1,810 matches
-
soțului mult mai tânăr, care își luase o altă femeie (generos, continuă, totuși, să o întrețină pe Ana în lux), resuscită incendiar și, identificând în doctorul Ara Surenian pe un presupus iubit din vieți anterioare, i se devotează ca o preoteasă păgână zeului adorat. O motivație cât de cât rațională a acestei sclavii sentimentale liber asumate lipsește. În afara profesiei, medicul e un ins terre-à-terre. Departe de a fi atractivă, înfățișarea lui e mai curând repugnantă, comportamentul se dovedește primitiv, uneori de-
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
care au gândit și realizat această oază de romanism pe pamant american. Savuroasele mâncăruri tradiționale românești, prăjiturile alese și voia bună au fost prezente din plin și pe gustul tuturor celor prezenți. Gospodinele comunității noastre în frunte cu d-na preoteasa Diana Acsente și inimoasa noastră Rodica Grigoraș, alături de alte multe mâini harnice și pricepute au dat dovadă de un talent culinar remarcabil: micii, sarmalele și prăjiturile servite au fost delicioase! O toamnă frumoasă și bogată, românească în cuget, faptă și
FESTIVALUL DE TRADIŢII ROMÂNEŞTI DIN LILBURN, GEORGIA de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381293_a_382622]
-
Craiova suferise un soi de „moarte civilă” - și încă nu se călugărise, era „boieroaică”). Mormintele (lângă care Anton Maria del Chiaro și, după el, Grischini le vedeau pe văduve lamentându-se: „în fiecare dimineață, devreme, venea biata lui soție [o preoteasă din Târgoviște - n.m. D.H.M.] să ardă tămâie în jurul mormântului și punea o lumânare aprinsă în partea unde era capul mortului și așezând pe pământ, cânta o povestire lungă și plicticoasă spre lauda soțului ei răposat, povestindu-i viața, într-un
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ține lăsată sau văduo, sau slujnică, sau curvă” (îndreptarea legii, ed. cit., p. 115, 389, 385). Soția unui preot trebuia să fie („ce să zice”) „curată și nespurcată”, „fără vină și fată curată”,. Dacă se întâmplă să-i moară bărbatul, preoteasa era obligată să conserve o văduvie fără cusur: „Așijderea și preoteasa căriia-i va muri popa, de nu va putea să se ție în curăția ei, de va vrea să se mărite, neapărată să fie” (îndreptarea legii, ed. cit., p. 114
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cit., p. 115, 389, 385). Soția unui preot trebuia să fie („ce să zice”) „curată și nespurcată”, „fără vină și fată curată”,. Dacă se întâmplă să-i moară bărbatul, preoteasa era obligată să conserve o văduvie fără cusur: „Așijderea și preoteasa căriia-i va muri popa, de nu va putea să se ție în curăția ei, de va vrea să se mărite, neapărată să fie” (îndreptarea legii, ed. cit., p. 114). 209. Ibidem, p. 91. 210. După Arhid. Ioan N. Florea, op. cit
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
bărbați - Ihnătoae, Vitoldoaea etc. - „ori referiri la trecutele ranguri ale acelora - logofeteasa, stolniceasa, vorniceasa” etc. (moartea soțului o poate atesta - deși nu întotdeauna - și acel biv pus înaintea rangului). într-un hrisov, datat 9 martie 1491, Ștefan cel Mare întărește preotesei popii Petrea un sat cumpărat de aceasta de la Ileana, fiica lui Moisăi, nepoata popii Micu: „Io Ștefan voevoda. Venit-au, înainte noastră și înainte boiarilor noștri, Iliana, fata lui Moisăi, nepoata popii Micului, de a lor bunăvoi, au vândut a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
înainte noastră și înainte boiarilor noștri, Iliana, fata lui Moisăi, nepoata popii Micului, de a lor bunăvoi, au vândut a sa driaptă ocină și moșie, satul anume Crăești, pre Ribricea, aceasta au vândut-o preutesăi, popii Petrii, drept 100 zloți”. Preoteasa era, verosimil, văduvă. Dacă popa Petrea ar fi fost în viață, ar fi fost prezent în tranzacție ori ar fi cumpărat chiar el. Semne de întrebare - în legătură cu existența soțului și cu posibila stare de văduvie a femeii - apar și atunci când
