6,827 matches
-
tot ce face acesta, alături de niște cicade din jurul Borului, Zaicerului și ale ruinelor podului lui Apolodor din Damasc, este fundamental pentru identitatea românilor din Șerbia de Nord-Est, iar ce realizează cu forțe proprii entitățile culturale autentice, cu renume și cu priză la membrii comunității românilor din Timoc, Morava, sudul Dunării și Voivodina, sunt simple...mișcări politice! Dacă este așa, dl Nițu și ciracii săi din D.P.R.R.P. și de pe unde or mai fi ei, și-au pierdut controlul. Din dorința de a
,,Dalmaţienii” consulului român din Timoc [Corola-blog/BlogPost/93367_a_94659]
-
acțiune are loc în Țara Românească în 1835 și spune povestea zapciului Costandin care, însoțit de fiul său, caută un rob fugar. (trailer Aferim! - https://www.youtube.com/watch?v=mmTYOY jQWc ) Toto și surorile lui (r. Alexander Nanău - Grand Jury Prize la Angers EFF 2015, Silver Eye Award pentru Cel mai bun documentar la Jilhava IDFF) spune povestea lui Totonel, un puști de 10 ani din Ferentari. Câtă vreme mama lui e în pușcărie pentru trafic de droguri, Toto locuiește cu
Nomad IFF – cel mai în vogă cinematograf în aer liber își deschide porțile în centrul Timișoarei [Corola-blog/BlogPost/93487_a_94779]
-
moartea poetului. Spontani, sinceri și nonconformiști, concurenții înscriși la“Premiile UZPR 2013” dovedesc și ei un spirit competitiv remarcabil, bazat pe competență și profesionalism. Materialele lor au nerv și imagini în stare să te surprindă și să te țină în priză. Reconfortant este și sentimentul că lucruri importante, spectaculoase, se petrec în filialele din țară și din Diaspora ale Uniunii. Mai încărcată de evenimente ca niciodată, cu ambiții și proiecte mari de viitor, Uniunea Ziariștilor Profesioniști rămâne una dintre cele mai
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93524_a_94816]
-
ghiftuit își pierde încrâncenarea, acuitatea simțurilor, se depărtează de starea de grație! Încerci să-i aduci pe toți la condiția ta, nesigură, solitară, aplecată spre bizar. Îți place să privești, năuc, în portofelul mai mult gol? La frigiderul scos din priză, la notele de plată, neachitate cu lunile, pentru curent, apă, gaze, tv? La pantofii găuriți? Nu mai cumperi cărți; una la câteva luni, întâi te uiți la preț; nu mai duci - nimănui - flori, eviți vizitele și contravizitele. Scrii! De parcă asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Îl Înșfăcase de vintre pe un mușteriu aflat Într-o vădită stare de ebrietate. Sărăcuțul țipa ca un porc dus la tăiere, pe când celălalt Îl târa spre ieșire. — Și În seara asta, prietenul nostru cârciumarul a trebuit să recurgă la priza cruciatului, zise Bruno, făcându-le cu ochiul celorlalți. — Priza cruciatului? — Nu cunoști această delicioasă trouvaille care provine de peste mare, messer Alighieri? interveni Veniero. E unul din multele meșteșuguri pe care ni le-au predat maurii, odată cu comentariile lor la Aristotel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o vădită stare de ebrietate. Sărăcuțul țipa ca un porc dus la tăiere, pe când celălalt Îl târa spre ieșire. — Și În seara asta, prietenul nostru cârciumarul a trebuit să recurgă la priza cruciatului, zise Bruno, făcându-le cu ochiul celorlalți. — Priza cruciatului? — Nu cunoști această delicioasă trouvaille care provine de peste mare, messer Alighieri? interveni Veniero. E unul din multele meșteșuguri pe care ni le-au predat maurii, odată cu comentariile lor la Aristotel. Atunci când ai noștri, Încărcați cu armurile lor, au ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lor perfide au intuit În curând că În platoșele creștine exista un punct slab, cu rezultatele pe care ți le poți Închipui, și pentru care ai avut parte de o mostră chiar adineaori. În ciuda beteșugului său, Baldo izbutește, cu această priză, să dovedească oameni mai vânjoși decât el și să păstreze În cârciuma lui o ordine de invidiat. Între timp, o tobă puternică se adăugase celorlalte instrumente, acoperindu-le. Părea un semn, Întrucât dansatoarea Începu să se Îndrepte spre dânșii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ca ai unei fiare gata să se repeadă asupra prăzii. Părea mai Înalt, acum când Își lepădase masca surghiunitului umil, iar sângele străbunilor corsari Îi vuia din nou În vine. Pentru o clipă, Dante avu impresia că se pregătea pentru priza cruciatului. Făcu un salt Înapoi, concentrându-și greutatea pe piciorul drept, plasat ușor În față, și se pregăti să