1,039 matches
-
în cea înregistrată la Primărie, în registrul agricol, la numele tatei, Cotlarciuc Vladimir, adică : o bucătărie de vară îcăsoaia unde stătea bunica); o standoală îmagazia cu scule și unelte); un grajd, toate construite de tata după ce s-a întors din prizonierat; două hectare de pădure în dealul Runc; trei hectare de pășune și fânaț. Restul averii era trecut pe numele bunicii: casa, curți, grădini, acareturi, moara, animale, mai puțin cele 60 ha de teren forestier „donate” în 1958 la „întovărășire”. Cum
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
păși singur pe coridoarele ciudatei construcții. Cel deal doilea labirint este realmente halucinant, pustiul nesfârșit cu nisipurile sale mișcătoare. Într-un asemenea labirint lipsește orice reper (). În consecință, nu zidurile vor ține omul prizonier acolo, ci tocmai absența lor. Iar prizonieratul este definitiv, înseamnă intimitatea deplină a vieții cu moartea. Acolo, în adâncul deșertului, moartea se lasă văzută ca atare, nemijlocit. Te întâmpină ea însăși, în persoană, asemeni unei apariții din senin. În fond, deșertul are de partea sa fatalitatea însăși
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
spre Silistra, deși soluția se găsea în instrucțiunile pentru apărarea cetății. Astfel, în armata inegal instruită, ce abia primise botezul focului, și slab comandată a intrat panica, iar comandantul ei, intrând într-o panică tot atât de mare, a condamnat-o la prizonierat și la moarte, trecând Dunărea pe o vedetă. Aceasta ar fi situația pe care încă o dată m a rugat să nu o comentez cu nimeni. Am spus și eu că nu este cazul ca Lisette să treacă pe la spital, la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
chiar la începutul lui septembrie... Da, madam Delcă, se semnase armistițiul cu rușii... și ce-i cu asta ? N-ai auzit de cazuri cu oameni care mergeau liniștiți pe stradă și s-au trezit luați de ruși și apărând, din prizonierat, după ani și ani ? Nu știi ce-a fost atunci când au intrat rușii, în ’44 ? — D-apăi cum să nu știu ! Că toate ale mai tinere se dădea cu funingine pe obraz și se mbrobodea care mai de care s-arate
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
atenția, fruct al unor inegalități lăuntrice, se aplică asupra scurgerii vremii și se înstrăinează de ceea ce palpită în devenire, ne pomenim prezenți într-un gol temporal, care în afară de sugestia unei desfășurări fără obiect nu ne poate oferi nimic. Plictiseala e prizonieratul în timpul inexpresiv, emancipat de viață, ce-o evacuează chiar, spre a-și crea o sinistră autonomie. Și atunci ce mai rămîne? Vidul omului și vidul vremii. Împerecherea a două neanturi generează plictiseala - doliu temporal al conștiinței separate de viață. Ai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
dulcea inconștiență a omului comun, care se comportă ca și cum moartea n-ar constitui o prezență veșnică și tulburătoare. Este una din iluziile cele mai mari ale omului normal în a crede în definitivatul vieții și în a fi dincolo de sentimentul prizonieratului vieții în moarte. Revelațiile de ordin metafizic încep de-abia atunci când echilibrul superficial al omului începe să se clatine și când spontaneității naive i se substituie o dureroasă și încordată frământare a vitalului. Transcendența morții apare în viziunea acelora care
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
conving că omul este un animal nefericit, abandonat în lume, silit să-și găsească o modalitate proprie de viață, așa cum natura n-a mai cunoscut înaintea lui. De pe urma așa-zisei lui libertăți, suferă mai mult decât după cel mai mare prizonierat posibil în existența naturală. Și atunci nu mă mir de ce omul ajunge uneori să invidieze o floare sau o altă plantă. A voi să trăiești ca o plantă, să crești înrădăcinat, înflorind și uscîndu-te sub soare, în cea mai deplină
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
este complet insuficientă, ca toate explicările exterioare. Problema luminii și a întunericului este legată de problema stărilor extatice. Nimeni nu ajunge să atribuie acestui dualism o valoare explicativă atât de mare, dacă n-a cunoscut obsesia complicată și ciudată a prizonieratului simultan sau succesiv în forțele luminii sau ale întunericului. Stările extatice amestecă umbrele cu scânteile, care joacă într-un dans bizar în întuneric, combină într-o viziune dramatică sclipiri instantanee cu un mister de umbre fugitive, alcătuiește o adevărată scară
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
