1,698 matches
-
trăim cea mai cumplită tragedie din istoria neamului romînesc! zise Baloleanu cu glas înecat. Însuși șeful a fost mișcat ieri după-amiazi, când ne-a dat instrucțiile pentru executarea penibilei misiuni. Recunoștea că avem o sarcină extrem de dificilă și mai ales primejdioasă. "Contez, zice, pe tactul, pe inteligența și energia dumneavoastră! Aveți manifestul cu reformele care satisfac doleanțele cele mai urgente. E o armă pacifică excelentă, pe care s-o mânuiți cu toată abilitatea. Unde însă persuasiunea nu va fi suficientă, unde
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Mesmer (1734-1814) și activitatea sa ca medic și cercetător, este prezentată de marele scriitor Ștefan Zweig, în cartea ,,Tămăduire prin spirit. Mesmer, Mary Baker-Eddy, Sigismund Freud“ . După concepția doctorului Mesmer, boala este o tulburare a armoniei în om, o întrerupere primejdioasă a ritmului periodic dintre flux și reflux. Dar în fiecare om sălășluiește o putere lăuntrică de tămăduire, voința de sănătate, acel veșnic instinct atavic de viață, de a elimina tot ce e bolnăvicios. ACEASTĂ VOINȚĂ DE ÎNSĂNĂTOȘIRE POATE FI ACTIVATĂ
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
așezat fiecare lucru în contextul său potrivit putem începe să înțelegem ceea ce vrea să ne transmită Biblia. Trebuie să învățăm să punem întrebări corecte pentru a primi răspunsuri corecte. După aceea, firește, putem „actualiza” mesajul său. Ar fi o iluzie primejdioasă, și chiar aceasta este iluzia fundamentalismului, să credem că limbajul Bibliei este o „limbă” contemporană și că, de exemplu, cuvintele și imaginile au aceeași semnificație. Chiar și modurile de a scrie și de a povesti sunt diferite și, pentru a
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
la reînnoirea pansamentului, mai ales dacă tifonul aderă de tegumente sau gene. Regiunea perioculară va fi ștearsă cu un tampon umezit cu o soluție antiseptică. În general, pansamentul se schimbă la 2-3 zile. Schimbarea prea frecventă a pansamentului poate fi primejdioasă și, de aceea, se va executa numai în caz de complicații. În general, de la a 7-a/ a 8-a zi, pansamentul poate fi definitiv suprimat. În intervențiile palpebrale, firele vor fi scoase, după unii autori după 24-48 ore, pentru
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
cu mâna goală din acest război, întrucât obținu de la turci vechea Ucraină a Hanului [...]. Prin câștigul acesta de teritoriu, Rusia țaristă devenise vecina nemijlocită a Moldovei pe toată linia Nistrului, de la Hotin în jos până la Cetatea Albă, o megieșie foarte primejdioasă pentru o țară mică și subjugată de turci, ca a noastră”. Prin acest tratat, încheiat între Turcia și Rusia, se stabilea hotarul între cele două state pe Nistru. În art. III se preciza: Cele două părți contractante au căzut amândouă
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
o eventuală căsătorie a mea cu Maitreyi sau de câte ori bănuiesc aceasta, o emoție bruscă și violentă mă străbate. Baza e sexuală: nervozitate excesivă, abstinență prelungită, neastâmpăr pur genital, neliniște internă și groază de destin. Mă tem din ce în ce mai mult, dar situația primejdioasă mă pasionează și nu mă îndur să mă explic, să spun net că nu mă însor. Nici nu pot fugi. Ar fi stupid să fug. Sunt iremediabil un om moral, deși demonul meu mă ispitește contrariul. (Notă. Jurnalul e mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mai rău. Doctorii chemați (la început indienii, apoi englezii cei mai renumiți) nu știură ce să spună. Probabil nebunie precoce, credeau unii; alții, o nevroză sexuală, provocată de o deplasare a uterului. (Biata fată făcuse în ultimul timp câteva sărituri primejdioase din pom și sărea întotdeauna treptele, pe orice scară.) Chabù trebuia acum să stea în pat, într-o odăiță vecină cu dormitorul d-nei Sen. Nu vorbea mai nimic și, când vorbea, pomenea de Robi Thakkur, de "calea", adică drumul pe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o dea, căci nimeni altul nu ar fi luat-o. De-abia acum înțeleg cât de mult o iubeam pe Maitreyi, dacă mă gândeam la asemenea soluții fantastice. Zilele s-au scurs aceleași, cu repetate spaime și cu tot mai primejdioase riscuri, până la faptul pe care îl voi povesti mai jos. Un singur eveniment a întrerupt șirul acesta de zile desperate și fără memorie (căci, dacă n-aș avea jurnalul, nu mi-aș aminti nimic din acea vrerile, într-atît de viu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
