1,599 matches
-
oricărei iluzii de realism și instalarea în livresc, în imaginarul afirmat fără rest, al cărții, și nu al vieții*. Cadrul sadovenian devine astfel abstract, filozofic, un univers guvernat rațional cu o înțelepciune de sorginte orientală. Așa cum încă de la începutul secolului presimțea degradarea civilizației moderne, Sadoveanu are de timpuriu intuiția spiritualității orientale. Pe urmele lui Montesquieu și Voltaire, și alături de Hesse, Malraux, Camus, Durrell, dar și alții, aceasta este și cea mai radicală poziție - artistic vorbind - a lui Sadoveanu față de criza occidentală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
iar în Londra, picat din cer într-o vreme fără nici un Dumnezeu. Nu mă simțeam nicicum, îmi sorbeam doar berea, zâmbeam la microfon și spuneam: — E într-adevăr fantastic, Bill. Nimănui nu i-a fost ușor la primul film, dar presimt că totul va merge bine. Totul merge perfect. — Mie-mi spui? Sunt convins că te simți minunat. Mă așteaptă un viitor strălucit. Bill e corespondentul de presă din Londra al Box Office-ului, editat la Hollywood - de aici și tonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fi acel punct visat cândva. Despre care chiar începusem să scriu o baladă cu cuvinte despre tristeți care nu mă încercaseră, despre părăsiri prin care nu trecusem, cu amintiri care nu mă bântuiau, cu blândețea unei Luminări pe care o presimțeam doar, fără să știu în ce timp se ascunde, cum voi coborî sau voi urca întru ea. Un punct spre care, iată, vin aceste cuvinte--câlți, cuvinte-vălătuci, cuvinte fără alt trup decât un fel de zgârci elastic care le scoate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
singura cabină de la W.C.-ul pentru bărbați, de exemplu), tresărim instantaneu la zgomote neprevăzute - altele decât cele care fac fundalul sonor al sălii de lectură B, urmărim, cu aceiași ochi amuzați, privire blazată și morgă belferească nou-veniții, îi adulmecăm, îi presimțim pe cei care vor deveni, în curând, de-ai noștri sau care sunt doar intruși pasageri, provizorii, fără stigmatul Bibliotecii. Pe primii îi luăm de la bun început sub aripa noastră protectoare, îi îndrumăm pas cu pas pe căile, atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
adevăruri. Nu știam că, de fapt, mă lăsam pradă căutărilor întru mine. Mă descopeream îndepărtându-mă de mine. Acum, coborând în text, mă apropii acoperindu-mă cu neștiutul pe care îl descopăr. Mi-e din ce în ce mai teamă să înaintez coborând, pentru că presimt cum însuși textul parcă nu este pregătit spre a mă primi definitiv. Doar m-a ademenit, doar încă mă tentează cu astfel de ordonări de cuvinte, dar încă se refuză a fi descoperit pe deplin. Nu sunt pregătit pentru revelații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de a ne salva, împreună, așa cum cele mai ciudate întâmplări merg câteodată o vreme împreună, viețile noastre despărțindu-se apoi, iarăși după nebănuitele lor legi, în repegușul timpului. Naratorul nu știe că până și el va deveni cândva narat, poveste. Presimte poate. O spaimă surdă încă îl ține țintuit la acea masă, ezitând să înfigă lingurița în felia de tort, presimțind parcă golul în care se va prăbuși după gestul următor. Presimțind că va veni noaptea în care va fi uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
iarăși după nebănuitele lor legi, în repegușul timpului. Naratorul nu știe că până și el va deveni cândva narat, poveste. Presimte poate. O spaimă surdă încă îl ține țintuit la acea masă, ezitând să înfigă lingurița în felia de tort, presimțind parcă golul în care se va prăbuși după gestul următor. Presimțind că va veni noaptea în care va fi uitat undeva pe o stradă pustie, că va veni o dimineață străină, când se va trezi undeva la margine de oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
