902 matches
-
ei, îmi spune gazda că ar fi trebuit să-i mulțumesc, deoarece ea îmi pusese o pilă la Bogdan Paloș, ca să mă angajeze la cinematograful unde lucram și că ar fi bine ca, dacă nu mai am de gând să prietenesc cu ea, să-i scriu măcar o scrisoare de adio. Nu-mi sunase bine de la bun început sintagma: scrisoare de adio. Mi se părea că aș fi omorât în mine viața însăși sau că aș fi pângărit tot ce atinsesem
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
profesor, cum era și firesc în toiul anului școlar, ci un post de pedagog suplinitor pe vreo două luni exact la școala la care i se promisese că va funcționa ca profesor suplinitor abia din toamnă. Își formase repede și prieteni fiind acceptat de grupul lor. Pokerele la care participa și el, la o deschidere de 25 de bani, acasă la unul Covi și mai apoi la Ghiță Pană, pe șestache, ca să nu se afle, constituiau cele mai palpitante momente ale
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în ordine, în cămara al cărei geamlâc da spre curtea voastră? Ce era ăla? Salam de vară sau salam de Sibiu? Nici azi n-am aflat. Vecinul putea, desigur, să întrețină o astfel de vitrină, că avea un frate care prietenise cu unul, mare sculă pe basculă, undeva la un abator și dacă nu curgea, pica. La multe pofteați voi atunci, omule. Chiar și la școală când îl vedeai pe fiul doctorului, mâncând pâine albă cu unt și cu salam, în timp ce
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
scriu, din când în când. Pur și simplu pentru că eu îi respect foarte mult pe cei dispăruți. Unii prieteni cred că-i respect mai mult pe aceștia, decât pe cei în viață. Când revin în unele orașe în care am prieteni dispăruți, mă fac luntre și punte ca să ajung la ei, în cimitir, pentru a le lăsa o floare la căpătâi. Pentru mine, tu ființezi într-un fel de cimitir migrator, ești un dispărut ciudat, așa că, și dacă aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
vadă cărțile Împrăștiate. — Nu Înțelegeți, spuse Josef. — Ce faci la ușa aceea? Fața lui Josef era Încă roșie de la temperatura flăcării. — Eu și cu Anna... spuse el. — Spune odată, ticălosule! țipă Herr Kolber la el. — Eu și cu Anna suntem prieteni. Îmi pare foarte rău, Herr Superintendent, că m-ați prins astfel. Anna m-a invitat Înăuntru. — Anna? spuse Herr Kolber, nevenindu-i să creadă. De ce? Șoldurile lui Joseph se agitară din cauza stânjenelii. — Păi, Herr Kolber, vedeți cum devine situația... Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Herr Superintendent, că m-ați prins astfel. Anna m-a invitat Înăuntru. — Anna? spuse Herr Kolber, nevenindu-i să creadă. De ce? Șoldurile lui Joseph se agitară din cauza stânjenelii. — Păi, Herr Kolber, vedeți cum devine situația... Eu și cu Anna suntem prieteni. — Anna, vino Încoace! Ușa se deschise Încet și Anna ieși la vedere. Își pusese fusta și Își aranjase părul. — E adevărat, Herr Kolber. Ea privi cu groază dincolo de el, la seiful expus vederii. — Ce s-a Întâmplat cu tine? La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
proprietate privată, strigă bădăranul. Șoferul rămîne uluit, nu înțelege atacul sălbaticului și, ori scoate manivela, ori o rupe la fugă. Cel care scoate manivela strigă: De ce mă înjuri, mă, dobitocule? Bădăranul se sperie, o rupe la fugă și amenință: Am prieteni sus-puși, am să-ți arăt eu ție... Dacă șoferul o rupe la fugă atunci este urmărit de bădăran, cu sapa în poziție de atac. Zilele trecute, un tînăr șofer de taxi a luat două pasagere și a întors în dreptul porții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Domnișoara Hilfe agățase receptorul În furcă. Rowe făcu la fel și se Întoarse În Holborn. În fața lui pășea un bibliofil, cu buzunarele burdușite cu cărțile cumpărate În sala de licitație. „N-ai vreun prieten?“ Îl Întrebase ea. Refugiații au totdeauna prieteni; În uriașa lor lume clandestină, vastă cît un continent, prietenia e o realitate; ei pot găsi oricînd oameni care să transmită scrisori, să confecționeze pașapoarte false, să mituiască vreun funcționar. În Anglia, această tehnică era Încă necunoscută. Cui i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