eu câteva rânduri la bancă, pentru bani, sau o telegramă lui Harold, ca să știe că trăiesc încă. Prin apropierea Crăciunului, am avut o surpriză care mi-a descoperit cât de mult sunt însă legat de trecutul meu și cât de primejdioasă ar fi o întoarcere la Calcutta. Khokha, interesîndu-se la bancă, a aflat de adresa mea la Naini-Tal (poste-restante) și mi-a scris. Când mi-am văzut numele pe plicul adus de paznic, parcă nu-mi venea a crede că-mi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
am fost nevoit să recurg la această stratagemă, începu întinzîndu-i mâna. Sunt doctorul Yves Monroe și am cercetat materialele profesorului Bernard la New York. Pe mine, ca biolog și gerontolog, mă interesează în special un lucru: să împiedic proliferarea unor noi, primejdioase mituri: bunăoară, credința că tinerețea și viața pot fi prelungite altfel decât prin mijloacele pe care le utilizăm astăzi, mijloace pur biochimice. Știți la ce mă refer? - Nu. - Mă refer în primul rând la metoda propusă de doctorul Rudolf, electrocutarea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
el și-o asumă păstrând-o în pozitivitatea ei primară și nerătăcind, astfel, în zone demonice. Prin urmare, se recunoaște ca o creație a Divinului și acceptă imperativele impuse doar de aceasta. Luciditatea lui constă în faptul că înțelege iluzia primejdioasă a unui mai mult decât oferta Divinității. Ascultând de axioma binelui, acest spirit preferă, opus celui negativ, să se privească pe sine aproape de moarte și nu pe semenii săi. În acest sens, el investește în ceilalți candoarea unei iubiri deschise
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
în ceilalți candoarea unei iubiri deschise, se proiectează luminos și benefic în paradigma lor așezându-le spectrul morții și-al suferinței în depărtări insesizabile. Totodată, își apropie constant imaginea propriei morți ca factor ce estompează controlând ecourile orgoliului și ascensiunea primejdioasă a imaginii false de sine. Astfel, el trăiește pentru și nu împotriva celorlalți. Suferința celui încercat de răutatea semenului determină într-adevăr o maturizare sfredelitoare, un salt ce ridică întru suferință adâncul sufletului lovit în planul unei lucidități vigilente. Această
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Suferindu-l evocat aici privește și percepe lumea pășind încet și șovăitor pe unica punte ce-l apropie de aceasta, puntea detaliilor, a elementelor minore pentru unii dar vitale pentru inter-relaționarea sa cu mundaneitatea. Fără acest drum de suspensie și primejdioasă balansare raportul său cu lumea ar fi doar o amintire sau un vis în nostalgia căruia s-ar pierde deprimat. Zăbovirea în preajma amănuntului determină, în esență, surprinderea unei multitudini vaste de aspecte ale acestuia, aspecte ce se concentrează armonios în
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
învăluind-o. Așadar, predispoziția acesteia spre fragmentare, promiterea unei spargeri de sine dăruitoare care încă întârzie sunt reverberațiile în materie ale zeului ce-și cheamă perseverent și neostenit muritorii, ce-și oferă lor paradigma prezenței sale împărțind-o, iubitor și primejdios, în ofrandele izbăvirii spiritului uman. Desigur că statuia poate fi elaborată și ca structură închistată, ne-desprinsă de un final grosier de un fundal grosier ce îi asigură propria materie, propriul conținut care erupe sub imperativele formelor aplicate. Este cazul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
putea sugera că Ennistone e un orășel satisfăcut de sine însuși, ceea ce poate că e adevărat. S-ar zice că ne-am ferit de păcatele și viciile Londrei care, văzută de aici, apare ca un loc de plăceri exotice și primejdioase. La un moment dat, chiar și televiziunea era privită cu neîncredere la noi, și unii dintre „cetățenii de răspundere“ și-au făcut un titlu de glorie din a izgoni din casele lor asemenea aparate de corupție. Avem o puternică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
împreună. Niciodată una dintre ele n-o atinsese pe cealaltă. Alex avusese o viață plină de triumfuri și de dezastre, avusese un soț și copii, și felurite gânduri. Avusese un trecut bogat și avea în față un viitor interesant și primejdios. Ruby trăia sub altă lege. Alex nu se simțea deloc bătrână și numai în ultima vreme începuse să-și spună că Ruby s-ar putea să fi îmbătrânit. Oare Ruby se întreba dacă o va îngriji pe Alex la bătrânețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și s-o răsfețe, s-o îngrijească și s-o îndrăgească. Voia să atingă capul acela mândru cu o mână compătimitoare. Voia să o salveze pe Stella, cel puțin pentru un timp (și de ce nu pentru totdeauna?) din viața ei primejdioasă. Voia să-i creeze Stellei o vacanță, o întrerupere a tiraniei și a luptei. Voia să o smulgă pe Stella de lângă George. Voia ca George să se simtă izolat și blestemat. Voia ca Stella să fie răzbunată și salvată. Voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