melodică. Regret, după ce? Greu de spus, căci insomniile sânt atât de complicate, încît e imposibil să-ți dai seama ce-ai pierdut. Poate fiindcă pierderea e infinită... Obsesiile se individualizează numai în insomnii, deoarece numai în ele se poate realiza prizonieratul într-o formă de gândire sau de simțire. În insomnii, prezența unui gând sau a unui sentiment este organică, este constitutivă, și se impune cu exclusivitate și imperialism. Tot ce apare în ele se realizează melodic, într-o formă de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Beethoven reprezintă năvala barbariei în cultură. Aceasta este tot atât de adevărat pentru Nietzsche însuși. Barbaria germanică rezultă din incapacitatea germanilor de a menține un echilibru între viață și spirit. Dezechilibrul nu se exprimă atât prin oscilația între aceste două realități, prin prizonieratul succesiv în ele, cât prin viețuirea simultană într- un contrast, care determină în existența omului prezența unei structuri antinomice. Neputîndu-și armoniza aceste două elemente ale existenței, viața din el izbucnește într-o explozie primară, barbară și elementară, iar spiritul construiește
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
care să facă din resemnarea noastră seculară o virtute? Să fie chiar atâta inconștiență în entuziasm? Pe când renunțarea este un act de autonomie a spiritului, fiindcă este un refuz activ al lumii, resemnarea este o inerție a sufletului, abandonat unui prizonierat cosmic din lipsă de tensiune lăuntrică. Renunțarea are totdeauna o valoare religioasă; resemnarea, numai una psihologică. Renunțăm la ceva; ne resemnăm în fața a ceva. Orice resemnare este un jug domol, o ofensă adusă elanului prometeic al spiritului. Renunțare pleacă din
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
prin distanța incomensurabilă de cultură a fondului nostru popular. Noi încă nu putem aprecia ce salt am făcut prin pătura noastră cultă. Este în dorul nostru atâta risipire lâncedă în lume, atâta renunțare în fața timpului și a spațiului și atât prizonierat în adierile inimii, că te întrebi ce tristețe a încercat acest popor de s-a predat sieși atât de neînduplecat. Scoateți lamentațiile din poezia și din muzica noastră populară și nu mai găsiți decât o țopăială lirică, fără nici o marcă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cel care urmează să se elibereze a doua zi nu poate dormi. Lucrul acesta s-a dovedit a fi absolut exact și În cazul meu. Seară, după ce Willi Marschall mi-a mai povestit despre pățaniile lui de pe front și din prizonieratul la englezi (luptase În armata germană din 1939 până În 1945, pe toate fronturile, Într-o unitate, de tancuri, și avea talent de povestitor că și Sven Hassel), am Încercat să dorm; n-am reușit la gândul că după 1535 de
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
el, care aveau grijă să se declanșeze exact înainte să ies pe ușă, încetul cu încetul mă obișnuisem cu singurătatea aceasta, doar eu și cu el, iar apoi, Noga, chiar și despre slujba mea vorbea cu scepticism, un fel de prizonierat, pe care eu îl acceptasem și care aproape că începuse să îmi placă, fără așteptări, fără emoții și mi se părea că dacă pot renunța la lucruri înseamnă că ele nu sunt importante. De ce renunțasem atât de ușor la puterile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
puțin la ceea ce reiese din Barometrul de Gen (Fundația pentru o Societate Deschisă, august 2000) că își doresc femeile: aparatură electrocasnică. Majoritatea româncelor scot praful cu mătura, spală cu mâna, gătesc en detail, ținându-și mintea și energia într-un prizonierat care le depărtează și de venituri decente și de povestea aceea abstractă numită împlinirea omenească după dimensiunile secolului XXI, cel european, acela despre care consumăm tone de hârtie, de conferințe și de „voință politică”. Emanciparea formală a româncelor s-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
Simion Almăjan pe care o veți cunoaște doar în lumea sufletelor, Profesorul Grand, neurochirurg reputat care a operat-o pe Dora, Alindora Bosch, medic anestezist, fiica Minodorei, Gerhard Bosch, medic neamț, condamnat la închisoare în Gulag, Ovidiu Frunză, prietenul din prizonierat al lui Simion Almăjan, fost învățător în satul Arbore din Bucovina de Sud, Dragoș Frunză, fiul lui Ovidiu, pasionat de muzică, Ciprian Frunză, mezinul lui Ovidiu, pasionat etnograf, Familia ucraineană Cozmei, deportată în Gulag, formată din unsprezece persoane (patru generații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