administreze lovitura de picior ghibelină. Celălalt, intuindu-i mișcarea, Își schimbă tactica pe neașteptate: ridică brațele până În dreptul pieptului arătându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În dulap. CÎnd ajunge la sertarul cel mai de jos, subsolul, cum Îl numește ea, simte că turbează. Acolo guvernează dezordinea perfectă a domnului D. Așa-zisele lui scule de care nu s-a mai atins de ani de zile. Prize de ebonită crăpate, cu șuruburile lipsă, papiote de liță, sfori de diferite dimensiuni Încurcate În pînzele de bonfaier, pile ruginite de tăiat fiole, un clește vechi, moștenire de familie, dopuri, cuie, o jumătate de curea, o mască mică, neagră de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
priviri, după care dădu drumul lecturii. - Ăăăă... Chiuveta de oțel, spuse ea școlărește, fără nici cea mai mică urmă de încercare să rostească altfel decât plat aceste cuvinte. Ăăă... încep. Deodată indianul se ridică din pat, virgulă, scoțând telefonul din priză. - Cum adică virgulă, am întrebat eu, nedumerit. Ați citit și virgula? - Da, virgulă, spuse Aurora. Adică virgulă. - Liniște, domnilor, nu mai întrerupeți, vorbi Euripide, cu ochii lipiți de sânii Aurorei Sticlaru. V-am spus că e revoluționar... - Ăăă, da, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
înțeles, da? spuse ea, punând o porție de cocaină pe coada periuței. Ascultător, mi-am ținut respirația și apoi am inspirat imediat ce am simțit periuța lângă nară. - Minunat, spuse Nelly, acum, încă o dată, și mișcă periuța prin praf. La prima priză n-am simțit nimic, poate doar, în momentul când am tras, un miros specific, dar deloc neplăcut, de farmacie, care a dispărut imediat ce-am inspirat praful. Periuța s-a apropiat de cealaltă nară și eu am tras iar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
lui, cu mișcări stranii și cu o precauție plină de spaimă, l-am întrebat pe Mik ce s-a întâmplat și unde se duc cu toții. - Ei, fleacuri, răspunse el (vorbea și el într-un mod straniu, printre dinți), după primele prize, se strică stomacul, dar trece, și după aceea nu mai apare. Tu nu poți păți asta, adăugă el liniștitor trăgând cu urechea la ușă. - Cred că asupra mea cocaina nu acționează, spusei eu brusc. Eram surprins eu însumi de acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
asta pentru a ridica un baraj între senzația interioară și manifestarea exterioară a acesteia. Mik, Nelly și Zander se întorc în cameră. Desfac pe brațul fotoliului pachețelul meu cu praf, cer de la Mik periuța de dinți și mai trag două prize. O fac nu pentru mine, ci pentru ei. Hârtia foșnește, cocaina sare la fiecare foșnet, dar eu fac totul cum trebuie și nu risipesc nici un fir. Senzația de ușurință și de bucurie o pun pe seama îndemânării mele. Mă las în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
se uită la mine. Stau nemișcat, nu întorc capul. În grumaz simt un avertisment: dacă întorc cumva capul, se răstoarnă camera. - Nu, n-a întrecut măsura. Pur și simplu e efectul cocainei și trebuie să-i dăm mai repede o priză. Asta o spune Nelly. Mik se apropie. Aud cum deasupra urechii mele se desface pachețelul, dar nu mă uit. Îmi întorc ochii și, apoi, îi plec. E un sentiment nou. În teama de a-mi arăta ochii nu este rușine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
excesul de plăcere pe care o încerc. Știu că, dacă trebuie, mă pot stăpâni, dar asta ar fi tot atât de nefiresc ca și atunci când îți propui să alergi cu mâinile lipite de corp. Nu știu, e din cauza țigării, din cauza unor noi prize din cocaina care se sfârșește, dar simt că totul - corpul meu temător care se clatină în mișcare ca să nu răstoarne sau să nu spargă ceva, picioarele mele înghețate care pipăie podeaua de parcă ar merge pe gheață, starea mea stranie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mai multe colțuri în școală: împărțeai în două și trei sala de clasă! Se făceau planuri de muncă cu termene precise de realizare, cu responsabilități, apoi aveau loc ședințe de analiză, cu critici și sancțiuni. Trebuia să fii permanent în priză, să nu gândești la altceva, să cânți „Internaționala” , cântece rusești, să sărbătorești 7 noiembrie ca mare sărbătoare națională, să demaști dușmanul de clasă și, evident, să-ți faci datoria la clasă. Iată ce cuprindea un plan de muncă al Școlii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
