852 matches
-
NIȘTE POEȚI NEBUNI Să revenim la doamna A. Înainte de leziunea pe creier, de cîte ori se urca în avion, și-l închipuia ratînd decolarea sau căzînd ca un bolovan din cer. Avea prea multă imaginație. După aceea, avea prea puțină, prizonieră desăvîrșită a prezentului. Piaget demonstrează, de exemplu, că imaginația se dezvoltă odată cu vîrsta. Și totuși, nici Damasio și nici Piaget, nu fac din imaginație conceptul central al lucrărilor lor. E oare vorba despre conotațiile negative pe care acest termen le
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
care se așează ea însăși." Această imaginație precede și făurește realitatea: "pentru că există imaginație radicală și imaginar instituant există pentru noi "realitate" pur și simplu și realitate specifică." Viul este imaginație. Orice specie animală își creează o lume, dar rămîne prizoniera acesteia. Omul e un animal unic, pentru că e deschis: e capabil în orice moment să-și imagineze, să viseze, să inventeze lumi noi. Castoriadis insistă asupra caracterului "autonom" al imaginației față de nevoile biologice: "Opusă caracterului funcțional al imaginației animale, imaginația
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
de a se amesteca În mulțime, de a frecventa barurile, de a căuta compania „marinarilor și a soldaților”, de a fi, pe scurt, „parte a unei scene anonime”, bucurându-se În voie de plăcerea de a „asculta și a Înregistra”. Prizonieră a nefericitei identități feminine, știe că orice gest Îi va fi interpretat greșit. Știe că interesul ei mistuitor pentru bărbați va fi interpretat ca vulgară „dorință de a-i seduce” sau, mai rău, mai jenant Încă, drept o „invitație la
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ei mistuitor pentru bărbați va fi interpretat ca vulgară „dorință de a-i seduce” sau, mai rău, mai jenant Încă, drept o „invitație la acuplare”. În realitate, e vorba doar de suferințele unui spirit Înlănțuit de convențiile sociale. Se simte prizoniera unui mecanism dictatorial, pentru care suferința e doar cazul particular al unei legi de funcționare a lumii. E drept că paginile ei cele mai bune sunt cele răscolite de o revoltă fără astâmpăr, de o neliniște În care se Întrețes
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
destui dintre prieteni, au descoperit acest secret psihanalitic și nu ezită să facă uz de el. Așezată cu forța În fața acestei oglinzi, ea se supune, mecanic, ordinelor care vin dintr-o lume de dincolo de ea Însăși, o lume a cărei prizonieră perpetuă este. Ezitările Își găsesc o confirmare atunci când, Într-o carte a lui Freud, descoperă imaginea perfect structurată a ceea ce, În mintea ei, e Încă haos și indeterminare. Recunoscându-se În descrierile freudiene ale impulsurilor sinucigașe, Sylvia Plath are, de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
exces și din greșeală. Din exces, deoarece se pot exagera anumite trăsături; din greșeală, pentru că percepția selectează impresiile care corespund ideilor noastre. "Mărturia simțurilor este și ea o operație a spiritului în care convingerea creează evidența", scria Marcel Proust în Prizoniera (1923). De aceea, un cercetător bine informat se va strădui să repună în discuție propriile clasificări, propriile decupaje ale realității, pentru a verifica dacă nu creează el însuși obiectul pe care pretinde să-l studieze. Acest exercițiu de deconstrucție, pentru
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
și la convingerile mele? (Demiurgul cel rău) În felul acesta, eul devine loc de manifestare a negativității universale în limbă și un hiatus se adîncește în sînul subiectivității. E un no man's land în care ființa se simte totodată prizonieră a unei absențe singura ce l-a bîntuit veșnic, cea divină și absentă din ceea ce ar trebui să fie identitatea sa. Dar dacă pînă la urmă poate accepta că Dumnezeu e străin și parusia imposibilă, faptul că propriul discurs îl
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Kissinger consideră că societățile moderne, cu accentul pe care îl pun pe suportul maselor, fie ele democratice, autoritare sau totalitare, consolidează autoritatea centrală și pot mobiliza o putere fără precedent pînă acum. Dar ele au devenit, pe de altă parte, prizoniere ale unei "nevoi interne de succes permanent" (Kissinger 1969: 46), lăsînd deoparte posibila generozitate a diplomației aristocratice. Aceasta se leagă de o altă schimbare epocală, care amenință să pericliteze ordinea legitimă. Secolul al XX-lea este, ca să folosim o expresie
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
funcționeze, realistul Kissinger avea nevoie nu doar să închidă în cușcă ursul sovietic, ci și să impună o logică exclusiv geo-politică unei situații internaționale care nu se mai preta unei astfel de abordări. Politica sa rămîne în cele din urmă prizoniera ideii fixe de a menține balanța centrală, militară. Subordonînd totul competiției cu sovieticii, chiar dacă aceasta înseamnă reeducarea URSS, politica de îngrădire a lui Kissinger s-a dovedit a fi o neinspirată "focalizare intelectuală pentru a face față numărului din ce în ce mai mare