furios pe el însuși că se îmbătase (ceea ce i se întâmpla rar, dar zdravăn) și că se dăduse de gol față de Tom McCaffrey, pe care, ulterior, îl pusese să jure că va păstra secretul. Oricum, încă nu rupsese relațiile cu primejdiosul dar fermecătorul lui har. Încă se mai ducea pe la profesorul lui de canto, un om posomorât, un compozitor ratat, pe vremuri cântăreț de operă, care locuia pe lângă magazinul Harrods și de la care continua să ia lecții, ascunzându-i cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
degetelor marginea mătăsoasă, franjurată, a urechii lui Zet. Adam se gândea la Rufus. Și de câte ori se gândea la el, apărea parcă pe lume un gol lugubru, prin care fulgera ceva roșu și ceva negru. Știa, instinctiv, că asemenea gânduri sunt primejdioase, poate chiar rele. Niciodată nu-i pomenea mamei lui despre lucrurile foarte sinistre pe care le visa în legătură cu Rufus. Uneori, în vis, el însuși era Rufus. Adam nu menționa niciodată numele lui Rufus și părinții lui își imaginau că uitase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și dintr-un sentiment cu totul special de teamă, care-l copleșise brusc, o senzație de „tabu“. Imaginea lui Hattie în combinezonul ei alb, îi venea în minte cu intensitate. Când o văzuse, își spusese: „Fata asta, nepoata lui, e primejdioasă, e lucrul cel mai primejdios din lume“. În clipa când își reamintise de acest gând i se înseninase chipul; pentru că nu-i plăcea deloc să-și spună că se simțea mult prea stingherit ca să se apropie, firesc, de străinii aceia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
totul special de teamă, care-l copleșise brusc, o senzație de „tabu“. Imaginea lui Hattie în combinezonul ei alb, îi venea în minte cu intensitate. Când o văzuse, își spusese: „Fata asta, nepoata lui, e primejdioasă, e lucrul cel mai primejdios din lume“. În clipa când își reamintise de acest gând i se înseninase chipul; pentru că nu-i plăcea deloc să-și spună că se simțea mult prea stingherit ca să se apropie, firesc, de străinii aceia. Când ajunse la poarta principală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din surâsurile ei mieroase, dar asta nu însemna nimic. După cum nici acel „noi“, repetat de Hattie, nu însemna nimic. Sau însemna ceva legat de starea sufletească a fetei în momentul prezent. Dar sufletul lu Hattie intra acum într-o zonă primejdioasă, vulnerabilă la influențele lumii exterioare; în curând, Hattie va deveni proprietate publică. Inima ei, care în prezent se cuibărea în lumea ei minusculă și într-un spațiu minuscul, închircită ca un făt în matrice, avea în curând să se dilate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
trecută ai fost? — Da. — Bun. Ești logodit? — Nu. Categoric nu. — Scuză-mi, te rog, întrebarea, ești... mă rog... trăiești cu vreo femeie? — Nu. Gândurile lui Tom se întorseseră din nou la comoara îngropată. O aventură, o expediție. Grozav! Oare una primejdioasă? Prea ar fi fost frumos! Deodată, lui Tom i se năzări. „Vrea să mă recruteze pentru Serviciul Secret! De asta-i totul atât de «confidențial». Am să-i spun nu. Una ca asta nu suport. Dar, oricum, e o treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
urmări pe filozof cum își îmbrăca pardesiul, mănușile și o șapcă de lână, cafenie, pe care și-o îndesă peste urechi. Tom își dădu seama că mai era ceva ce nu întrebase încă și care, într-o situație atât de primejdioasă, se cerea clarificat. Am putea... presupunând că... cum să spun... dacă am face dragoste... știți, așa obișnuiesc tinerii când nu sunt siguri... și dacă pe urmă ea ar hotărî că nu ne potrivim... Întrebarea păru să-l enerveze, ba chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Oriunde s-o fi găsind, era puternică, rațională și devora realitatea din jur pentru a și-o spori pe a ei. George cumpănea, ba chiar prețuia într-un anumit fel acea teribilă putere a Stellei, care o făcea atât de primejdioasă și atât de respingătoare în același timp. Încerca întruna să-și reamintească incidentul cu mașina. Reauzea zgomotul odios al automobilului afundându-se în apă și revedea felul extraordinar în care Stella ieșise pe portiera mașinii, ca un pește. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]