că până și el va deveni cândva narat, poveste. Presimte poate. O spaimă surdă încă îl ține țintuit la acea masă, ezitând să înfigă lingurița în felia de tort, presimțind parcă golul în care se va prăbuși după gestul următor. Presimțind că va veni noaptea în care va fi uitat undeva pe o stradă pustie, că va veni o dimineață străină, când se va trezi undeva la margine de oraș, într-un altul, că va colinda cu acela în căutarea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu vedea semnele de pe piele, tăieturile și arsurile presărate pe tot trupul ei. Pălărierul nu vedea disperarea din zîmbetul ei, din docilitatea ei. Pălărierul nu vedea nimic. Poate că de aceea i-a acceptat cererea În căsătorie. Încă de pe atunci presimțea că purta În pîntece copilul lui Aldaya, Însă i-a fost teamă să i-o spună, aproape la fel de mult pe cît Îi era teamă să nu-l piardă. Încă o dată, Aldaya a fost acela care a văzut În ea ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cealaltă. Ceva mai Încolo se ghicea o scară. Niște trepte din piatră neagră coborau, rispindu-se În umbră. Julián s-a Întors o clipă și i-am Întîlnit privirea. Am văzut În ea teamă și disperare, ca și cînd ar fi presimțit bezna. Am tăgăduit În tăcere, implorîndu-l să nu coboare. S-a Întors, abătut, și s-a cufundat În Întuneric. Am pășit pe pragul de cărămizi și l-am văzut coborînd pe scară, aproape clătinîndu-se. Flacăra tremura, acum o slabă suflare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
la vremea cuvenită, atunci cînd vei fi putut ajunge să-i Înțelegi semnificația. Știam că, mai devreme sau mai tîrziu, tu și Julián vă veți Întîlni. Asta a fost greșeala mea. Fiindcă Încă cineva o mai știa asta, cineva care presimțea că, În timp, tu aveai să-l conduci la Julián: Fumero. Am priceput ce se Întîmplă atunci cînd nu mai exista nici o cale de Întoarcere, Însă nu mi-am pierdut speranța că ne vei pierde urma, că vei uita de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Acum știu că momentul se apropie. Îi voi Înmîna aceste pagini tatălui meu, rugîndu-l să ți le predea dacă se Întîmplă ceva. Mă rog acelui Dumnezeu cu care nu m-am Întîlnit niciodată să nu ajungi să le citești, Însă presimt că destinul meu, În ciuda voinței mele și a speranțelor mele deșarte, e să-ți Încredințez această poveste. Al tău, În ciuda tinereții și inocenței tale, e să o eliberezi. Dacă vei citi aceste cuvinte, această temniță de amintiri, Înseamnă că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
obligația rondurilor de noapte, în timpul cărora „onoarea”-i este păzită de Chiriac. Paza onoarei jupânului este în realitate expresia propriilor suspiciuni amoroase: „Chiriac (strângând pe Veta cu putere): Lasă, jupâne, mă știi că consimț la onoarea dumitale de familist!...”. Se presimt impulsurile impure care-i hrănesc afecțiunea pentru consoarta stăpânului, dar în piesă nu le aflăm formulate. Ele se conturează în perspectiva unei evoluții imaginate a personajului. Trăirile lui și ale Vetei par autentice în aceiași măsură. Adept și el al
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
o ladă de zestre, alături de rochia de mireasă a mamei sale și de costumul de infanterist al bunului său tată, decedat pe front; a umflat-o cu o pompă achiziționată din talcioc și s-a băgat cu ea sub pătură. Presimțind că În dormitorul ei se Întâmplă lucruri necurate, Emma Weisser, soția lui de origine normandă, sub pretext că a uitat fierul de călcat În priză, s-a Învoit de la șeful de birou și s-a Întors acasă mai devreme ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nici trecerea-n eternitate, nu mă tulbură; Toate, venind și plecând fără de oprire Din adâncuri, spre adâncuri de timp, Prin care-am ajuns întrupat Și-ndeplinesc repetarea trecerii, Dintr-un spațiu nedefinit, către altul Necunoscut, neprevăzut, infinit, Și numai uneori...presimțit...
