1,908 matches
-
sunt identificabile mai multe aripi ale o.: există orientarea radical textualistă, așa-zis tardomodernistă, concentrată pe „ingineria textuală” și pe „textuare” (Gheorghe Iova), există un o. prozastic propriu-zis, care combină echilibrat textualismul și autoreferențialitatea cu un realism mărunt și fragmentar, preocupat să valorizeze cotidianul frust, derizoriul, grotescul ori tragismul nespectaculos, provocat de distorsiunile sociale din perioada comunismului, și să promoveze un autenticism rafinat, mediat intelectual, prin textualizare, și există, în sfârșit, ficțiunea carnavalesc apocaliptică, flamboaiant postmodernă (în maniera lui Thomas R.
OPTZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
și a transformărilor care se produc în spațiul tranziției către ea. Într-adevăr, s-a spus de ceva vreme că societățile și economiile cele mai dezvoltate din lume se confruntă cu tranziția către „era postindustrială” sau către „epoca postmaterialistă”. Cei preocupați mai ales de cultură s-au referit în mod insistent, urmându-i pe F. Lyotard, J. Derrida sau J. Baudrillard, la „societatea postmodernă”. Mai recent, noua economie emergentă și schimbările sociale, manageriale sau culturale ce o caracterizează ar consacra ceea ce
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Secțiunile fundamentale ale cărții sugerează convergent imaginea unui poet-pelerin, angajat în explorarea resurselor poeziei. Logica speculativă nu coincide însă cu cronologia reală a scrierilor barbiene, unde hermetismul este etapa ultimă, după care Ion Barbu se refugiază definitiv între meterezele geometriei. Preocupat să găsească un ax central al poeziei acestuia, criticul îl află în obsesia metapoetică. Ca argument de unitate al unui univers poetic, metareflexia este și puntea de comunicare între cele două cărți ale lui M., aparent atât de diferite între
MINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]
-
natură a cultului ortodox. Este dificil să găsești, în zeci de orașe din țară, o biserică cu un program liturgic decent, fără forfecări nemiloase în tipic, cu slujbe neîntrerupte de telefoane mobile și un „du-te vino” permanent, cu preoți preocupați nu de afaceri, ci de sporirea duhovnicească a credincioșilor, cu iconografie ortodoxă și muzică bizantină, cu un naos lipsit de culori, difuzoare, neoane și microfoane stridente, cu o arhitectură care nu violează flagrant principiile mistagogiei ortodoxe, cu predici fidele Duhului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
s-ar traduce, cunoașterea Cuvântului lui Dumnezeu are nevoie de misterul persoanei și rămâne întotdeauna mai presus de cuvinte. Dacă istoricii creștinismului pun în dezbatere partea văzută și rutinizată a lucrurilor - fie că e vorba despre doctrină sau ritual -, cei preocupați să-i asigure Bisericii un prezent sunt, mai presus de toate, figuri charismatice capabile să recunoască esența invizibilă și transculturală a revelației. Mitul neutralitățiitc "Mitul neutralității" Față de pretențiile radicale ale creștinilor deciși să aprofundeze adevărul imemorial al propriei lor tradiții
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sau teologia au dus necontenit lupta nocturnă cu îngerul lui Adam. Unde putem identifica însă originile noțiunii moderne de „istorie universală” și rădăcinele tezelor contemporane despre globalizare? Noțiunea de Weltgeschichte sau world history nu putea emerge decât dintr-o cultură preocupată sistematic de totalizarea experienței umane în fața unei instanțe ultime. În acest context, studierea noțiunii teologice de istorie sau economie a mântuirii ni se pare indispensabilă. Pentru creștini, umanitatea are un implacabil destin eshatologic. Gândirea teologică percepe diversitatea experienței fiecărui om
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
el o istorie a mântuirii în măsura în care filozofia dialectică devenea regina științelor. Ruina ideologiilor care sunt responsabile de mobilizarea mesianică a unor întregi societăți europene (redescoperind ura de rasă sau de clasă) ne-a demonstrat fără putință de tăgadă „mizeria istorismului”. Preocupată mai puțin de vreun proiect de gnoză ideologică sau teodicee speculativă, breasla istoricilor a decis să îmbunătățească instrumentele cercetării pozitive, consolidând cunoașterea noastră despre trecut printr-un flux continuu de studii și publicații de o rară minuție. Dezavuând simplificările, latura
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
istorice în care predomină cea de-a doua. Această „tranziție” de la „societatea comunitară” la „comunitatea societală” (risc o terminologie proprie) se face lent și este de o extremă, imprevizibilă complexitate. Modelul lui Tönnies, ca altele din epoca sa atât de preocupată (mai ales în lumea germanofonă) de sincretisme și morfologii culturale, încearcă o mediere între modelele organice și romantice ale ordinii și schimbării sociale, aflate în spectaculos reviriment după anii 1880 și dominante, în versiunile lor radicale (apocaliptice, mesianice, anarhiste - de
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
