1,932 matches
-
lipsă de obiectivitate, cercetătorii au aplicat asupra realității religioase de pretutindeni grila modernității triumfătoare, cu un unic chip, treptat, dar inexorabil secularizantă. Credincioși dogmei laice a progresului, a evoluției liniare, ei au luat ca model situația occidentală, pentru a declara profetic că în lumea viitorului religia nu va mai avea relevanță publică în mod cert din punct de vedere politic, dar poate nici cultural , ea retrăgîndu-se în sfera convingerilor private. Printr-o reorientare teoretică, specialiștii privilegiază acum imaginea modernității drept criză
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
999 10 500 000 999 999 15 1 000 000 1 499 999 20 1 500 000 1 999 999 25 2 000 000 30 Colecția OPERA MAGNA (ediții bilingve) • Amphitryon, Kleist • Album de versuri, Mallarmé • Bucolica. Georgica, Vergilius • Cărțile Profetice, William Blake • Eneida, Vergilius • Hyperion, Hölderlin • Poeți latini postclasici, *** • Poezie. Dramă, Allan Edgar Poe • Regele Lear, Shakespeare • Sonete, Dante • Femeia omorîtă cu blîndețea, Thomas Heywood • Ducesa de Amalfi, John Webster Colecția DIDACTICA. CURSUS • Britain. Past and Present, Remus Bejan • Dramatic
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
frecvenței experiențelor vizionare sub formă onirică sau vigilă, și le descrie în termeni de "afecte", "reprezentări perceptive", "intuiții delirante". În ultima versiune a manualului, Kraepelin scrie că paranoia ar trebui să fie limitată tematic și logic la deliruri consistente, deliruri profetice, deliruri grandomane, dar mai ales deliruri persecutorii, pe care le leagă de dispoziția psihopatică (1920: 225-249). Paranoia este definită drept "dezvoltarea insidioasă a unui sistem delirant permanent și de nezdruncinat care rezultă din cauze interne și care este însoțită de
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
un aeroplan, ca un balon dezumflat. Ambele sunt pe punctul să se prăbușească peste Victoria înaripată de la Samotrace, ce pare să fie făcută din bandaje. În partea de jos, din stânga, un înger disperat își acoperă ochii. Se face o declarație profetică la adresa celui de-al Doilea Război Mondial și, într-un sens mai general, se pronunță o condamnare a tuturor războaielor. Dalí precizează că tabloul evidențiază propria sa tragedie: "Un băiețel cu aripi de înger, așezat în colțul din stânga jos, își
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
la care participă uneori și stângăciile de expresie. O semnificație singulară are în contextul întregii creații a poetului Anul 1840, în care se pot descifra germenii caracterelor esențiale ale poeziei lui: reflexivă, cetățenească, satirică. În tonul ei se împletesc rezonanțele profetice și de odă, vibrând de încredere, cu accentele patetice ale meditației romantice sau cu desfășurări vehemente, slujite de o ironie caustică și amară. Confruntarea dintre nădejdea care renaște mereu și scepticismul niciodată pe de-a-ntregul dizolvat dă tensiune interioară poemului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
focului Încrucișat al unui antiintelectualism de dreapta și de stânga, intelectualii «de partid» dând adesea un prost exemplu: «trădarea» și complicitatea lor cu unele din tiraniile cele mai criminale ale secolului al XX-lea au pecetluit destinul «ideologilor», intelectualii lor profetici. În acest context trebuie amintit angajamentul lui Pierre Bourdieu În câmpul intelectual pentru un intelectual colectiv, Îndeosebi de la sfârșitul anilor ’80 - prin crearea revistei Liber, a Parlamentului scriitorilor, etc, - și criticile sale asupra neoliberalismului și a «intelectualului negativ», apostolul sau
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
rezistenți. Exilul s-a constituit Într-un spațiu transfrontalier unificând opoziții eterogene, consacrat drept spațiu simbolic al libertății. Mobilizarea politică a scriitorilor și intelectualilor români s-a realizat după 1989, În legătură cu transformările intervenite În fostul «bloc» și cele câteva acțiuni profetice care au marcat reprezentările colective ale opoziției și rezistenței la «comunism» au fondat noul discurs și au legitimat noile structuri de opoziție intelectuală și politică. Ele au făcut posibilă o primă alternanta politică și o adevarată democratizare a spațiului politic
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
total) apărau doar dreptul de expresie al scriitorilor disidenți. Dacă acțiunile colective apăreau mai curând slabe și Întârziate, vocile solitare ale disidenților, amplificate de mass-media occidentală, apăreau mai profunde și mai eroice. Această conjunctură a fost favorabilă impunerii figurii intelectualului profetic după 1989, fie că acești profeți erau sau nu «disidenți». Critică regimului politic prăbușit era considerată că o previziune a schimbării, evenimentele le confirmau acțiunile. O nouă viziune asupra lumii, ai cărei inspiratori sau măcar purtători erau, beneficia de o