două fotografii este bine pus de-o parte. Va coborî mâine în oraș să vadă dacă fotograful le poate mări și face mai clare. Își recheamă amintiri... Era deja la vârsta înțelegerii, avea opt ani când tata se întorsese din prizonierat. Auzise șoaptele celor mari : drumul de întoarcere fusese lung, plin de pericole și peripeții. Intuise bucuria însoțită de îngrijorare a mamei sale pentru bărbatul scheletic și nervos care se întorsese totuși întreg din cumplitul carnaj al războiului. Un nume îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ei de origine. Își amintește destul de bine dialogul dintre părinți, pe care îl putea lesne desluși când dormeau în aceeași cameră minusculă care fusese cancelaria școlii în care locuiau, singura bine încălzită în iarna grea care urmase întoarcerii tatălui din prizonierat : "La ce slujește să te frămânți atât, Simi ? Poți tu oare răsturna cursul istoriei ? Au tăiat trupul Bucovinei în două, iar Basarabia au vrut-o întreagă. Știi bine că rusul e puternic și pe ce pune el mâna nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
odihni când știu ce se întâmplă acolo ? Când știu ce pătimesc cei de acolo ? Femeile... Copiii... Doamne, Dumnezeule ! Nu pot face chiar nimic ? Nimic ?" În primăvara care a urmat, tatăl Dorei, Simion Almăjan plecase de acasă în căutarea prietenului din prizonierat, a acelui domn Ovidiu Frunză, care scrisese scrisoarea pe care o ține în mână Dora cea de acum, trecută prin încercările celor cinzeci de ani care o despart de copilul de atunci. Tatăl se întorsese acasă după vreo săptămână, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
divulgați, voi constata că îl cunosc. Sunt învățător în sat, l-am urmat pe tata așa cum își dorea el și nu cred să fie vreun nume în Arbore care să îmi fie străin. Ovidiu Frunză, acesta era numele camaradului de prizonierat al tatălui meu, cu care a păstrat legături de prietenie și a corespondat până când s-a stins. Tăcerea care se instalează pare să înghețe în atmosfera glacială a acelei săli de așteptare, care nu părea cu nimic predestinată unei întâlniri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
însoțit de un alt domn ce nu era din părțile locului. Cei doi bărbați cu școli, care trecuseră prin multe în viață, au stat de vorbă până după miezul nopții cu el, cu tânărul neștiutor care era el atunci. Războiul, prizonieratul... Atanasie ar fi ascultat, ar fi întrebat și iar ar fi ascultat. Dar, după o scurtă pauză, domnul Ovidiu a spus niște vorbe cam seci, cam ca de la carte : că viața e grea, că rusul a pus stăpânire pe bogățiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cărui tinerețe a fost atât de legată de aceste locuri, de Cernăuți. Am reținut bine numele de Ovidiu Vuia, neurologul de la Iași. Tot Ovidiu era și numele prietenului pe care tatăl tău și l-a făcut sub arme și în prizonierat, Ovidiu Frunză, a cărui soție Ana se trăgea din neamul nostru, din familia Racoce. Dora nu poate accepta că atâtea coincidențe sunt firești, este mai dispusă să creadă că filele vieților noastre sunt rânduite de mâna Providenței după reguli care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
iubirea de mamă sunt mai mari ca rațiunea. Am să încerc să urc acum greul urcuș în sens invers, pornind de la mine ca fiică spre mama, spre Isidora. Îmi amintesc că la un timp, după ce s-a întors tata din prizonierat, în mica noastră familie de trei nu exista decât dragoste și înțelegere. Cât fusesem numai eu cu mama, gândul la soarta celui plecat ne-a apropiat mult. Îi sorbeam din ochi dorințele ca să i le îndeplinesc, o mângâiam, o adoram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mama, era blândețea și bunătatea întruchipate. La un moment dat, tata a devenit foarte trist și preocupat și parcă nici nu mai avea timp pentru mine. Iar mama... Mi se părea că se dedică numai lui : "Simion este slăbit de prizonierat. Simion are de lucru. Simion are griji." Aveam senzația că eu nu mai exist pentru ei. Un fel de gelozie m-a îndepărtat de mama și m-am refugiat în citit. Împlinisem zece ani când tata s-a întors de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
i s-a conferit dreptul unor discuții În cadrul unui tratat, teritoriul român fiind considerat ocupat de armata sovietică. Ca urmare, În intervalul, 23 august - 15 septembrie, sovieticii au continuat pe lângă demontarea fabricilor, uzinelor, a dotărilor militare și civile, arestarea și prizonieratul tinerilor civili pe lângă cele 12 divizii terestre și două divizii blindate pentru front. După 23 august, la Bălți, s-a organizat un lagăr cu tineri capturați În țară, peste 30 000, dintre care, prof. Gh. Lixandru, un supraviețuitor ajuns cadru
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]