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
de opresiune și de delațiune care a fost construit pe dezastru, acești oameni, spun, vor face bine să renunțe la iluziile lor. Franța nu este Prințesa adormită pe care geniul Eliberării va veni să o trezească ușor. Franța este o prizonieră torturată, care, sub lovituri, în temnița sa, a măsurat, odată pentru totdeauna, cauzele nenorocirilor sale și infamia tiranilor săi. Franța eliberată nu va voi nici să reia drumul prăpăstiei, nici să rămînă pe cel al sclaviei. Franța a ales dinainte
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
personală și nu acumularea materială individuală. Noul vis se concentrează nu pe acumularea bogăției, ci pe ridicarea spiritului uman. Visul european Încearcă să lărgească empatia umană și nu posesiunile teritoriale. El scoate omenirea din Închisoarea materialistă, În care a fost prizonieră din primele zile ale Iluminismului din secolul al XVIII-lea, la lumina unui nou viitor motivat de idealism. Aceasta este o carte despre vechiul vis american și noul vis european pe cale de apariție. Este numai o primă aproximație, cu toate
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
ani, este căsătorită și mamă a doi copii. Este în terapie de trei luni la Dr. L. și a decis să participe la un grup de afirmare de sine deoarece nu se simte bine și își dă seama că este prizoniera propriei sale persoane. I-ar place să profite puțin mai mult de viață, să primească invitați, să înceteze de a mai fi persoana ușor de păcălit și, mai ales, să nu se mai simtă obligată de a face plăcere tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
aspectele sale nespecifice: sentiment de recunoștință, decentrare datorită celorlalte cazuri, emulație prin modeling. Martine este dezamăgită datorită faptului că terapia ia sfârșit. Martine se simte încă fragilă. Sedința în care au fost explicate schemele i-a demonstrat că este încă prizoniera multora dintre ele (abandon, exigență crescută, neîncredere/abuz). Numeroase situații continuă să-i creeze probleme pe care n-a reușit decât să le evoce pe parcursul terapiei. In special, conflictele cu părinții și cu sora sa constituie un risc de recădere
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
izolare nedorită a țării. Totuși, el aprecia că a părăsi sistemul de alianțe pe care România îl avea deja și a orienta politica externă, exclusiv spre Berlin, ar echivala cu o tentativă de "asasinare națională", pentru că, astfel, România ar deveni prizonieră a politicii germane. Cum apropierea României de Moscova, ar prezenta, de asemenea, prea multe primejdii, iar Societatea Națiunilor devenise ineficientă, la fel ca și sistemul alianțelor regionale, Mihai Antonescu propunea o formulă nouă : "Crearea unui baraj teritorial de la Baltica la
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
ascendența, să-i stabilesc faptele de vitejie din război, să-i cunosc veșmintele și armele, să-i localizez domeniile... Aflam cât de mare era întârzierea diviziilor mareșalului Grouchy, cele câteva ore în plus, fatale pentru Napoleon la Waterloo... Desigur, biblioteca, prizonieră a ideologiei, era foarte inegal înzestrată: n-am găsit acolo decât o singură carte despre epoca lui Ludovic al XIV-lea, în schimb, etajera vecină oferea vreo douăzeci de volume consacrate Comunei din Paris și vreo duzină despre înființarea partidului
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
s-a sfărâmat într-o retortă de alchimist. Și cioburile ei de sticlă scrâșnesc și ne împiedică să vorbim ca altădată... Și amintirile tale, pe care acum le cunosc pe de rost, nu sunt oare o colivie care te ține prizonieră? Iar viața noastră nu este ea oare tocmai această transformare zilnică a prezentului mobil și plin de căldură într-o colecție de amintiri încremenite, ca fluturii prinși în ace, sub o sticlă prăfuită? Și atunci, de ce simt că aș da
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
sfârșitul mileniului. Toate revoluțiile, războaiele, utopiile eșuate și teroarea izbutită. Ea îi distilase esența în durerile și în bucuriile zilelor sale. Și densitatea aceea palpabilă a trăirii avea să se cufunde în curând în uitare. Ca și gulagul minuscul al prizonierei și al copilului ei. Am rămas o clipă la fereastra Charlottei. Îmi imaginasem, de-a lungul mai multor săptămâni, privirea ei ațintită asupra priveliștii aceleia... Seara, mai mult ca să am conștiința împăcată, m-am hotărât să citesc până la capăt paginile
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
