1,315 matches
-
se supune regelui Ioan I Zapolya, sub amenințarea intervenției militare. Nereușita misiunii va atrage represalii, Moise trimițând în noiembrie un corp expediționar condus de Drăgan postelnicul din Merișani și Neagoe din Periș, asasinii lui Radu de la Afumați și, probabil, ai pretendentului Basarab, cu scopul de a cuceri cetățile Vințul și Vupărul (Börberek) și de a-i intimida pe sași. Caracterul misiunii este surprins într-o scrisoare pe care voievodul o adresează brașovenilor: "[...] astfel am făcut domnia mea, după porunca împăratului turcesc
Moise Vodă () [Corola-website/Science/298696_a_300025]
-
1534; noiembrie 1534 - iunie 1535) apare ca fiul lui Radu cel Mare, documentele semnându-le ca „[...]Vlad voievod fiul marelui Radu voievod[...]“, însă, istoriografia modernă inclină a-l considera ca fiul lui Radu (Dragomir) fiul lui Vlad cel Tânăr (Vlăduț), pretendentul care s-a ridicat domn la moartea lui Neagoe Basarab împotriva lui Teodosie. În sprijinul acestei afirmații vin dovezile referitoare la baștina lui cât și la partida boierească ce o reprezenta așa cum vom vedea mai jos. Mult timp s-a
Vlad Vintilă () [Corola-website/Science/298719_a_300048]
-
decât traducerea cărturărească slavonă a numelui de sat Sărata[...]“ ("apud" Ștefan Ștefănescu „Bănia în Țara Românească“, București, 1965, p.209-210), din județul Buzău, zonă unde de altfel își are toate moșiile și unde clădește în 1532 o mănăstire. Ori acel pretendent Radu (Dragomir), cel ce a ridicat steagul revoltei împotriva Craioveștilor și al otomanilor, ucis de la ordinul lui Mehmed beg tocmai din Muntenia Mare era de moșie. În plus, în două acte emise în cancelaria sa, apar menționați „[...]Radu voievod Preabunul
Vlad Vintilă () [Corola-website/Science/298719_a_300048]
-
supremație dintre Papi și Împărații Sfântului Imperiu Roman (germanici) în perioada dintre secolul al XI-lea și al XII-lea. Împărații germani sprijineau financiar deseori antipapii în schimbul susținerii religioase și politice a acestora din urmă. Papii, în schimb, acordau sprijin pretendenților rivali din Germania în încercarea de schimbare a politicii imperiale. Astfel, în sec.XI "cearta investițională" dintre papi și împărați a fost ascuțită de Decretul Papal de alegere al papilor dat de papa Nicolae al II-lea în 1059 și
Antipapă () [Corola-website/Science/299599_a_300928]
-
ocupat cu războaiele din Asia Mică, Regele Ungariei îl trimite pe Chanadinus (un bănățean) să ocupe țara lui Ahtum. Ahtum câștiga prima bătălie de lângă Beba Veche de astăzi dar moare în bătălia pierdută de la Tomnatic. Sub acoperirea unui război între pretendenții unui ducat (Chanadinus era un fost general de-al lui Ahtum) regele Ștefan a ocupat Banatul. Mai tarziu, Chanadinus, după ce l-a înfrânt pe Ahtum, a ctitorit o biserică de riț grecesc închinata Sfanțului Gheorghe la Oroslanos (astăzi Maidan în
Ahtum () [Corola-website/Science/299770_a_301099]
-
ei, Mihnea al II-lea, inca minor, a fost înscăunat Domn în Țară Românească de către sultanul Murat al III-lea, ea a condus țara, în calitate de regenta, timp de șapte ani (între 1577-1583). Era o perioadă grea, plină de intrigi și pretendenți la tron, țara aflându-se sub suzeranitate otomană și domnitorii fiind la bunul plac al Porții Otomane, după cum reiese dintr-o scrisoare trimisă în 24 februarie 1578 de către Doamna Ecaterina surorii sale, Maria Fabrizio, încercând să o convingă să nu
Ecaterina Salvaresso () [Corola-website/Science/299777_a_301106]
-