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
nu «disidenți». Critică regimului politic prăbușit era considerată că o previziune a schimbării, evenimentele le confirmau acțiunile. O nouă viziune asupra lumii, ai cărei inspiratori sau măcar purtători erau, beneficia de o largă mediatizare. Se pot cita printre acești intelectuali profetici scriitori cunoscuți precum Mircea Dinescu, poetul care-l Înfruntase pe dictator și-i anunțase fugă, Doina Cornea, o femeie În măsura de a da lecții de curaj bărbaților, un pastor protestant, Laszlo Tokes, reprezentant al minorității maghiare, un fost ziarist
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
lider informal al Frontului Salvării Naționale și inspiratorul principalelor decizii politice din momentul «revoluției». Puterea de predicție a «sfârșitului comunismului» și suferințele suportate de unii pe parcursul a mai multor ani aduceau o nouă legitimitate politică. În opoziție cu acesti intelectuali profetici, alți intelectuali au jucat În aceeași perioadă un rol pe care l-am putea considera drept cel de «profeți ai-mai-răului». Dacă primii Își găseau legitimitatea Într-o profeție măcar În parte realizată, ca partizani ai instituțiilor liberale, ai societății civile
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
ai «teoriilor complotului», atribuind Întotdeauna criză pe care o traversează țară dușmanilor străini și agenților lor din interior, ei cheamă la o nouă revoltă populară pentru a-i elimina pe uzurpatori și pe profitorii «mafioți» ai revoluției. Unii dintre intelectualii profetici au putut să-și consolideze pozițiile de-a lungul vremii datorită punerii În funcțiune a noilor structuri politice sau intelectuale, fiind aleși În fruntea lor. Alții și-au conservat singularitatea și au rămas În marginea mișcărilor pe care le-au
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
au putut să influențeze strategiile de reproducere familială, acolo unde ruptură era necesară pentru ca să poată reuși reproducerea socială. Întreprinzătorii noii ordini morale Perioadă cea mai recentă (după 2000) se caracterizează prin declinul celor două dintre figurile intelectuale dominante Înainte, intelectualul profetic și intelectualul politizat, În folosul unei figuri concurente, cea a intelectualului expert și mediatizat. Această schimbare de dominantă nu reprezintă Întotdeauna o schimbare de persoane, În numeroase cazuri fiind vorba de o modificare a rolurilor acelorași «persoane publice», Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
ale spațiului și ale timpului românesc. Începe cu dificultățile cercetării („nedumeririle”, le zice el), apoi își fixează conceptele cu care lucrează, pentru a încheia cu „urmările”. Toate acestea sunt puse într-un discurs coerent, demonstrativ, cu fraze din loc în loc profetice. Ideea de la care pleacă fenomenologul este că un neam nu există și nu rezistă în istorie dacă nu este ancorat nu numai în existență, dar și în spirit. Au spus-o mulți înaintea lui, dar V. dă ideii o accepție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
ancorat nu numai în existență, dar și în spirit. Au spus-o mulți înaintea lui, dar V. dă ideii o accepție metafizică și un accent „kairotic”. Din când în când omul acesta metodic și constructiv capătă, subit, sentimentul urgenței, devine profetic, ultimativ, folosește cuvinte cu o valoare premonitorie: „Tăria spirituală a unui neam se măsoară după gradul în care e în stare să impuie altora perspectiva lui proprie a existenței, e în stare să dezagrege pe a altora, s-o dezarticuleze
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
își dezvăluie un interes acut. Suntem, cu ele, în centrul împărăției românești adevărate: împărăția valorilor românești. Căutăm axa de orientare a spiritului românesc în existență și rațiunea prin care ne justificăm dreptul de a fi români în fața spiritului pur”. Discurs profetic, limbaj metaforic, ardoare de tânăr misionar. Autorului îi plac construcțiile verbale vechi, cuvintele uitate, și le readuce în discurs înnobilându-le cu sensuri filosofice. Scrie, de pildă, „a năimi”, „vedenie”, analizează cuvântul „tocmeală” sau cuvântul „rânduială”, ia câte o o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
Înțelegea și se supunea și, cu toate că (după cum mi-a spus mai târziu), știa despre legătura mea cu Rosina, trăia într-un paradis de suferință care, trebuie să recunosc, îmi f\cea oarecum plăcere. Poate că această plăcere era o străfulgerare profetică a iubirii pe care aveam să i-o nutresc mai târziu. Și pe atunci începusem să mă satur de Rosina. În acel spectacol cu Visul, Al Bull (un actor foarte inegal) juca pe un Oberon bădărănos, și am regretat că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
