996 matches
-
noi. La noi se iartă pe toată linia. La noi se uită". Nu în ultimul rînd sîntem îndemnați a semnala actualtiatea unor linii ale poetului ce vituperează apatia și lîncezirea conștiințelor, retorica sterilă a parlamentarilor, egotismul lacom, parazitar al noilor privilegiați, pe fondul unei degringolade axiologice: Spiritul curent arată semne de slăbiciune vădită, este o răsturnare a valorilor care ne-a dat criza principiului de autoritate atît de necesar într-o muncă de consolidare, este o ezitare și balansare permanentă în
Cazul Goga (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12776_a_14101]
-
pârjoluri, prăbușirea monedei zise "naționale"), clasa politică românească adopta poziția inscrutabilă a sfinxului: ei n-au văzut, nu cunosc, habar n-au, și nici nu le pasă de ce se întâmplă! Ei nu sunt conducătorii țării, ci o casta divină de privilegiați. Ei sunt superbugetarii. Rumegătoarele de lux ale debilului PIB. Indiferent de căte fire de păr rămân în capul Ministrului Finanțelor, lor trebuie să li se dea! Nu există plasa în care să nu cadă și băltoaca în care să nu
Dulce ca Armani e molozul patriei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18020_a_19345]
-
societăți putrefacte. Unii sunt mânați de obsesia supraviețuirii de pe azi pe mâine. Ceilalți, de patimă bolnăvicioasa a îmbuibării. Clase sociale întregi se târâie printre ruinele unui sistem falimentar, măruntelind cu disperare salariile de mizerie. În același timp, o mână de privilegiați își rotunjesc conturile în bănci străine, trăind suspendați în baloane umplute cu heliul verzui al dolarului, izolați de viermuiala - e drept, dizgrațioasa - a prostimii pe spinările căreia s-au cățărat. Ar fi extraordinar dacă aceste privilegii ar proveni din munca
Dulce ca Armani e molozul patriei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18020_a_19345]
-
am numit postideologizare, în rîndul manevrelor celei din urmă înregistrîndu-se chiar această campanie împotriva eticului. O campanie care nu e decît un eșantion al unei crize generalizate, pe toate coordonatele societății românești din prezent. Reprezentanții săi sînt cîțiva conservatori notorii, privilegiați ai guvernării actuale, ca și acoliții acestora, imprudenți profitori de ocazie. Ei se grăbesc a contabiliza adeziunile, nu multe, la noua varietate de compromis, încă mai debilă decît cele "consacrate", întrucît n-ar mai putea beneficia de scuza vreunei "obligativități
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
experți ai șpăgii și virtuozi ai fentei, de improvizatori de geniu și negustori de conștiințe. Mi se rupe inima când văd cum oameni de calitate din marile universități cedează tentației salariilor umflate, îndatoririlor minuscule și unui așa-zis statut de privilegiat. E un nou tip de migrație, dinspre marile orașe spre capitalele ori subcapitalele de județ, în numele sfintei nevoi de căpătuială. Trecuți pe pilot automat, ei intră într-o prematură hibernare. Nu pentru că n-ar avea vocație și n-ar fi
Ați fi de acord să se desființeze universitățile proaste? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7588_a_8913]
-
evocării sale decât în măsura în care o seamă de detalii ale zbuciumatei sale biografii au darul să arunce o lumină semnificativă asupra feluritelor etape ale epocii pe care a străbătut-o, epocă în care, excluzând câteva momente de excepție, a fost un privilegiat. Cine susține contrariul ori invocă greșit, involuntar sau deliberat, istoria, ori este lipsit de bună credință și atunci nu îl consider interlocutorul meu și nu-l socot printre cei cărora mă adresez. Nu am scăpat câtuși de puțin din vedere
Deceniul prăbușirilor (1940-1950) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11189_a_12514]
-
lui Marcel Proust și a prietenilor săi de la gurile Dunării, dar nu e deloc sigur că acesta ar fi fost motivul pentru care Philippe Caracostea organiza de multă vreme expoziții personale pe această simeză aflată într-un loc atât de privilegiat. Cea din 1995 era prilejuită de împlinirea a șapte decenii de la naștere și cu acel prilej am intrat și în posesia unui reușit catalog al pictorului care m-a ajutat mult să-l cunosc. Familia Caracostea mă interesase încă demult
Un pictor francez de origine română by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9454_a_10779]
-
să-și lase de izbeliște răspîndita-i turmă, a recurs - e adevărat, luîndu-și enorme măsuri de precauție, ca să păstreze discreția absolută - la noul sanctuar al științei, de unde s-ar fi întors cu o reînnoită vigoare... După ce ajungeau din nou acasă, acești privilegiați îi fericeau pe cei mai apropiați lor împărtășindu-le povestea marii experiențe, oferindu-le toate detaliile utile pentru ca și ei, la rîndul lor, să poată beneficia de o șansă atît de nemaipomenită. Doar aceștia aveau la început date exacte despre