de Imperiul Otoman) era disputată de Ioan Zápolya, voievodul Transilvaniei, supus turcilor, și de Ferdinand de Habsburg, fratele împăratului Carol Quintul. Petru Rareș socoti că ar fi momentul potrivit pentru a interveni în Transilvania sfâșiată de luptele dintre cei doi pretendenți la tron, pentru a-și consolida stăpânirea domeniilor moștenite de la Ștefan cel Mare (Cetatea Ciceu și Cetatea de Baltă) și chiar a extinde aceste posesiuni. În vara anului 1529, el pătrunde cu oștile sale în Ardeal și asediază cetatea Bistrița
Petru Rareș () [Corola-website/Science/299144_a_300473]
-
ca fiu al lui Mircea și nepot al lui Mihnea cel Rău al Munteniei. A fost primul din familia Basarabilor domnitoare în Muntenia care a urcat pe tronul moldovenesc al Mușatinilor. Domnia lui a fost tulburata de o mulțime de pretendenți: Ioan Potcoava, apoi frații acestuia, Alexandru Potcoava, Petru și Constantin. Ioan și Alexandru, frați după mama cu Ioan Vodă cel Viteaz, i-au întrerupt chiar domnia. Petru reușește să-i alunge pe toți mai ales cu ajutorul turcilor. Însuși polonezul Laski
Petru Șchiopul () [Corola-website/Science/299239_a_300568]
-
El a făcut să fie în mod oficial recunoscut, în 1128, ordinul templierilor, organizație al cărei inspirator a fost. a avut o contribuție decisivă în aplanarea crizei provocată de Schisma papală din anul 1130 - alegerea simultană pe scaunul pontifical a pretendenților Anaclet al II-lea (1130 - 1138) și Inocențiu al II-lea (1130 - 1143) -, sprijinindu-l pe Inocențiu. În 1140, a obținut de la conciliul din Sens condamnarea lui Abelard, care îl neliniștea cu îndrăzneala vederilor sale, iar în 1145, a avut
Bernard de Clairvaux () [Corola-website/Science/299233_a_300562]
-
supraviețuitoare pretendentă la tron din tabăra Yorkistă. Astfel s-au reunit cele două case regale, reunind și cele două simboluri regale, trandafirul roșu și trandafirul alb, în noua emblemă, trandafirul roșu-alb - Trandafirul Tudor. Henry și-a întărit poziția executând toți pretendenții posibili pe care a reușit să-i prindă, o practică continuată și de fiul său, Henry al VIII-lea. Cei mulți istorici consideră momentul ascesiunii lui Henry al VII-lea ca punct final al Războiului celor Două Roze. Alți istorici
Războiul celor Două Roze () [Corola-website/Science/299849_a_301178]
-
Henry al VII-lea ca punct final al Războiului celor Două Roze. Alți istorici consideră că acest război civil s-a încheiat numai în 1487, odată cu victoria în bătălia de la Stoke, luptă purtată între forțele regale și cele ale unui pretendent la tron, Lambert Simnel, care se asemăna foarte mult din punct de vedere fizic cu tânărul contele de Warwick, cel mai îndreptățit pretendent-bărbat din tabăra Yorkistă. Încercarea lui Lambert Simnel a fost sortită din capul locului eșecului, deoarece tânărul conte
Războiul celor Două Roze () [Corola-website/Science/299849_a_301178]
-
se joacă aidoma oricărui alt copil de vârsta lui. Constatând precocitatea lui Jose Raul, l-a dus la un club de șah din Havana, unde copilul a început să-și înfrângă, cu vremea, toți adversarii. La 13 ani a devenit pretendent la titlul de Campion Național, pe care l-a câștigat în fața maestrului Juan Corzo (patru meciuri câștigate, trei pierdute și șase meciuri egale). Din acest moment începe ascensiunea explozivă a marelui șahist, comparabilă cu cea a lui Paul Morphy și
José Raúl Capablanca () [Corola-website/Science/299903_a_301232]
-