rămîi aici cîteva săptămîni, pînă-ți recapeți memoria... Dacă promiți să vii să mă vezi mai des... — Voi veni. Digby Își lipi buzele de ale ei, cu stîngăcia unui adolescent. Iubita mea... iubita mea... De ce mi-ai spus că eram doar prieteni? — Nu voiam să te consideri legat. Abia acum mă simt legat. — Îmi pare bine, șopti ea, cu mirare parcă. Urcînd spre odaia lui, Digby mai simțea Încă mireasma ei. Ar fi putut să intre În orice drogherie și să aleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
făcut față cu succes testului de admitere în clasa a V-a. Unii mă consideră cam copilăros și cam zăpăcit, dar eu pot să vă spun că sunt un copil cu suflet bun, milos și cu frica lui Dumnezeu. Am prieteni puțini, dar buni, cu care îmi place să mă joc în aer liber sau pe calculator. Sper ca în viitor să merg pe calea cea dreaptă și să realizez lucruri bune în viață. Mă numesc Mara Lazarescu și am aproape
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
Îmi oferise șansa unor altfel de gânduri, șansa frecventării unor oameni plini de imaginație. Încrâncenați câteodată, dar de cele mai multe ori plini de umor. Ne simțeam bine Împreună. Mi-e drag să scriu despre C.a.-ul din vremea aceea. Eram prieteni și mai Înainte, Însă aventurile din ultimele luni ne legaseră și mai mult. Nopțile pierdute, certurile, bețiile - când era cazul - poate chiar banii puși la comun ne solidarizaseră. Când ne Întâlneam și ne stârneam la discuții, când ne citeam unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
stradă. Adelin o să ne ducă la adresă cu Oltcitul lui. Mă bag eu În spate, eu Îs ăla micu’. Leac ar trebui să stea cu picioarele la gură. Și nici prea cu chef nu-i. Dar mă urmează, doar suntem prieteni, ce naiba! Ajungem repede, nu e departe, omul nostru stă Într-un bloc cu patru etaje. Scara A, apartament 11. Etajul 3. Adelin rămâne jos, noi urcăm cu pași mari. A venit ziua plății. E trecut de miezul nopții, așa că ciocănim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
didactic mentorul. Fosta soție a celui de la care am învățat și viața, dar și moartea... Cu cât patos a lucrat după Eliberare ! Cine s-ar fi gândit că i se va pune la îndoială cinstea, chiar de către ai săi ? Eram prieteni, până în ultimele momente. Dacă nu s-ar fi pierdut în împrejurări atât de dureroase... — Nu e soția directorului ? Atunci... încearcă să reintre studentul. Și-a păstrat și numele de fată. Sia o strigam noi. Sia Strihan. O cunosc de peste treizeci
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ar fi aici. N-are stăruință. Te-ai gândit ? — Nu cred, sunt explicații prea complicate. — Și de la o vreme... Dezinteresat ? Stingher, nu știu, obosit. Pauză prelungită, Vornicu așteaptă schimbarea subiectului. Așa că Manole revine, să afle mai mult. Nu mai sunteți prieteni ? Trebuie să aibă ceva ! — ... — ...De fapt, nu mă interesează. Da, parcă nu e cu noi. Sau... nu știu exact. — „Criză de maturizare“, citează brusc Vornicu, în dunga buzelor subțiate. Imaturul tocmai trece pe lângă ei. Se târăște pe sub birouri să-și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
umflăm povestea ! Slavă Domnului, își face treaba. O fi trecând printr-o fază proastă. Își revine, asta e sigur. — Imprudent, să știi. Nu trebuia să-i strige lui Lupu „polițist ordinar“, Lupu a transmis doar o dispoziție. Poate mai sunteți prieteni, de-asta ți-am și spus. Apropo, știi că ne-a tăiat orele suplimentare de pe trimestrul doi ? Nu se mai plătește nici o oră din cele lucrate. Asta-i, nu putem face nimic... La tranzistorul din colț se transmite muzică patriotică
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
că el credea despre mine că eram altceva decât eram, de fapt. De aceea, l-a Împărtășit mai departe Încărcat și cu acel lucru despre care el credea că sunt eu. Iată de ce cuvântul prieten nu e totdeauna limpede. - Suntem prieteni, Enkim, am repetat. Fără tine, Krog n-ar fi ajuns niciodată aici. Zâmbi În felul acela al lui pe care aveam să-l mai văd de atâtea ori. Mă și miram că, după ce simțisem la fel pentru Moru, ajunsesem acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ce-ai mîncat la Mock? a Întrebat mama. — Ei, niște stridii și un pahar cu bere și niște supă de broască țestoasă, a spus tata. Mergeam la White aproape În fiecare seară după spectacol, cu cei doi preoți care erau prieteni cu tata: părintele Dolan și părintele Chris O’Rourke. Părintele Dolan era un bărbat voinic, care avea cei mai albaștri ochi pe care i-am văzut vreodată, iar părintele Chris O’Rourke era un bărbat mărunțel, cu ten măsliniu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