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
că Maria devenise văduvă. Chirca comisul nu mai exista. Văduvele mai mult vând (din pricini asupra cărora m-am oprit, în fugă, mai sus) decât cumpără și înstrăinează mai cu seamă bunuri achiziționate, nu dintre cele moștenite (așa cum a făcut preoteasa Stanca a popii Neculaii, cu fiii Chirca, Radu și Vasile, vânzând - la 10 aprilie 1681 - mitropolitului Theodosie Vestemeanu „un loc de cumpărătoare de la jupâneasa Stanca hătculeasa, ce este pe lângă un loc al sfinției sale, cumpărat de la Chirca Hulubescu, ce e pe lângă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
un cuvânt, văduvele erau privite ca niște virtuale destrăbălate, păcătoase in spe. Pe lângă suspiciunea că sunt dispuse (dincolo de alte experiențe deviante) a călca „regula nunților” (singurele lor reprezentante în iad - unde se putea ajunge ușor prin sex - erau - vom vedea - preotesele recăsătorite), lor li se punea în seamă și capacitatea (necenzurată) de a întreține relații sexuale nelegitime (acompaniate de utilizarea mijloacelor contraceptive sau avortive ori chiar de uciderea pruncilor la naștere), în urma cărora apăreau copii -, „feciori de văduvă”, „feciorași de văduviță
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
aici și denumirea de „podărese” - puncte de trecere mereu frecventate, care, la București, ca și la Paris, le avantajau pe „acolisitoare”376, cârciumile, unde proxenetele asistau uneori la actul sexual, casele „specializate”, aflate la marginea orașului, cum era locuința acelei preotese [poate văduvă?] care își indigna vecinii poftind turci la „curvăsărie neastâmpărată”377, poate băile, cum ziceam - un cod de legi arăta că de o femeie „care, desfătându-se, mănâncă și bea sau se scaldă împreună cu alți străini fără de voia bărbatului
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fete”). Pe Dragomir Holteiu 403, zis și Inimă Rea, care - ajutat de alți patru „holtei” - „au răpit și au silit pe o fată fecioară, [...] fata Mariei Văduva”, l-a cununat (în ciuda opoziției fetei) un popă, care apoi „și-a luat preoteasa și cu chip de musafirlic s-au dus în vecinătate”. Dragomir Holteiu, „rămânând singur cu fata în casă [...], au asuprit-o și i-au stricat fecioria”. La proces, sub amenințarea pedepsei cu moartea, Dragomir a acceptat să se însoare cu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
învățăturilor să fi ajuns câte ceva din înțelesurile acelei sacralități puse de antici pe seama albinelor (consacrate Muzelor - zice Proklos, comentând Republica lui Platon), gâze înzestrate cu o „divina mens” (Vergilius) și gata să dea oamenilor pilde privind organizarea socială, embleme ale preoteselor Demetrei, Artemidei și ale Magnei Mater (zeități concretizând, toate, primordialul feminin), simboluri ale nașterii perpetue, ale regenerării ciclice a lumii. „Ce numai ce știu pe albină” - zice Neagoe - „că să ostenește și ia multu, că acéia niciodată de dulcețile florilor
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
reverberații prelungi. Un personaj ilustrativ este Sima Baltag, din nuvela eponimă. Fugărit pentru omor, intră argat în gospodăria unui preot. Aici face dovada forței sale aproape supraomenești, doborând un taur turbat care era gata să o calce în copite pe preoteasă. Ca orice erou care a biruit monstrul, își primește răsplata și devine ibovnicul femeii cucerite astfel. Cei doi încearcă să fugă cu sania peste Dunăre, dar gheața se rupe și sfârșesc înecați. Dragostea, dezlănțuită până la sfidarea tuturor limitelor, îi încearcă
SANDU-ALDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289464_a_290793]
-