utopii. Dar nici fără a visa la ele, fără a se abandona din când în când, cu mai multă prudență decât cei care au vrut să treacă brutal din ficțiune în istorie, acestui exercice sur les possibles latéraux. Amitai Etzioni, preocupat vizibil de ceea ce eu aș numi, cu gândul la Norbert Elias, „procesul de-civilizării” - slăbirea mecanismelor societale de producere și impunere a normelor și valorilor, poate chiar inversarea tendinței care a creat Occidentul, ceea ce nu înseamnă însă automat Ziua de
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
discipolilor acestora, trebuie să le mulțumim atât pentru subzistența cunoștințelor academice despre liberalismul tocquevillian într-o sferă publică fascinată de stângismul Rive Gauche, cât și pentru articularea unei valoroase filozofii politice liberale contemporane, teoretic subtilă fără a fi absconsă, mereu preocupată să dea răspunsuri marilor întrebări ale omenirii, dar neuitând să reacționeze la afacerile curente. Urmând exemplul profesorului lor, liberalii aronieni au scris astfel și cărți savante, și editoriale, demonstrând că inteligența superioară și curajul civic se pot exprima în ambele
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de clasa muncitoare, În frunte cu partidul ei, unii critici au păstrat o atitudine obiectivă. Critica literară a căutat să adopte uneori o poziție neutră, să privească opera cu ochii unui spectator străin și indiferent față de scopul urmărit de operă. Preocupată să judece o lucrare literară după criterii «pur estetice», o asemenea critică diluează În sterile discuții formaliste, conținutul lucrării, orientarea ei politică, ocupându-se de aceasta pe un plan secundar. Opere așteptate de clasa muncitoare de la noi și care constituie
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
priori. Buchdahl sugerează că întreprinderea lui Kant din Pmsn seamănă cu acele cercetări ale cadrului conceptual al științei pe care le propun astăzi filosofii de orientare analitică. Aceasta este o sugestie care va fi primită cu rezerve de către toți cercetătorii preocupați să integreze cât mai strâns opera lui Kant în contextul gândirii epocii sale. Buchdahl califică drept „absurdă” tendința de a califica mutațiile care au survenit în fundamentele gândirii fizice după Kant drept o infirmare a filosofiei sale transcendentale. Alternativa pe
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
-i fie imputată chiar lui, ca singur vinovat...” 16. Ceea ce decide, prin urmare, este relația maximei acțiuni cu legea morală. Iată de ce „omul poate să fie rău chiar dacă el săvârșește numai fapte bune”. Acesta ar putea fi cazul unui individ preocupat doar de buna lui reputație, într-o colectivitate cu moravuri bune. Mobilul faptelor sale constant bune va fi, în acest caz, preocuparea pentru păstrarea și consolidarea reputației, și nu intenția pură, izvorâtă din legea morală. Viața bună se obține, așadar
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
care invocă cu insistență, dar fără bune temeiuri, însemnătatea și originalitatea ideilor lor, și comportarea lui Kant care, deși pe deplin convins că rezultatele la care a ajuns vor pune filosofia pe baze noi, a amânat mulți ani publicarea lor preocupat doar de temeinicia elaborării, și nu de o recunoaștere publică cât mai grabnică și mai largă. Cine ar fi fost, prin urmare, mai îndreptățit decât Kant să vorbească despre efortul de autoperfecționare, ca o datorie față de sine însuși? S-ar
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
medicale, infirmiere ș.a. 5. Asigurată prin instituții anume create: servicii de educare a părinților; școli pentru mame; școli pentru părinți. sau prin instituțiile deja existente: școli, servicii medicale, biserici; servicii sociale și psihologice; organizații de pe lângă întreprinderi, patronate, organizații voluntare. 6. Preocupată de toate aspectele vieții de familie. sau limitată la anumite aspecte: probleme școlare; probleme sociale, religioase, morale; dezvoltarea pshohologică a copilului; implicații psihologice ale statutului de părinte ș.a. Sursa: Stern, 1972, p. 38. Formele impersonale de educare a părinților, ca
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
Albișor, exprimându-și astfel agresivitatea față de frați prea multă vreme ținută în frâu. Mult mai surprinzătoare este, în cadrul testului „Satul”, această reacție a lui Charles, un bărbat de 40 de ani, bine adaptat, a cărui mamă este o femeie insuportabilă, preocupată să-i strice efectiv viața fiului ei. La una dintre întrebările care urmează construirii satului: „Unde s-ar putea afla casa mamei dumneavoastră în acest sat?”, Charles se arată descumpănit și mărturisește că nu s-a gândit de fapt să
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
decriptată și permite o degajare pornind de la interpretările care îi sunt date. Lebovici (1992) relatează cazul uneia dintre pacientele sale care acordă o mare importanță modului în care psihanalistul o privește când o întâmpină la cabinet. Dacă acesta este puțin preocupat, ea se simte „disprețuită”, reacție în mare parte proiectivă. Faptul o trimite cu gândul la experiențe de același tip, trăite în relația sa ambiguă cu tatăl. Întregul interes al transferului constă în a putea reactualiza, sub efectul regresiei, situația din