este o lectură pentru un neinițiat și, În ciuda tratării tuturor formelor majore de ritual și a tuturor toposurilor mitologice, logica tratatului enciclopedic nu permite o structurare accesibilă a materiei după un principiu integrator. Majoritatea zdrobitoare a lucrărilor de specialitate rămân prizoniere unei abordări savante, În care accentul este pus pe viziunea asupra mitologiilor și ceremoniilor proiectată de fiecare școală de gândire: evoluționismul, difuzionismul, funcționalismul, structuralismul, procesualismul etc. Eforturile autorilor sunt astfel concentrate asupra contribuției sau limitelor paradigmelor teoretice, a polemicilor sau
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
să fie menținută de către soț și putea să pretindă aplicarea acestui drept la tribunal. Soțul trebuia să-i asigure casă, îmbrăcăminte și hrană, și îndeplinirea debitului conjugal. Era obligat să-și răscumpere soția în cazul în care ar fi fost prizonieră, să-i procure medicamente în caz de boală și să-i asigure înmormântarea după moarte. Datoriile soției rezidă, înainte de toate, în ocupațiile casei. Trebuia să macine, să gătească, să alăpteze fiii, să pregătească patul soțului, să lucreze lâna (torsul și
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
defavorizați să urce în trenul modernității. "Reguli de netăgăduit vor asigura locuitorilor bunăstarea locuințelor, facilitatea muncii și petrecerea plăcută a timpului liber. Sufletul orașului va fi înviorat de claritatea planului" (Carta de la Atena, articolul 86). Împotriva dezordinii din marile orașe prizoniere ale vechilor cadre, planificarea urbană astfel înțeleasă devenea cheia de boltă a bunăstării umanității. Urbanul, vector al modernizării acțiunii publice Predominanța rolului statului în dominarea urbanului Care a fost influența efectivă a urbanismului progresist asupra politicii urbane în general și
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
renunțe la luptă în urma discursului rostit de mama sa Veturia, însoțită de soția și copiii lui Coriolanus.: „Mai înainte de a-ți primi îmbrățișarea, vreau să știu la cine am venit? La vrăjmașul patriei mele, sau la fiul meu? Oare sunt prizonieră, sau încă mama ta? Am ajuns la cea mai adâncă bătrînețe... ca să te văd vrăjmașul patriei? Ai putut trece prin foc și sabie acest pămînt care te-a născut și te-a hrănit?... Dacă nu ți-aș fi dat viață
Caleidoscop by Gicuța Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93242]
-
și amfiteatre ticsite, profesori distanți și inaccesibili, cursuri plicticoase. Dar chestiunile cele mai arzătoare erau specific vest-germane. Cel mai animat campus era cel al Universității Libere din Berlin (fondată În 1948 pentru a compensa faptul că prestigioasa Universitate Humboldt era prizoniera zonei comuniste), unde mulți studenți se Înscriseseră pentru a evita stagiul militar 20. Antimilitarismul avea un loc special În protestul studenților germani: era un mod eficace de a condamna atât Republica de la Bonn, cât și regimul nazist care o precedase
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fantasmatică în care revin configurate cețos expresii ale angoasei existențiale. Singurele personaje cărora le putem vedea fața par cufundate în somn, un somn care ia un aspect letal. Umanitatea proiectată într-un cosmos închis oricărei explicații pare la rândul ei prizoniera angoasei. Trupurile sunt purtate într-un turbion care nu le permite nici cea mai mică autonomie, nu le oferă niciun punct de sprijin. În opinia lui Schorske, viziunea klimtiană asupra universului "ca energie oarbă într-un ciclu nesfârșit și fără
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
aportul aluziei biografiste la o serie de relații tabuizate. Paciurea distruge relația de cuplu fatal, litigios, himeră/sfinx/femeie-bărbat/victimă, relație proprie sensibilității decadente, și își insolitează propriile sale himere, le desface de orice parteneriat dramatic. Ele nu mai sunt prizonierele unui vis voluptuos în care senzualitatea se intensifică în proximitatea morții, o moarte violentă asimilată actului sexual și prezidată de cuplul freudian Liebenstriebe / Todestriebe. Chipurile himerelor sunt cu mici excepții aceleași, ca și cum sculptorul ar fi ales să reproducă nu un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Ver sacrum, înfruntarea dintre Minotaur și Tezeu pentru a întoarce spre public imaginea terifiantei Gorgone lipită de scutul său, masca terorii și a iraționalului. În convenția decadentă, distanța etică dintre cele două roluri se estompează, chiar dacă Salomeea pare mai degrabă prizoniera propiilor sale afecte, instrumenta lizate politic, iar Judith o femeie virilizată. Direct sau indirect, ambele devin ucigașe, crima lor are o valență sexuală, iar victima este un bărbat. Inocentarea sau demonizarea feminității merg în direcția edificării unei revalorizări a femininului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]