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]
-
Mai întîi, în orice comunitate întîlnești oameni pe care ceilalți simt înclinația spontană de a-i imita. Aceștia sînt indivizii dominanți ale căror trăsături de comportament, molipsindu-i pe ceilalți, pot sta la originea declanșării unei mode. Ei sînt minoritarii privilegiați ce dau tonul în societate. Ei sînt reperele, instanțele critice, și ei pot sugera, prin ceea ce spun sau prin ceea ce fac, cum anume trebuie să se poarte și să gîndească semenii lor. Ei sînt vectorii adevărați ai unei epidemii sociale
Rețeta succesului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11351_a_12676]
-
spus că sunt numeroase cazurile în care se dau condamnări în absența cadavrului, bazate pe alte probe. ”Personal, din prima clipă am crezut că Elodia este îngropată în fundația unei clădiri, cadavrul fiind acoperit cu beton. Cioacă a fost un privilegiat, grație poziției pe care o avea în Poliție. A fost foarte sigur pe el și pe imposibilitatea de a se descoperi cadavrul. În istoria judiciară se știe că o metodă simplă e să îl îngropi în beton, în fundația unei
Cioacă era liber, dacă recunoaștea că a omorât-o pe Elodia. Ce pariu a câștigat, ce a pierdut by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/78117_a_79442]
-
-o lumea în care se mișcă boemul de felul lui Bogdan Ulmu: sau, dacă, totuși, o acceptăm, trebuie să știm că "zborul" acestuia e unul care permite accesul în profunzimea lumii și a ființei. Ludicul e, s-ar spune, un privilegiat; el scrie/ trăiește în afara oricărei dogme, nu se supune decît sensului pe care i-l descoperă clipa și bucuriei de a căuta orice oriunde (el e întreg în aceste replici din finalul unui western, văzut recent: - "Unde pleci?"; - "Aiurea"; - "Frumoase
Din LUDICITATE, viața mi-o pierdui by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16663_a_17988]
-
comune, urmarea fiind că, după cîteva pagini, ai convingerea că te afli în prezența unui apucat de viță nobilă, al cărui spirit a mirosit unghere pe lîngă care majoritatea trece orb, sub imperiul unei indolențe crase. Celibidache aduce cu un privilegiat care, împins de imboldul de a-și dezvălui presimțirile, se străduiește s-o facă într-o limbă simplă, lipsită de obscurități, atîta doar că lexicul nu-l ajută deloc, de unde și senzația că asiști la chinurile unui iluminat care, în loc să
A nu putea altfel by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3293_a_4618]
-
tine - ar fi rămas în obscuritate. Te-ai achitat de această misiune în mod magistral și, ca o dovadă că bunăvoința cerească față de tine merge mai departe, este că ai reușit să publici propria ta creație: seria de portrete din Privilegiați și Năpăstuiți și iminenta apariție a „Jurnalului” tău, despre care îmi amintesc că mi-ai scris (când manuscrisul zăcea în sertarele unei edituri, sub Ceaușescu) că are „un iz mistic”. Inutil să adaug că aștept cu nerăbdare să aflu cum
Alte scrisori către Arșavir Acterian () [Corola-journal/Imaginative/13490_a_14815]
-
Irina Coroiu Mă număr printre privilegiații ce au urmărit, aproape de la început, toate edițiile acestui festival, de la internaționalizarea lui în 1991, sub direcția energicului și entuziastului Michel Demopoulos care, împreună cu Dimitri Eipides, directorul secțiunii paralele ,, Noi orizonturi", trudesc să mențină flacăra interesului pentru cinema în Balcani
Salonic 2001: satisfacții și frustrări by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15700_a_17025]
-
cu un anumit cinism. Dinamica relațiilor dintre personaje este contextualizată de Andrei Bodiu prin intermediul unor instrumente bine articulate, furnizate de studiul Istoria vieții private, coordonat de Aries Phillipe și Duby Georges. Astfel, salonul, ca spațiu care găzduiește disputele din "societatea privilegiaților", este orizontul de contact dintre public și privat; camera este simbolul vieții intime, un spațiu al confesiunii; loja este o extensiune a salonului. "Spațiul salonului își găsește o prelungire ce pare paradoxală, deoarece este vorba de un loc public, care
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
case ale localnicilor (an genere nu prea "uși de biserică" nici ei), sau cu mult mai modestele "case de odihnă" care se mai puteau face an "Epocile de aur", sau chiar cu frumoasele vile ale "naționalizaților", dăruite unora dintre foștii privilegiați ai "Epocilor" Dej ori Ceaușescu - ansa care erau, totuși, măi temători an afișarea prea-plinului. Aceste imense cavouri (iată, fără voie, ămi evocă noul cavou faraonic, devenit celebru, de la Bellu) sunt, măi toate, nelocuite (sí pentru că puțini proprietari posedă doar o
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