tron a casei de Lancaster fiind definitiv asigurată. Deși retrospectiv sfârșitul Războiului Rozelor poate fi stabilit cu ușurintă ca fiind momentul Bătăliei de la Bosworth Field , Henric al VII-lea nu putea avea această siguranță. În timpul anilor săi de domnie, doi pretendenți la tron au incercat să preia puterea, sprijiniți de supraviețuitori aparținând casei de York. Primul, Lambert Simnel, a fost înfrant la Batălia de la Stoke, moment care marchează și ultima dată când un rege englez a luptat cu un pretendent pentru
Istoria Angliei () [Corola-website/Science/299895_a_301224]
-
doi pretendenți la tron au incercat să preia puterea, sprijiniți de supraviețuitori aparținând casei de York. Primul, Lambert Simnel, a fost înfrant la Batălia de la Stoke, moment care marchează și ultima dată când un rege englez a luptat cu un pretendent pentru Coroană, iar cel de-al doilea, Perkin Warbeck, a fost spânzurat în 1499 după ce l-a hărțuit continuu pe rege timp de un deceniu. În 1497, Michael An Gof a condus rebeli din Cornwall într-un marș spre Londra
Istoria Angliei () [Corola-website/Science/299895_a_301224]
-
Vladimirovici, descendentul direct pe linie masculină al țarului Alexandru al II-lea al Rusiei, a pretins șefia fostei case imperiale a Rusiei și și-a asumat titlul de "împărat și autocrat al tuturor rușilor" în 1924, când dovada că toți pretendenții anteriori au fost uciși a fost definitivă. El a fost urmat de singurul său fiu, Vladimir Kirilovici. Singurul copil al lui Vladimir, Maria Vladimirovna, este actualul pretendent; singurul ei copil din căsătoria cu Prințul Franz Wilhelm al Prusiei, George Mihailovici
Dinastia Romanov () [Corola-website/Science/299327_a_300656]
-
de "împărat și autocrat al tuturor rușilor" în 1924, când dovada că toți pretendenții anteriori au fost uciși a fost definitivă. El a fost urmat de singurul său fiu, Vladimir Kirilovici. Singurul copil al lui Vladimir, Maria Vladimirovna, este actualul pretendent; singurul ei copil din căsătoria cu Prințul Franz Wilhelm al Prusiei, George Mihailovici, este moștenitor aparent însă sunt în viață și alți descendenți ai ramurei junior a Casei Holstein-Gottorp-Romanov. Asociația familiei Romanov, o asociație privată cu cei mai mulți dintre descendenții țarului
Dinastia Romanov () [Corola-website/Science/299327_a_300656]
-
epic paralel urmărește destinul surorii lui Raskolnikov, Avdotia Romanovna (Dunia) care încearcă să salveze situația materială a familiei printr-o căsătorie de conveniență cu avocatul Lujin. Un parvenit josnic, Lujin este disprețuit de Raskolnikov încă de la prima lor întrevedere. Alt pretendent la mâna Duniei este depravatul Svidrigailov, cel care o urmărește pe tânăra femeie până la Sankt Petersburg pentru a-i mărturisi iubirea. Intrus omniprezent, Svidrigailov ascultă dintr-o cameră adiacentă discuția Soniei și a lui Raskolnikov, aflând astfel cine este ucigașul
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
Toulouse în urma stingerii dinastiei conducătoare. Totul merge bine până la căderea orașului pe 10 iulie 1109, când problema succesiunii la conducerea comitatului se acutizează fiind necesar arbitrajul suzeranului, regele Ierusalimului, Baudouin I care hotărăște partajarea echiatabilă a teritoriului între cei doi pretendenți. Această divizare nu durează decât un an, căci în 1110 Guillaume Jourdain moare, Bertrand râmânând singur stăpânitor al comitatului, conform înțelegerii. Influența genoveză în comitat este puternică, prin concesiile acordate de primii conți (un cartier în Tripoli, fortăreața Puy du
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
