2,944 matches
-
în trecut a avut un rol pozitiv-identitar. Era perioada ’66-’71 când, cu excepția decretului antiavort, Ceaușescu nu și-o dăduse în petic și Romania părea cea mai deschis-occidentală țară din lagărul (bun cuvânt!!) socialist. Părinții generației mele jubilau, mai rău, progresau profesional, material. Exista și o viață comunitară. Șantierele aveau un sfârșit. Litoralul și Poiana Brașov erau făcute ca în Vest. Abia acum, în 1999, arată penibil de postsocialist. Făceam parte din familii care nu pierduseră pe nimeni din cauza comunismului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de școală am avut clar sentimentul progresului material. Am trecut de la o cameră cu baie comună la un apartament cu două și apoi cu trei camere. Mâncam bine, ne îmbrăcam la mâna întâi (adică nu cu haine transformate). Părinții mei progresau profesional. Sentimentul disoluției, al regresului, îl aveam doar la întoarcerea în satul bunicilor. Am prins o perioadă de școală pe care aș numi-o de grație. Proletcultismul ieșea pe ușa din dos. Marii clasici ai literaturii române se întorceau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
a alăptat pe Codruț în câte o parcare), nu au dat semne de plictiseală sau supărare. Am început cu un fel de muzeu al satului, mult mai mic, dar mai bine structurat. Eu încerc mereu să înțeleg de ce ei au progresat fără să imite pe nimeni, și noi nici imitând nu am dus-o prea breaz. Primul lucru care m-a frapat la muzeu este că el nu e de lucruri moarte și încremenite. La fierărie era un fierar care făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cred cu tărie că în România lumea se conturează și s-a conturat mai mult pentru mediocri și proști (în comunism), pentru escroci și șmecheri (în tranziție). Că oameni care îmi sunt mai aproape și îi respect (cetățeni competitivi care progresează și joacă după reguli) sunt tare inadecvați. Și că nu îmi rămâne decât să mă resemnez. Cred că încep să îi înțeleg și dezolarea lui Andrei când spune că nimic nu îl atrage și n-are după ce cai verzi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
la căminele lor, organizarea plecării de pe teritoriul Republicii Moldova a cetățenilor străini care au participat la conflict, asigurarea în continuare a neutralității Armatei a 14-a și menținerea ei în afara conflictului. Mecanismul cvadripartit de consultări oferea șanse reale de a se progresa în direcția soluționării pașnice a conflictului. Cele mai importante componente ale acestuia au fost: Comisia mixtă pentru controlul încetării focului și separării forțelor în conflict, ce-și desfășura activitatea pe o bază permanentă și asigura coordonarea acțiunilor tuturor celorlalte instrumente
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
letargia, îl făcea mereu să nu se simtă în largul lui și să se teamă de scursorile mizere și incontrolabile ale vieții, de umanitatea lipicioasă a lucrurilor. Avea de gând să se implice cât mai puțin în astfel de probleme, progresând în schimb vertiginos în direcția curățeniei și ordinii. Se dusese la biblioteca publică să caute cărți despre bebeluși și stătuse la coadă în față la Mission School ca să înscrie din timp copilul, fiindcă știa cât de lungi erau listele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Ammaji. Stelele îi sunt prielnice. E doar o etapă temporară. Dacă îi faci în fiecare zi un masaj zdravăn la cap, piedicile din calea progresului vor dispărea imediat. — Pfu, pufni domnul Chawla. Progres! De când s-a născut, băiatul ăsta a progresat consecvent în direcția greșită. În loc să încerce să avanseze, a luat-o la vale și acum aproape că a ajuns cât de jos se putea. — Dar lumea e rotundă, spuse Ammaji, încântată de propria-i înțelepciune. Așteaptă și-ai să vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cheamă? Simon interveni. —Anna Wintour. Și nu, nu ai. — Nu? Atunci ce părere ai de Bazaar? Întrebă Will. —Will... m-am uitat În jos la pantofii mei fără toc urâți și murdari și apoi din nou la el. Poate că progresasem de la etapa Birkenstock 1 și a codițelor Împletite, dar Încă eram cufundată cu totul În lumea post-facultate a garderobei de serviciu de tip Ann Taylor. —Ah, nu te mai lamenta, scumpo. O să găsești ceva. Ține minte, ești Întotdeauna bine-venită să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de gând să mai risc să comand Încă o băutură penibilă, așa că am cerut un pahar de șampanie. —Vine imediat, spuse el. Hai să dansăm. Skye, vii și tu? Leo se ridică În picioare, dar În ultimele șase minute Skye progresase spre o giugiuleală În toată regula cu tipul pe care-l Încălecase la Întâmplare. N-am mai așteptat răspunsul. Toată lumea arăta bine, aproape fără excepție. Se Încadrau Într-un interval de zece ani, cam Între douăzeci și ceva și treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
