6,389 matches
-
fleac, și moartea lui Bîlbîie e un fleac, un rahat, nu mai contează. Contează doar aceste cuvinte "Consiliul se ocupă singur!" Înțelegeți, excelență, complotiștii ăștia sînt un adevărat carnaval, o punere în scenă. Cineva din Consiliu are nevoie de un pretext, de o mascaradă, chiar de nenorociții ăștia din Vulturul Alb, ca să-și justifice acțiunea: o lovitură de teatru, excelență, o lovitură fără sînge, fără confruntare, pe care unii o doresc și pe care ceilalți nici nu o iau în serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fi dezamăgit, de parcă Întâlnirea directă cu marea Îi putea nărui acea viziune Îndepărtată care l‑a iluminat În douăzeci și opt aprilie treizeci și cinci, când a privit pentru prima oară În viață, În depărtare, În zorii zilei, albastrul azuriu al Adriaticei. Și toate pretextele de care s‑a folosit pentru a amâna Întâlnirea cu marea erau atât de neconvingătoare: nu‑i plăcea să meargă vara‑n concediu ca orice turist cioflingar, nu avea destui bani (și aici nu era departe de adevăr), nu suporta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fapt acel tăinuit romantism mic‑burghez care i‑a determinat relația lui față de mare. (Fiindcă el va Înlocui deplasările și orizonturile Îndepărtate prin călătoriile tihnite ale gândului, iar interesul primului nepoțel față de lumea fluturașilor de timbre va fi doar un pretext, ca să nu pară ridicol În ochii celorlalți și chiar În fața sa.) Asta era deci extremitatea peisajului său spiritual care se afla la un pas de vărsarea râului, unde se aflau Înmormântați prietenii, iar cei apropiați lor Îi urmau cu atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
spre mănăstire, iar ei auzeau scârțâitul zăpezii sub pași. „Știți cine era?“ Îl Întrebă părintele Serghei, când pașii se Îndepărtară. Ochii săi aveau o strălucire dementă. „Farmacistul David Kozelsk sau Kozelski. (Cu de‑al de ăștia niciodată nu știi.) Sub pretextul că ar lua‑o pe scurtătură spre bac - care de astfel se află imediat după domeniile mănăstirii - el stă la pândă după biserică anume să smulgă asta.“ Și cu palma sa greoaie de țăran acoperi o carte Într‑un etui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Roonuí-Roonuí. Iar eu nu sunt dispus s-o respect. Încă n-am terminat studiul tatuajelor. Nici o lege nu e tâmpita, îl contrazise Hiro Tavaeárii, luând poziție la rândul lui. Și nimeni n-are dreptul să încalce vreo lege, sub nici un pretext. Se întoarse spre cei trei băieți. Ce aveți de gand să faceți cu prizonierul vostru? — Vrem să-l vindem, răspunse cu naturalețe Vetéa Pitó. —Să-l vindeți?... Cui? —Celor care vor fi dispuși să plătească prețul. —Și care e prețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mai aprigă dorință, moment în care, biata Bica, privea în urma cârdului de sălbăticiuni, sănătoase și fericite, cu dragoste și în același timp cu groază în priviri. Seara, cea care încheia trupa în drumul spre așternuturile primitoare, căutând tot felul de pretexte pentru a întârzia odihna, era tot Luana. Bica o aștepta la intrare cu o privire pe care fetița nu știa cum s-o interpreteze. Se ferea s-o întâlnească, intuind foarte bine că ființa aceea bună și potolită era capabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
altfel avea probleme cu profesoarele care nu acceptau să-i vadă pletele rebele. După câteva săptămâni de astfel de mesaje, Luana hotărî că trebuie să-și schimbe locul. Făcu această mișcare la timp deoarece, într-una din zile, sub un pretext oarecare, George se învoi în timpul orei de educație fizică și deschise ușa clasei în care profesorul de franceză își preda lecția. Rămase perplex văzând că banca lui e goală. Căută în jur atent dar nimic nu i se păru în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o pereche de picioare musculoase, de bărbat. Stătu întreaga seară tolănită pe covor, fusta scurtă devenind inexistentă, râzând tare și răgușit, pufăind, în neștire, dintr-un pachet de țigări. Se vedea de departe că Ștefan era preferatul și folosea orice pretext pentru a-l aduce aproape de ea. Impresia pe care i-o lăsă Luanei fu catastrofală: țață de cartier. Întorși acasă, fata își descărcă sacul de impresii negative și ciuda împotriva cursului pe care-l luase profesia soțului ei. Ștefan, bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Fața Luanei se lungi dar nu făcu nici un comentariu. Văzând-o atât de încrezătoare, Ștefan o lăsă în pace, să-și savureze în tihnă biata reușită. Dar n-a fost să fie. După cele două luni, fu dată afară, sub pretextul că nu e îndeajuns de pregătită. Patronul angajă pe alta, tot pe o perioadă de probă. Luana plânse cu lacrimi amare iar bărbatul se tot învârti în jurul ei, neștiind cum s-o mai împace. Ea amenința: Să știi că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