și laitmotive, în crescendouri dramatice, cu extincții finale. Proba devoțiunii totale pentru poezie o constituie tema recurentă a abandonului în slujba ei, fie și ca figurantă, fie și în travesti; personajul liric devine poezia însăși. Ipostaze predilecte sunt vestala sau preoteasa, chipuri statuare ale abnegării supuse, dar mai ales jertfa rituală. Prefațând Fiord imaginar, Nicolae Balotă elogia apariția unei poete „din cea mai autentică, din cea mai nobilă stirpe a liricilor” și îi semnala „geniile tutelare” începând cu Lautréamont și, trecând
VANCEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
prin tertipuri cognomenul „de Seraschier” și visează să figureze în Almanahul de la Gotha, din care îi citește încântat, după cină, consoartei. Un subaltern al său se pretinde descendent din Porfirogeneți și semnează Théodore Trascano-Porphyrogénète, în realitate fiind nepotul unei Profira, preoteasă în satul Trăscău din Vale. Cu foarte rare excepții, nu numai diplomații, ci și alți deținători ai vreunei dregătorii sunt suflete pervertite, ariviști odioși, demnitari obtuzi, aroganți, cruzi, obstinați în a căuta mijloace de îmbogățire rapidă, iscusiți în a trage
ZAMFIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290700_a_292029]
-
mereu să îl pronunțe, nu poate fi înăbușit. Pare-se că Z. „a citit mitul nu numai dincolo de infailibila moira, ci și dincolo de psihanaliza freudiană”, pentru că aici „Iocasta, atât de încercată de păcatul incestului, devine, sub protecția lui Dionysos, o preoteasă a tainei, în opoziție cu Oedip, un nefericit al adevărului, alergând, ignorant, în abisurile acestuia la porunca lui Apollo” (Mircea Ghițulescu). Valoarea literară a piesei se sprijină pe intriga abil condusă, pe tragismul intens, pe simboluri poetice polisemantice și structuri
ZARNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290715_a_292044]
-
După ei, imaginea fecundității apare în egală măsură la figurațiile animale, cu reprezentări de femele gravide, întrezărindu-se un fel de „sincretism”, care asociază într-un același mit și într-o expresie paralelă, fecunditatea umană și cea animală. 4. Figurează preotese. Cu toate că, la o mare parte din statuete, animația este nulă, statueta de la Sireuil sau una din statuetele de la Gagarino au brațele ridicate în sus în față, ca într-o rugă; aceleași poziții par să aibă unele reprezentări magdaleniene, precum cele
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
cu brațele-amorse modelate în sus (Ibidem, fig. 10/12). În acest context, și dacă situația se repetă și în alte stațiuni preistorice, am putea evidenția existența orantei, feminină sau masculină, numai la unele comunități umane, cu rolul de mare preot ( preoteasă), deci în cadrul relației htonic-uranic. În diferite stațiuni aparținând eneoliticului, au fost identificate relativ numeroase piese de artă, ce ar putea fi incluse în categoria reprezentărilor orantei. Ne referim mai întâi la piesele descoperite la Alba Iulia - „Lumea Nouă”, aparținând eneoliticului
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
sau a altor favoruri cerești. Este evident faptul că însăși prezența orantei în arta neoeneolitică este considerată ca reprezentarea relației htonic uranic, dar poate și a unei relații speciale, uranic uranic, dacă vom considera modelarea orantei ca divinitate, nu simplă preoteasă, după modelele religiilor antice, îndeosebi din Orientul Apropiat și Mijlociu, sau cum ar putea sugera statueta masculină, cu brațele ridicate, de la Scînteia Iași, dar ca posibilitate de existență numai la unele comunități umane, fără tendința de generalizare. În ceea ce privește ierarhia divinităților
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