distorsionate, ale cântăreților, mai cu seamă ale femeilor, când le vezi dinții albi și umezi, și interiorul roșu, însalivat, al gurii. În ansamblu, mătușa Estelle era pentru mine o figură simbolică, o figură modernă, aș spune futuristă, un soi de profetică ademenire a propriului meu viitor. Trăia într-o lume pe care mă hotărâsem să o descopăr și să o cuceresc pentru mine însumi. Și, într-un fel, am reușit, dar la vremea când eu ajunsesem regele acestei lumi, ea murise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
reciprocă pe care ne-o acordam. Nu pot spune că ne temeam unul de celălalt; teama era toată de partea mea, și nu mă temeam propriu-zis de James, ci de ceea ce reprezenta el. (Presupun că acest „ceva“ era viziunea mea profetică, încă voalată, asupra ratării propriei mele vieți, asupra viitorului dezastruos.) Trăiam, legați unul de celălalt, într-o negură de stinghereală și de anxietate. Toate acestea erau desigur înfășurate în deplină tăcere. Nu discutam niciodată despre strania tensiune dintre noi; poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o biată epavă, sau poate că devenise un gen de stranie făptură spiritualizată, rafinată de suferință? Să fi fost acel ciudat aer de sălbăticie al frumuseții ei din tinerețe, pe care l-am iubit și l-am venerat, primul impuls profetic al unei spiritualități nepământene? Există sfinți tainici cu destine stranii. Și totuși nu, era doar o epavă, o sărmană ramură frântă, a cărei integritate, a cărei ultimă rămășiță de identitate fusese nimicită de forța crudă care o silise să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
era închisă, dar ceva din tonul discuției lor mi s-a părut ciudat. Am rămas o clipă locului, pe urmă m-am dus și am deschis ușa bucătăriei. James, privindu-mă peste umărul lui Lizzie, mi se adresă: — Charles! Spaima profetică te împunge cu repeziciune. Inima a început să-mi bată violent, mi-am simțit gura uscată. — Da? Au ieșit amândoi în hol. Lizzie avea obrajii împurpurați și părea speriată. — Charles, eu și cu Lizzie dorim să-ți aducem ceva la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
acesta era lucrul important, darul autentic pe care mi-l trimiseseră zeii, laolaltă cu o mare cantitate de ambalaj inutil? Acesta era lucrul de care ar fi trebuit să mă agăț, și nu himerele. Mi-am adus aminte de cuvintele profetice ale Rosinei în ce-l privea pe Titus; și el se va dovedi un copil de vis, avea să se volatilizeze, să piară. De ce nu l-am luat în mâini și nu am creat o realitate între noi doi, de ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să fac acest lucru, că renunțasem. Să o urmăresc, umil, de la distanță, să o las doar să știe că sunt și eu acolo, încă prezent? Și aș deveni o fantomă înspăimântătoare. Nu, renunțasem definitiv, și aveam impresia că procedasem astfel, profetic, chiar înainte de fuga ei finală. De ce oare, după acel indescriptibil ceai, am stat pur și simplu inactiv, în așteptare, imaginându-mi că o să-mi telefoneze? Am crezut, într-adevăr, că o să-mi dea un telefon? Mi-am închipuit, într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o rază de lumină albă ar fi pogorât asupră-mi. Mă simțeam ca Danae. După ultima mea convorbire cu James, avusesem senzația că mă aflu la începutul unei noi relații cu el, mai deschise, senzație care fusese parcă un licăr profetic a ceea ce simțeam acum. Mi-am mai spus, într-un mod curios de ridicol: „Ce nostim!“. Și mi-am amintit de cuvintele lui James: „Ce de-a ștrengării mai făceam împreună!“. Și am vrut să-i mulțumesc și, mulțumindu-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
testament științific al lui Emil Racoviță. Capacitatea sa de a lega trecutul cu viitorul și de a vedea nu numai evoluția naturii ci și a omului și a societății umane demonstrează o capacitate de pătrundere a esențelor de-a dreptul profetică. Cu toate neajunsurile de care am vorbit Emil Racoviță rămâne unul dintre cei mai mari evoluționiști ai neamului nostru. Bibliografie NICOLAE LEON AMINTIRI Într-o târzie zi de toamnă, stând pe plaja de la Agigea, scăldată de lumina lină, undelemnie a
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
republici. Europa Occidentală va număra șaptezeci, iar întreaga planetă, cinci sute de astfel de republici, fiecare compusă în medie din trei sute de mii de familii - de același ordin de mărime așadar ca Toscana, Sicilia sau Sardinia. Se dovedește Comte aici profetic ? Observăm astăzi ici și colo, în Europa, dar și în restul lumii, o răbufnire a revendicărilor minoritare, o exasperare a particularismelor care, cel puțin în unele cazuri, a dus deja la dezmembrări de state. Tocmai pentru că, în jurul anului 1850, Italia
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]