fiindcă puterea (care nu are motive să ne iubească în mod special), prin organele sale de diversiune și prin exemplul personal pe care i l-a servit actuala noastră conducere operativă, a reușit să acrediteze ideea că am fi niște privilegiați. Adevărul este însă că lucrurile stau cu totul altfel; că salariile redactorilor de la o revistă cu tradiția Vieții Românești, bunăoară, nu însumează mai mult decât cele de la o școală sătească. N-aș vrea ca afirmația de mai sus să fie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
că Aum investea o grămadă de bani în asta și că reprezenta o prioritate. Mă întrebam dacă ne ajuta să ne apropiem de mântuire. Numai unui număr limitat de persoane le era permis să vadă asta și m-am simțit privilegiat că eram unul din cei aleși. În continuare mă gândeam la ciudățenia respectivă. Nu credeam că puteau fi arme. În toamna lui 1994, dacă îmi aduc bine aminte, a avut loc un accident. Mă aflam la al doilea etaj din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
o mică ghidușie, să tragi un folos necuvenit, nu că te-aș acuza, ai făcut și tu un sacrificiu pe care nimeni nu ți-l poate nega, ai simțit că ești un lider adevărat pentru aproape două luni de zile. Privilegiatule, trebuia să te oprești odată în a mai poza în omul fără pată, neprihănitul care nu știe ce se petrece în jurul său, oricine ar fi cedat, ai fi cedat și tu dacă mai erau doar cîteva zile, ți-ai fi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
un vuiet, vaietul fără leac al elegiei sardonice: „De-aș avea și eu o traumă ca pojarul,/ o răpăială de ploaie de vară,/ onevroză ca o mătase”. Scrutând, „cu ochii Îngroziți”, degradarea, Mariana Marin aude și Înregistrează, cum doar marii privilegiați ai poeziei izbutesc, „scrâșnetul și mașinăria” traumei din care vor țâșni, Îndurerate și superbe, memorabilele metamorfoze metafizice ale materiei. Dimineața solitudinii „În fața paginii” devine o patrie a ceea ce nu a fost să fie sau a ceea ce ar fi fost „dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
asumă, dintr-o dată, Întrebările speței. Un trup care ia act de sine, Își probează prăbușirile și extazul. Mintea care gândește, visează și, mai ales, interoghează fatalitatea fără nume. Nu sunt Înfruntări de armate și ideologii, nici ambiții sociale, nu apar privilegiații ierarhiilor, nici cei care vor să le inverseze, nici șefi, nici subalterni. Nici măcar obișnuitele conflicte Între părinți și copii, Între datorie și liberul arbitru, Între tradiție și Înnoire, mai nimic din ceea ce structurează dinamica unei cărți. Doar adierea delicată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
pierde orice funcție restrictivă. Tatăl este parte - parte centrală - din vasta acțiune subversivă pe care imaginația o exercită Împotriva realității imediate, negându-i frontierele, regulile, dilatându-i potențialitățile și misterul. Tatăl pare a locui demult, dacă nu dintotdeauna, ca un privilegiat, cu drepturi și abilități aristocratice, În Lumea Copilăriei, În care fiul este doar un novice, un membru de rând, pentru că unul firesc, Îndreptățit doar prin apartenența „naturală” de vârstă și candoare. Este o lume În care o floarea-soarelui suferă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
pătimaș și Învățat om de litere, un mereu disponibil și subtil camarad de dezbatere. Nu doar În lucrările scrise sau În convorbirile noastre ocazionale, ci și În caracterizările de final ale semestrului, studenții aveau să confirme că s-au considerat privilegiați de această neobișnuită experiență umană și literară. Ușurința cu care Claudio trecea de la dialogul amical și amuzat la conversația intelectuală, modulând subtil mesajul, cu toate derivatele speculative. Un aristocrat al culturii, la fel de firesc În relația cu realitatea vieții, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
genial, Într-o scenă În care asculta, douăzeci de minute!) și pe Tudorel Popa În Prețul - care tăcea...o piesă Întreagă! Proba elocvenței actorului - tăcerea sa... Un citat din Grigore Vieru mă face să cred că toți creatorii sunt niște privilegiați, din punct de vedere al longevității :” Sunt alcătuit din mai mulți oameni - este imposibil să murim cu toții, În aceeași clipă!”. Corect! Pentru mine, Birlic, Emil Botta, George Constantin, Ștefan Iordache, Gina Patrichi, Ileana Berlogea, Ion Zamfirescu, Caragiu ș. a. sunt vii
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
singuri atunci când nu erau împreună. Un Tristan și o Isoldă, care au trăit și au murit iubindu-se cu o rară intensitate și devoțiune. Iar faptul că ai avut șansa să vezi o asemenea dragoste face din tine un fericit privilegiat. Și voi, dragele mele, sunteți fructele acestei pasiuni puternice, ceea ce vă face deosebit de prețioase și iubite, de ei și de mine. Își șterge pe furiș o lacrimă. Vreți să vedeți niște fotografii cu părinții voștri? Cu fețele luminate de bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]