Domnului (Fig. 11/2-3), potrivit celor spuse de Însuși Mântuitorul, la Cina cea de Taină : „Aceasta să o faceți întru pomenirea Mea” (Luca, 22, 19). Așadar, relația htonic uranic, sau uranic-uranic (dacă acceptăm că statuetele feminine reprezentau divinitatea, nu marea preoteasă), este reprezentată, în arta și religiile paleolitice și neolitice prin asocierea dualității feminin-masculin. De altfel, J. Cauvin (1997, p. 51) consideră că < femeia este în mod cert o zeiță >. Noi înclinăm să credem că, mai ales în Paleolitic, dar și
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
dimpotrivă, de catastrofe morale care îi duc, în aceeași măsură, la gesturi extreme. Accentele lirice care împrumută ambianței naturale semnificații augurale suferă de același metaforism supraîncărcat. Autentic este limbajul personajelor, ceea ce creează identități pitorești, cum este baba-țiganca, roabă anonimă și preoteasă pythică demnă de lumea lui Mateiu I. Caragiale. Prin simpatia lui față de omul simplu, față de înțelepciunea populară, P. se situează în sfera unui fel de postpoporanism, având puncte de atingere cu atmosfera din Păcat boieresc de Mihail Sadoveanu. Cu subiecte
POPOVICI-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288966_a_290295]
-
paginile multor intervenții în domeniile științelor, filosofiei, sociologiei, economiei, istoriei, politicii, aparținând lui C.I. Gulian, Octav Onicescu, George Vâlsan, Tudor Bugnariu, H.H. Stahl, Vasile Netea, Nicolae Mărgineanu, Vasile Vetișanu, Ovidiu Trăsnea, N. Bagdasar, Pavel Țugui, Virgil Mocanu, Alexandru Balaci, Petre Preoteasa, Elisabeta Trăistaru, Constantin Noica, N. Steinhardt, H. Zalis, Emil Cioran, Mihai Șora. O atenție deosebită se acordă studiilor folcloristice. De evidențiat sunt anchetele, dezbaterile, colocviile pe diverse teme, cu participare națională și internațională. De asemenea, interviurile luate de Matei Alexandrescu
RAMURI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289128_a_290457]
-
sau în povestiri cu pronunțat caracter subiectiv în refacerea traseului autobiografic și cu o valoare documentară parțială: Vasca (1950), Povestiri despre Doftana (1957), Ilie Pintilie (1958), Din anii studenției (1961), Nașterea cântecului (1964), Trei în grotă (1965), Moartea lui Grigore Preoteasa. Catastrofa de pe aeroportul Vnukovo (1957) (1998). A colaborat cu Cezar Petrescu, în 1952, la scenariul filmului Nepoții gornistului, distins cu Premiul de Stat. În ultimii ani de viață N. își exprima părerea critică despre regimul la a cărui consolidare culturală
NOVICOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288494_a_289823]
-
cântecului, București, 1964; Literatura și viața. Considerații sociologice pe marginea unor romane, București, 1965; Trei în grotă, București, 1965; Scriitori ruși, București, 1972; Studii despre Pușkin (în colaborare), București, 1974; Mihail Șolohov. Omul și opera, București, 1977; Moartea lui Grigore Preoteasa. Catastrofa de pe aeroportul Vnukovo (1957), București, 1998. Repere bibliografice: Dan Costa [Cornel Regman], Între cronică și roman, „Almanahul literar”, 1951, 1-2; Eugen Simion, „Povestiri despre Doftana”, VR, 1958, 5; George Muntean, „Scriitori ruși”, RL, 1973, 20; Dumitru Micu, Ipostazele biografiei
NOVICOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288494_a_289823]
-
variantă transfigurată a unui roman de iubire. În Fata lui Codru-Împărat (1939), poeta e o Sulamita valahă, care unește Cântarea Cântărilor cu folclorul autohton. Iubitul e un rege și un zeu căruia poeta îi compune imnuri sacre, oficiind ca o preoteasă a soarelui. Ca o altă Sulamita, fata codrilor bănățeni își destăinuie fericirea, extatic, prietenelor, fetelor „fluturatice”: „Voi, tinere, fluturatice fete, / De râsul cărora nu mai pot codrii să doarmă, / Nici iepurii câmpului să-și asculte / Cântecul solitar al inimii, / Voi
ODEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288508_a_289837]