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
rasă. În contextul acestor frământări din partid de la Începutul anului 1947, Ana Pauker i-a spus unui emisar al Moscovei, venit, În vara lui 1947, la București, să se informeze asupra situației din PCR, că „În partid există comuniști naționali, preocupați, după părerea lor, de situația economică a țării, și gruparea moscovită, care se gândește mai mult la Uniunea Sovietică”. Afirmația Anei Pauker voia să Îl pună pe Gheorghiu-Dej Într-o lumină defavorabilă În fața interlocutorului sovietic, sugerând o atitudine naționalistă, În timp ce
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
împreună cu managementul bazat pe cunoștințe, cu o frecvență deosebită, în dorința de a reflecta schimbările macro și micro sociale de astăzi. Sectorul public este unul dinamic, ce este supus unor numeroase presiuni pentru schimbare. Liderii din cadrul său sunt tot mai preocupați, cel puțin declarativ, de importanța cunoștințelor în evoluția organizațiilor în care activează. Ei asociază succesul sau eșecul cu capacitatea creativă a personalului, cu potențialul inovativ pe care îl are organizația.<footnote F.L. Isac, Cultură, leadership și motivație în organizații, Editura
Managementul cunoașterii in societatea informațională. In: Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
de iarnă, ziorile și poezia păstorească (1979), contribuție de seamă la cunoașterea, în spațiul germanic, a spiritualității populare românești, este mai puțin o mitologie și mai mult un studiu asupra obiceiurilor de iarnă (colindele), cântecului ritual Ziorile și poeziei pastorale. Preocupat să contribuie la demonstrarea vechimii și continuității poporului român în spațiul carpato-danubiano-pontic, B. apelează la folclorul tradițional, cu „matca arhaică, precreștină”, respectiv straturile traco-dace. În examinarea lor trece dincolo de trama epică, de „fabulă”, cuprinzând elementele mitice particulare: bradul ca arbore
BUHOCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285920_a_287249]
-
prenume, cu asonanța aceea amuzantă a femininului cu masculinul: Iuri și Iulia. Nu eram deprinși cu genul ăsta de confidențe, viața noastră mărginindu-se la identitatea de împrumut. În momentul în care a trebuit să-i părăsim, păreai atât de preocupată, ca o mamă grijulie să nu uite nimic, lăsându-și copiii singuri... Trebuiau să reia contactul cu noi la Milano, trei luni mai târziu. N-au venit. Am stat să-i așteptăm patru zile. Centrul a vorbit despre o misiune
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Olahus îi mărturisește, plin de sinceritate și cu un vădit interes cultural, că o asemenea „cunoaștere științifică nu va fi doar pe placul său, ci și pe al tuturor acelora care cercetează Sfânta Scriptură”. Campensis, la rândul său, se arată preocupat să intre în legătură cu unii dintre cărturarii evrei din Germania și Italia, recomandându-i lui Olahus consultarea lui Elias Levi, (Elia Levi ben Asher) „mai înțelept ca toți învățații care au trăit în ultima mie de ani”. O cultură enciclopedică va
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
în raport cu actualitatea persoanei și cu cerințele situației sale, sunt aranjate în compartimentele cel mai puțin accesibile. Visul efectuează astfel o muncă de clarificare. Înțelepciunea populară recunoaște această funcție, atribuind somnului - și deci visului - calitatea de sfetnic. Când spiritul este agitat, preocupat, confuz seara și când o întrebare nu își găsește răspunsul sau o problemă soluția, dimineața, lucrurile par adesea mai clare, ba chiar persoana în cauză are o «intuiție» genială, ca și cum visul i-ar fi adus - inconștient - soluția. Proverbul care afirmă
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
poate fi folosit în atacul unui text. Gerunziul exprimă o acțiune în curs de desfășurare, simultană cu altă acțiune. Or, aici, gerunziul (ca prim cuvânt al atacului) exprimă o simultaneitate cu o acțiune exprimată înainte ca textul să înceapă. Este preocupată. Folosirea verbului la diateza pasivă nu este deloc dinamică și nu personalizează corect. Numele ziariștilor și precizarea cetățeniei lui Munaf încarcă inutil textul. S-a acționat pentru răpire este o gafă impardonabilă, care modifică sensul afirmației. Voice over IP, „canal
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
să le observe și slăbiciunile, erorile de versificație, limba încărcată de latinisme, ideile „incorecte”. Mai originală și mai izbutită, sub aspectul formei, proza lui cuprinde câteva narațiuni istorice și fragmente de însemnări de călătorie, unde se arată un observator penetrant. Preocupat să extragă din multitudinea de impresii o concluzie, mai întotdeauna cu semnificație morală, neglijează în schimb amănuntul pitoresc, culoarea locală. A folosit uneori și pseudonimele G. Ilar, Grigorie Ilaru și Aluneanu. SCRIERI: Ore de dezgust, București, 1854. Repere bibliografice: Iorga
BOSSUECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285822_a_287151]