continua această căsnicie. Orice atingere a soțului ei o oripila. Vedea în el doar dorința animalică a bărbatului iar ea obiectul care împlinea această pornire. Se simțea folosită, mințită, înșelată. Vestea nunții lui Dan veni ca o mântuire. Îi dădu pretextul de-a fugi acasă, pentru a se ascunde sub fusta mamei. Revederea casei părintești, a verișorilor alături de care trăise momente de libertate și fericire îi aduse, în oarecare măsură, detașarea de care avea nevoie. O găsi pe Bica la fel de energică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
gânduri vizavi de faptul că, într-un moment de maximă furie, n-ar fi găsit forța necesară să facă o astfel de minune. Acasă, treburile nu stăteau deloc bine. Mătușile și bărbații lor o luaseră razna, căutând tot felul de pretexte pentru a face familiei Leon viața amară. Nu le mai încăpeau rufele pe sârmă din pricina rufelor Sandei, recolta de struguri, culeasă din via întinsă prin toată curtea, fu împărțită doar la trei, Bica fiind nevoită să facă gestul de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nerostit, acela că ar fi dat orice să rămână singuri, se grăbi să deschidă. Când îl văzu pe Costi rămase perplexă. Se întorsese să ceară un pahar cu apă. Dată peste cap de neașteptata apariție, Luana îl repezi, îngrozită de pretextul ieftin la care apelase pentru a se întoarce în casa ei. Îi trânti ușa în nas, tremurând de furie. A doua zi, revoltată, povesti Nuții incidentul. Femeia se schimbă la față. Îi aruncă o privire cruntă. Văzuse, cumva, în ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dezarmantă grijă paternă. A doua zi, în lipsa Luanei, regina de la registratură sta cocoșată în spațiul său de lucru, simțindu-se izolată și a nimănui în încăperea rece și goală. Auzea glasurile celorlalți povestind și râzând, intuia prezența ceștilor de cafea, pretext de-ai aduce aproape, împreună. Împinsă de singurătate ieși în hol și căută dezorientată un pui de suflet care să-i țină companie. În biroul contabilitate buna dispoziție arunca, pe sub ușă, aburi de cafea. Cu tupeu, dădu buzna și începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
sufletul i se clătina de îndoieli, văzând cu câtă dragoste și umilință încerca să-i readucă nevasta în simțiri. Când, într-o seară, obosit, cu cearcăne la ochi, Ștefan ieși și-i ceru să rămână peste noapte în locul lui, sub pretextul că are nevoie de o baie fierbinte și de odihnă, tânărul Noia îi fu aproape recunoscător. Se așeză lângă Luana aiurit, copleșit de sentimentul vinovăției, pradă unei dureri covârșitoare, își lăsă fruntea pe genunchii ei și plânse în hohote, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
căzută la pat, rămaseră fără ecou. Invoca numele lui Ștefan și amenința că-l va chema să-i ia nebunele de pe cap. Apoi îl învinuia c-o părăsise, lăsând-o pradă chinurilor și dezorientării și căuta fel de fel de pretexte pentru a se închide în camera ei. După zece zile, mânată de o pornire nedeslușită, Luana se alătură Sandei în bucătărie, se așeză pe un scaun și-o întrebă dacă are nevoie de ajutor. Deocamdată, nu. Mulțumesc. Privi în jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lui, fericit să-i arate jucăriile, să-i recite poeziile nou învățate ori să-l încânte cu melodiile pe care le știa. La plecare, îl întreba: Tati, când te muți înapoi în cața noatră? Bărbatul căuta fel de fel de pretexte pentru a amâna răspunsul. Aniela insista. Când ai ță vii ca ță nu mai pleți, gioi? Radu încerca să zâmbească. Da, joi. Pentru Luana era un chin să fie imparțială. În timp ce inginerul se bucura de libertate de mișcare în propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mie, sau detectez o notă cinică, Mick? — Nu doar o notă, o simfonie-ntreagă, ce naiba! Rudy, adu o bere, te rog, pentru Margaret! și ia-ți și tu una! De fapt, dă fiecăruia câte una! Nu mai avem nevoie de pretexte ca să bem o bere câtă vreme Margaret Bates e aici! Celălalt, un indonezian tânăr și bine făcut, a scos câteva sticle de Krusovice dintr-un frigider așezat pe perete ca o operă de artă. A adus una pentru Margaret și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
