sprijin pentru familiile sărace privind posibilitatea copiilor de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
devin tată, bunică, bunic, verișor, unchi, mătușă și așa mai departe. Maternitatea devine principiu generator și apare ca un mod specific de a acționa și de a te raporta la lume; un factor de maturizare, ocazie de obiectivare a eului, premisă a unei filosofii unificatoare asupra vieții. Maternitatea permite dezvoltarea pentru femeile devenite mame a ceea ce s-ar putea numi o „psihologie a proiectului personal”. Astfel, se articulează o serie de așteptări, atât față de copil, cât și față de sine. Un rol
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de dezvoltare. Suportul social acordat mai ales familiilor sărace care au copii tinde să producă efecte nedorite, în sensul încurajării unei natalități ridicate, mai ales în aceste segmente ale populației. Planificarea familială face posibilă conștientizarea responsabilității asumate ca părinte, creează premise pozitive dezvoltării copilului dorit. Suportul financiar pentru familiile cu copii se referă, în principal, la alocația pentru copii. Deși valoarea reală a alocației pentru copii nu ține pasul cu inflația, aceasta este o formă constantă de venit, într-un context
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Fukuyama, 1999, p. 139). Mai mult, sociabilitatea umană începe cu relația de înrudire; altruismul este proporțional cu gradul de rudenie. Oamenii sunt dispuși să coopereze pe baza relațiilor de rudenie și a reciprocității (Fr. Fukuyama, 1999, pp. 194-195). O altă premisă care merită analizată este aceea că, odată ce se emancipează, femeile se vor dezice de responsabilitățile pe care le au față de familiile lor. Tradițional, responsabilitatea (și responsabilizarea) femeilor era legată de gospodărie și de creșterea copiilor, în timp ce responsabilitatea bărbaților privea susținerea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
continuare, cu exploatarea, violența, anonimatul, dependența etc. Mecanismul de emancipare nu se dovedea suficient de bun, femeile rămânând suprasolicitate în sfera privată, grija pentru copii și eforturile în organizarea gospodăriei putând fi recunoscute drept constante ale vieții lor. Acestea sunt premise prin realizarea cărora familiile funcționează, dar, în același timp, sunt și limitări ale vieților femeilor. În teoria de factură liberală, efortul de emancipare a femeilor se observă în trecerea graniței dintre public și privat. Reușind să participe în sfera publică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
mic, gratuitatea asistenței medicale a copiilor. Apoi, sunt gratuite serviciile de factură educațională în perioada învățământului obligatoriu. Aceste măsuri de politică publică sunt nediferențiate pentru specificul tipului de familie, ele adresându-se în general la ceea ce este cunoscut drept familie. Premise privind politicile publice pot fi cele desprinse din analiza raporturilor de putere în cadrul familiei. Acestea ar putea fi un bun indicator asupra necesității de a avea ca sprijin familia ca întreg sau un membru ori altul al acesteia. Una dintre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
independentă, în care părintele singur și-a propus în mod deliberat să fie părinte și se receptează drept compatibil cu situația creată. Aceasta nu înseamnă că nu resimte dificultățile legate de ipostaza de părinte singur, ci doar că sunt create premise de abordare pozitivă și depășire a neajunsurilor. Politicile publice adresate acestui model de familie ar putea avea un efect de echilibrare, în sensul de a spori gradul de responsabilitate a celor implicați, accentuând obligațiile și îndatoririle corelate contractelor, dar și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
vizată destructurarea familiei rezultă în primul rând din centrarea atenției spre spațiul public. Privatul nu este luat în seamă în sensul emancipării femeilor, chiar în cadrul familiei. Deși în plan public liberalismul este profund emancipator, în plan privat, rămâne tributar patriarhatului. Premisele deschise de liberalism privesc emanciparea individuală, proces de înaintare spre autonomie, dar aceasta este predictibilă doar în spațiul public. În paradigma liberală, în prim-plan au fost aduse revendicările privind egalitatea în drepturi a femeilor cu bărbații, egalitate în fața legilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
tradiționale asupra familiei, în care raporturile sex-rol se subordonau modelului patriarhal. În România, este actuală o observație ce ține de feminismul diferențelor (feminismul valului II), referitoare la faptul că egalitatea de șanse, posibilă din perspectiva legislației, nu este decât o premisă, adevărata egalitate realizându-se nemijlocit prin faptele de viață, prin practici corecte. Prin adoptarea unor legi specifice (cum ar fi legea privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, legea egalității de șanse între femei și bărbați, legea concediului parental
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
să-și îngrijească copiii mici. În astfel de situații, dependența de banii publici este prilej de culpabilizare. În timp ce ajutorul de șomaj sau asigurările de bătrânețe par să ofere un sprijin îndreptățit, cuvenit (primesc înapoi ceea ce au investit), fără să atragă premise ale stigmatizării, deci fără a fi apreciate ca sursă a dependenței, alte tipuri de prestații (cum ar fi ajutorul social, alocația familială complementară, alocația de susținere pentru familia monoparentală) lasă impresia unor foloase necuvenite: beneficiarii primesc fără să dea nimic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]