după spusele cronicarului polon Ian Dlugosz) o escaladare a conflictului părea inevitabilă. În vara lui 1437, la curtea lui Iancu de Hunedoara poposește „ruda sa apropiată“ „Ladislau Walachus“ (Ladislau este echivalentul lui Vladislav) împreună cu suita sa, fiu de domn și pretendent la tronul părinților săi. Iancu îl ține pe lângă el căci planurile lui ambițioase necesitau și contribuția fără rezerve a celorlalte două țări române, iar în luptele pentru tron din acel an îl recomandă cu căldură brașovenilor. De altfel politica sa
Vladislav al II-lea () [Corola-website/Science/298781_a_300110]
-
acesteia, fapt care l-a determinat pe Ladislau Postumul, regele maghiar, să ceară insistent să înceteze aceste acțiuni militare lansate împotriva „posesiunilor comitelui Ioan“ (Iancu de Hunedoara). În vara aceluiași an, Iancu de Hunedoara se decide să-l sprijine pe pretendentul Vlad, fiul lui Vlad Dracul, pentru ocuparea tronului în Muntenia, însă puternica ofensivă otomană din vară, care amenința Belgradul, l-a determinat să-și amâne planurile și să-i dea lui Vlad comanda defensivei în Transilvania, având sub arme steagurile
Vladislav al II-lea () [Corola-website/Science/298781_a_300110]
-
doi frați de-ai lui după mamă și un nepot, au ajuns pe tronul Moldovei: Ioan "Nicoară" Potcoavă (Crețul), Alexandru Sarpega și Petru Cazacul, care era fiul lui Alexandru, iar un alt frate și un alt nepot au fost doar pretendenți: Constantin (frate) și Lazăr (nepot).
Ioan Vodă cel Viteaz () [Corola-website/Science/298812_a_300141]
-
problema era cu cine. Cu toate acestea ea nu s-a căsătorit niciodată din motive rămase neclare. Istoricii au speculat că a fost descurajată din cauza experienței cu Thomas Seymour sau că știa că este infertilă. A luat în considerare diverși pretendenți până la vârsta de cincizeci de ani. Ultimul dintre aceștia a fost ducele François de Anjou, care era cu 22 de ani mai tânăr. Prin căsătorie, Elisabeta risca să-și piardă puterea ca și sora ei, care a fost manipulată de
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
prietenul său din copilărie Robert Dudley. Se spunea că soția lui, Amy Robsard suferea de o boală la sân și că în cazul în care va muri, regina se va căsătorii cu Dudley. În toamna aceluiași an o mulțime de pretendenți străini doreau mâna reginei, iar emisarii lor nerăbdători, la auzul unor asemenea zvonuri, sunt scandalizați și indignați și spun că o căsătorie cu favoritul ei nu este bine văzută în Anglia. În septembrie 1560 Amy Dudley cade pe scări și
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
lor refecându-se în rugăciunile aduse zeului găzduit de templul Yashiro. Rugăciunile lor vor primi răspuns în momentul în care Terukichi afirmă că meseria de marinar este prima condiție pusă celui care se va logodi cu Hatsue. Astfel, cei doi pretendenți, Shinji și Yasuo pornesc spre portul Toba de unde se vor îmbarca pe vasul comercial Utajima-maru. Putem considera această călătorie una inițiatică, în care Shinji se va afirma prin curajul și bărbăția dovedită în timpul unui uragan. Această călătorie îl va face
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
al Ardealului, funcții pe care le-a deținut până la moarte. Consiliul Național Bisericesc al Bisericii Ortodoxe Române s-a întrunit pe 3 noiembrie 2005 pentru a-l alege pe succesorul lui în scaunul de mitropolit ortodox al Ardealului. Cei doi pretendenți au fost Andrei Andreicuț, arhiepiscop de Alba Iulia și Laurențiu Streza, episcop de Caransebeș. Consiliul l-a ales după un al doilea tur de scrutin pe Laurențiu Streza în scaunul rămas vacant. A doua zi același Consiliu Național Bisericesc a
Antonie Plămădeală () [Corola-website/Science/298927_a_300256]