anul următor, să fie o părticică din mulțimea celor care participau la prima aniversare a Zilei Independenței. Au mai trecut câțiva ani până când a fost invitată prima oară la Palat - fusese o recepție oficială oferită educatorilor și profesorilor americani, deși pretextul o interesase prea puțin - și găsise cu mare bucurie că și acea ocazie fusese la Înălțimea celorlalte. Își amintea că se simțise ca la ea acasă, flatată de privirile invidioase și bănui toare ale compatrioților pe când sporovăia veselă În indoneziană
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
umezit de sudoare. Aduse fără nici o legătură vorba despre Alexe. Își păstră aceeași mină amară în tot timpul comunicării. Alexe este un impostor, se grăbi să spună, profită de orice împrejurare pentru a ataca sub centură cu cele mai dubioase pretexte pe cineva. Îi place la culme să-ți șubrezească încrederea. Cine știe dacă, în taină, nu jinduiește și el după faimă, dacă nu se crede, cumva, cel mai bun? Așa cum ședea, prăbușit pe bancă, moale, masiv, dărâmat, cu obrajii puhavi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-i era mai ușor să-și dirijeze atenția către o femeie tânără ce nu avusese timp să se izbească de prea multe dificultăți. Pe când cobora scările în spirală, Sidonia știu că bărbatul o să-i telefoneze curând, se va folosi de pretextul oferit de invitația ei, va accepta să continue relația mai mult în speranța că o va reîntâlni pe Fana. Era prea lucidă ca să nu interpreteze cu o crudă exactitate realul. Se despărți de Dimitrie în stația de autobuz. N-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
inclus în programa de bacalaureat. — Și mi se pare normal să fie așa, spuse Șam, recăpătându-și stăpânirea de sine. Totuși Adăpostul a fost publicat acum aproape douăzeci de ani. Suplimentele duminicale vânează de obicei subiecte mai de actualitate. Ce pretext a folosit Fanny Tarrant în cazul tău? — Pretext? — Da, pretext. De pildă, îl lămuri Șam, parcă explicându-i ceva unui copil, pretextul interviului meu este difuzarea pe post a filmului Întunericul. — Aha, cu asta te-a păcălit! — Mă îndoiesc însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
pare normal să fie așa, spuse Șam, recăpătându-și stăpânirea de sine. Totuși Adăpostul a fost publicat acum aproape douăzeci de ani. Suplimentele duminicale vânează de obicei subiecte mai de actualitate. Ce pretext a folosit Fanny Tarrant în cazul tău? — Pretext? — Da, pretext. De pildă, îl lămuri Șam, parcă explicându-i ceva unui copil, pretextul interviului meu este difuzarea pe post a filmului Întunericul. — Aha, cu asta te-a păcălit! — Mă îndoiesc însă că în cazul tău Fanny Tarrant a vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
să fie așa, spuse Șam, recăpătându-și stăpânirea de sine. Totuși Adăpostul a fost publicat acum aproape douăzeci de ani. Suplimentele duminicale vânează de obicei subiecte mai de actualitate. Ce pretext a folosit Fanny Tarrant în cazul tău? — Pretext? — Da, pretext. De pildă, îl lămuri Șam, parcă explicându-i ceva unui copil, pretextul interviului meu este difuzarea pe post a filmului Întunericul. — Aha, cu asta te-a păcălit! — Mă îndoiesc însă că în cazul tău Fanny Tarrant a vrut să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
a fost publicat acum aproape douăzeci de ani. Suplimentele duminicale vânează de obicei subiecte mai de actualitate. Ce pretext a folosit Fanny Tarrant în cazul tău? — Pretext? — Da, pretext. De pildă, îl lămuri Șam, parcă explicându-i ceva unui copil, pretextul interviului meu este difuzarea pe post a filmului Întunericul. — Aha, cu asta te-a păcălit! — Mă îndoiesc însă că în cazul tău Fanny Tarrant a vrut să-și axeze interviul pe Antologia Paragon de texte dedicate crichetului. Asta-i cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
reviste rivale reiese c-ar fi izbucnit în plâns când a citit interviul pe care i l-ați luat. — A plâns și-n timpul interviului, zise ea. E-un mare plângăcios. Îi curg șiroaie de lacrimi la cel mai mic pretext. Tot încerca să mă pipăie - atunci când nu se smiorcaia în batistă. — În interviu n-ați menționat acest detaliu, o atenționă Adrian. — Ba l-am menționat, dar a fost tăiat. Avocații au început să se agite cum că n-am martori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]