parinti, cî-l pierdim pi Soliman. Ni-l furî popa Cășiulî. Hai sî terminăm repejor cu saracanii iștia, cî nu fașim niși o scofalî. Aș fi vrut să mă supăr pe gropari. Nu aveam însă de ce: nu tu colivă, nu tu prieteni, nu tu ... Cristina își aprinse nervoasă un Kent 4, hotărâtă să nu le scape nici o para marțafoilor. Groparii aduseră capacul sicriului, îl îndesară deasupra omului revoltat. Pumnul se încăpățâna să amenințe cerul. Atunci țârcovnicul se azvârli cu toate burțile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Antioh și oricare au fost meritele aheilor sau ale etolienilor, nu le-a fost niciodată îngăduit să-și întindă stăpînirea; nici încercările lui Filip de a-și cîștiga încrederea lor nu i-au făcut vreodată pe aceștia să-i fie prieteni, fără ca în același timp ei să-l înjosească; nici puterea pe care o avea Antioh nu a putut să-i convingă de a-i îngădui acestuia să păstreze vreun teritoriu în acea provincie a Greciei. Romanii au procedat, în toate
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
mesteceni, iar râul nu era larg ,ci, dimporivă, Îngust, repede și limpede, cu ochiuri de apă liniștite acolo unde tăiase malul de sub rădăcinile mestecenilor. Proprietarul hotelului din Triberg avusese un sezon bun. Era foarte plăcut acolo și noi toți eram prieteni la cataramă. În anul care a urmat veni inflația, și banii nu-i ajunseră ca să-și cumpere provizii pentru hotel, așa că se spânzură. Asta era ceva ce ai fi putut dicta, dar nu ai fi putut dicta nimic din ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
treacă prin chestia asta Încă o dată. Nu merita. Asta era frumusețea cu franțuzoaicele sau cu nemțoaicele. Nu era nevoie de toată pălăvrăgeala asta. N-aveai cum să vorbești prea mult și nici nu era nevoie. Totul mergea simplu și erați prieteni. Se gândi la Franța și apoi Începu să se gândească și la Germania. Una peste alta, Îi plăcuse mai mult În Germania. N-ar mai fi vrut să plece din Germania. Nu voia să vină acasă. Și totuși, se-ntorsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu fratellanza și abnegazione, dar ce aflai din ele, dacă dădeai la o parte toate epitetele, era că primisem medaliile alea pentru că eram american. După aceea și-au schimbat puțin atitudinea față de mine, chiar dacă eram aliatul lor Împotriva celorlalți. Eram prieteni dar n-am mai putut fi de fapt chiar unul de-al lor după ce s-au uitat pe documentele alea, pentru că situația lor fusese cu totul alta și lucrurile pe care le făcuseră ei ca să primească medaliile erau foarte diferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
scrie și să citească nu știa. Voiam să mă văd cu cineva, ca să văd ce pot face să-mi iau banii Înapoi. A ieșit din casă și mi-a strigat: — Stai, că vin și eu și-ți dau banii. Suntem prieteni buni. N-are rost să ne certăm. Ne-am dus spre oraș și eu conduceam. Chiar Înainte să intrăm În oraș, scoate douăj’ de peso. Uite banii, spuse. — Curvă fără mamă, i-am zis și i-am mai zis și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
din Alaska? Un număr minunat. — Iarăși, mi-au mai plăcut mult și acele animale sălbatice fotografiate de George Shiras al treilea. — Al dracu’ de frumoase și alea. — Mă scuzați? — Erau excelente. Băiatu’ ăla, Shiras... — Așa-i spuneți, „băiatu’ ăla“? — Suntem prieteni vechi. — Înțeleg. Îl cunoașteți pe George Shiras al treilea. Trebuie să fie un om foarte interesant. — Da, este. Cred că-i cel mai interesant om pe care-l cunosc. — Și-l cunoașteți și pe George Shiras al doilea? E și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Timber. Clar, spuse cel slab, și costă și mai mult. — În Red Lodge Îl găsești mai ieftin, spuse grasul. — Câte tuburi are radioul? Întrebă cel care nu bea. — Șapte. Foarte frumos. Cât costă? — Nu știu, e Închiriat. Dumneavoastră, domnilor, sunteți prieteni cu Cayetano? — Nu, spuse grasul. Suntem prietenii celui care l-a rănit. — Poliția ne-a trimis aici, spuse cel mic. — Stăm Într-o casă mică, eu și cu el, spuse grasul, arătând cu degetul Înspre cel care nu bea. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]