PSD, și anume PNL, PC, PD și PD-L, PER și altele. Un partid care s-a intitulat țărănesc, PNȘ și și-a aplicat și denumirea de Creștin Democrat (PNȘ-CD), care sa vrut un partid al rănimii, nu a avut priză pentru țărani din cauze care nu facă obiectul acestor câteva considerații și constatări. Totuși, nu se poate să nu se fi observat că în Parlamentul României nu se afla niciun țăran. Când s-a făcut Unirea de la 1859 în divanurile
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
oricum, e foarte talentată și va intra sigur. Poate anul ăsta. Loredană, ce are fata asta cu ochii mei, zice că am ochi demonici, că atunci când mă supăr se fac negri din albaștri, ce vede ea oare? Parcă intrase în priză. Mai bine o aducea într-o noapte la noi, să fim trei, că n-am mai făcut asta de mult. Îl lăsam în pace, că putea să mă trăsnească urgent, și dacă te lovește el... Cică a chemat-o și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Irak, să meargă la dresură de lei când e la ciclu, să-și petreacă noaptea în havuzul de gheață, să se arunce în fața tramvaiului ca cealaltă Contesa, câinele nefericitului care i-a adus nefericirea, să umble cu mâinile ude la priza micului televizor alb-negru, să dea anunț la ziar pentru găzduirea unei tinere perechi care s-o omoare ca să le rămână Palatul, să se înțepe cu spinii trandafirilor și să nu se dea cu spirt, să lingă vopseaua de pe tablourile vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
din răsputeri să consume puțin. Spre deosebire de alți roboți, care, în timpul liber, jucau și șah cu campionul mondial la oameni ori își măsurau forța rupând cărți din perioade dogmatice, Stejeran 1, când avea o oră liberă, prefera să se scoată din priză și să rămână nemișcat, ca mort, numai să nu consume curent. La concursul anual „Dintre sute de roboți” ieșise primul, reușind să calculeze și să raporteze în mai puțin de o secundă suprafața de teren pe care o însămânțase și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
programat să-ntrebe, acela era robot mare. Eu am cunoscut numai unul care și el avea dreptul la o singură întrebare. — Care? zise Dromiket 4. — Vezi? zise Felix S 23. Iar ai întrebat. Mă gândesc câteodată, după ce mă scot din priză și-mi rămâne o brumă de curent prin baterii, unde-o să ajungeți voi tot întrebând atâta. Are Universul o limită, să știi. În momentul acela, se auzi un șuierat strident și-n dreptul hubloului apăru o lumină roșie. Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Veac Nou”. În nava spațială „Bourul” era zăpușeală, dar, la drept vorbind, nimeni n-avea chef să iasă în spațiu să se răcorească. Lângă hublou, privind în cosmos, robotul TESA Stejeran 1 beneficia de o meritată pauză. Se scosese din priză, să nu consume, și privea din economii cu ajutorul unor baterii pe care le primise la schimb, pe ulei „Mureshell”, ultimul tip. Deodată, undeva lateral, pâlpâi o luminiță. — Tovarășe comandant - anunță el, întorcându-se spre Felix S 23 -, ia uitați-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
rog să mă scuzați, tovarășe comandant, se bâlbâi Stejeran 1. N-am știut că nu e voie. Dacă vreți, pot să-mi scot cartela cu „a pâlpâi”. Ia dă-o-ncoace! porunci Felix S 23. Stejeran 1 se puse în priză, își apăsă un buton și, printr-o deschizătură, țâșni afară cartela cu pricina. Felix S 23 o luă, o răsuci pe toate părțile, apoi și-o introduse printr-o deschizătură similară în trupu-i masiv. Ia să vedem acum, Stejerane! zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
l-a ajutat să ajungă robot. Episodul 10 Despre unele probleme întâmpinate de roboți — Interesant la voi pe Terra, spuse Getta 2 dusă pe gânduri. Și de funcționat, cum funcționați? În rețea, răspunse comandantul Felix S 23. Ne punem în priză și ne încărcăm cu rația permisă. Cum, n-aveți autogeneratoare?! făcu uimită Getta 2. — Acum n-avem, spuse Felix S 23. A fost o vreme când roboții de frunte aveau, dar s-au găsit unii care... mă rog... în loc să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
care o căpăta discuția dintre Getta 2 și robotul TESA Stejeran 1, comandantul Felix S 23 își aduse aminte de zilele când era împuternicit să controleze consumul de curent pe cap de robot și, la nevoie, să-i scoată din priză. De-atunci, ce-i drept, multe se schimbaseră, chiar și roboții mai mărunți având dreptul la câțiva kilowați personali, așa-numiții „kilowați de căciulă”, pe care-i puteau utiliza după cum îi tăia capul. Acum capul nu mai era el, Felix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]