DEST?INUIRE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83784_a_85109]
-
Se zvonea că avea un revolver de armată, calibrul 45, încărcat cu dum-dum-uri unse cu usturoi și un șiș special. „Locotenente, ce plăcere”. „Spune-mi Dudley. Avem grade egale. Eu sunt mai în vârstă, dar tu ești mult mai chipeș. Presimt că o să fim niște parteneri nemaipomeniți. Nu-i așa Ellis?” Mal privi peste umărul lui Dudley Smith la Ellis Loew. Șeful Diviziei Criminale a Procuraturii era așezat ca pe tron, într-un scaun din piele, pescuind stridiile și bucățelele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
la celelalte... trei sau mai multe... nu mai știu câte, mă prefăcui eu încurcat, spre a-i provoca un răspuns precis. Băieții, care până atunci priviseră pe fereastră, plictisiți că nu se simțeau deloc la largul lor, își ciuliră urechile, presimțind că se vor amuza pe socoteala lui Marinescu, vădit în mare încurcătură. Dar răspunsul întîrzia să vină. Marinescu își îndreptă nodul la cravată, își împinse apoi maxilarul inferior în afară, scoțîndu-și mărul lui Adam din guler și spuse stingherit: ― Dacă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
plăcuta destoinicie să se știe bucura de darurile veacului în care trăia. Prețuia acea trecere de ani înapoia existenței ei și munca cugetului omenesc care îi procurau putința să trăiască acum, când atâtea progrese stau la îndemîna fiecăruia și când presimțim pe toate cele care sunt în mers. In aparatul ei multiplu do simțire, existau pesemne urme de recunoștință pentru truda celor care urniseră anevoie nivelurile vieței spirituale și practice până la civilizația de acum. Izvorul limpede al robinetului care o înfiora
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
deși uneori ai putea spune că să închizi ochii la ceva este o virtute, există niște limite și unele lucruri nu trebuie tolerate, indiferent cine le săvârșește. Văzând-o pe Charlie Privett-Clampe cum năvălește spre el, Sir Wyndham pălește vizibil. Presimte astfel de situații de la cincizeci de pași. Minty s-a apucat iar de vechile-i metehne. Strânge ultima telegramă în pumn până se face un cocoloș mic, telegrama care spune că cifra morților de la Amritsar a ajuns la opt sute și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de-atâta dor suspin, tresar, mă prăbușesc. Cu tine-n gând mi-e pasul pe-un drum curat de rouă și inima se scaldă în calde dezmierdări, aproape-ți simt privirea și mâinile-amândouă unite-n rugăciune și mii de-mbrățișări. Presimt atâta pace din cer cum mă-nconjoară când mă privești zâmbindu-mi cu ochi frumoși, cuminți, respir o libertate de-o frumusețe rară când simt cum mă privești și când citesc ce simți. Mi-e gândul tot la tine și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
noastră de acum nu mai alimentează spiritul primar agresiv și intolerant de altădată. A pierit stihia care alimenta falsele mituri atât de dragi spiritului primar și cu ajutorul cărora își făcea jocul. SCRIITORUL Șl MARILE SEISME Există puțini scriitori care să presimtă marile seisme imediate care îi așteaptă pe oameni. Când sânt istoria ne spune pe urmă că ei le-ar fi pregătit prin opere. Este explicația pe care totdeauna o dau istoricii despre evenimentele petrecute. În realitate, lucrurile nu pot avea
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Dar nu e exclus ca, dacă Rousseau ar fi apucat zilele revoluției, elevul său să-l fi ghilotinat. Pentru că, părăsind cazul de excepție al literaturii franceze prerevoluționare, în ce măsură, de pildă, scriitorii români dintre cele două războaie au gândit sau au presimțit marile seisme care urmau? Sigur că, astăzi, istoricii pot să ne explice că în cutare curent literar, întreținut în cutare revistă, deslușim o ideologie care avea să fie cauza seismelor. Asta poate să pară chiar evident. Este însă discutabil că
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Sigur că, astăzi, istoricii pot să ne explice că în cutare curent literar, întreținut în cutare revistă, deslușim o ideologie care avea să fie cauza seismelor. Asta poate să pară chiar evident. Este însă discutabil că vreun curent literar a presimțit caracterul dezastruos al celui de-al doilea război mondial. Să ne referim la marii scriitori: Sadoveanu cu prisăcile lui nu presimte nimic, deși cărțile lui aveau să fie arse, la un moment dat, în piața publică. Sîntem mirați să aflăm
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
avea să fie cauza seismelor. Asta poate să pară chiar evident. Este însă discutabil că vreun curent literar a presimțit caracterul dezastruos al celui de-al doilea război mondial. Să ne referim la marii scriitori: Sadoveanu cu prisăcile lui nu presimte nimic, deși cărțile lui aveau să fie arse, la un moment dat, în piața publică. Sîntem mirați să aflăm astăzi acest lucru. Întrucât povestirile de la "Hanul Ancuței" puteau stârni ura sălbatică a legionarilor? Explicația trebuie căutată în atitudinea omului, nu
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
știu exact cine e Homer, Shakespeare, Dante, Corneille, Racine, Moliere, Stendhal, Voltaire, Rousseau, Balzac, Tolstoi, Dostoievski, Sadoveanu. Au trecut mulți ani de când i-am citit, și memoria mea seamănă acum cu o fântână părăsită: izvoarele sânt parcă astupate, deși le presimt pe aproape, sub straturi de ani, de viață trăită... Încep să recitesc, și curând sentimentul de vinovăție începe să se atenueze: Da, desigur, îmi reamintesc, iată cronicile istorice shakespeariene, sânt într-adevăr pasionante, comediile strălucitoare, Titus Andronicus, o oroare, dramele
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]