una ca asta. Cu Abby lucrurile erau mai clare: era o fată total răutăcioasă, răzbunătoare, răuvoitoare, care și-ar fi vândut propria mamă muribundă - sau s-ar fi culcat cu logodnicul prietenei ei - dacă asta ar fi ajutat-o să progreseze În carieră sau notorietate cu un centimetru. Dar de ce Elisa? Neștiind ce altceva să facă, Elisa Începu să chicotească și să-și bea șampania. Mă privi o singură dată - suficient ca să-mi dau seama că era adevărat - apoi se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
la Mal. Spuse: — Încet, dar bine, cred. Am acasă propriul meu dosar, cu toate probele și toate ipotezele existente, iar asta mă ajută. Trebuie verificate o serie de dosare, iar treaba merge încet, dar se face temeinic. Am senzația că progresez în privința victimelor, că am prins legătura dintre ele. Nu cred că avem de-a face cu un nebun care omoară la întâmplare. Știu că nu-i așa. Dacă voi avansa mai mult, s-ar putea să am nevoie de altcineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
B", că am fi fost toți trei la un loc și în catalog! ― Dacă tata ține la tot numele!... ― Dă-l încolo, că prea e lung... Al doilea era de ajuns! fu de părere Ben. În această vreme, distribuirea numerelor progresa, așa că lăsai vorba, ca să fiu atent. Ajunsese pe foaia mea. ― Păunescu Matei, Nr. 31; Pop Nicolae, Nr. 32; Popescu-Băjenaru Grigore, Nr. 33 ― și apoi, începu seria interminabilă a popularilor Popești: Popescu Dumitru, Popescu Gheorghe, Popescu Ion, Popescu Marin, Popescu Mihai
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
reproșă căpitanul. În condiții reale, acum erai amintire. - Dar ce amintire plăcută, spuse Alexandru, sărind din șa. Mai ales pentru ultimii doi din prietenii tăi, care erau să Înghită fiecare câte un buzdugan la cină... -Adevărul e că Alexandru a progresat enorm, interveni Pietro. Este deja un luptător redutabil. Și apoi, să nu uităm, rolul lui la Istanbul nu este acela de a ucide un regiment de ieniceri. Nu trebuie decât să picteze... - Ai dreptate, răspunse Oană. Să se adune cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
voce grasă, făcea pe Mini să râdă înăuntrul ei cu hohot. Ideea că Rim are în el pe frate-su, dracu, o distra așa de mult că surise, de fapt, Rim, amabil, colabora la acel surâs cu al lui. Desenul progresa în linii sigure, deși mâinile de carne ale lui Mini ar fi fost incapabile să aștearnă pe hârtie nici chiar o efigie pe departe asemănată lui Rim, necum acel dublu. Așadar, talentele făpturei noastre sufletești pot fi altele ca cele
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
duc?" Și Nory râse cu poftă, ca de ceva foarte vesel. - Și doamna Hallipa - acum e aici. . . acasă? întrebă Mini. - Bine faci tu că eziți! N-arp casă!... Dar n-a rămas ea ne drumuri. Femeia asta, cum zice Lina, merge progresând. Tot ea a dat-o gata pe Mika-Le, dar ce naște din pisică. Acum e aici, la sanatoriul lui Walter. O rezidentă - princiară!. Un parc!. Ce era grădina de la Prundeni!. E nostimă și a făcut siluetă, a luat fason de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
tipuri, care reprezintă diferitele stadii ale afacerii, iar modelele mărgelelor diferă de la o regiune la alta. În consecință, Fotse sunt un spectacol plin de culoare, mai ales la înmormântări. Profesorul Chapel consideră că Fo este motivul pentru care Fotse au progresat atât de puțin tehnologic și social. Negocierile Fo durează foarte mult, încât nu mai lasă loc pentru altceva. Absența completă a unui concept de utilitate în cultura Fotse, înseamnă că stingerea tribului este inevitabilă, în opinia profesorului. Acesta trece la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Shingen, iar creșterea impozitelor grele era considerată o cauză principală a nemulțumirilor. Dar Kaisen știa că nu pentru luxul sau pentru vanitatea sa mărise Katsuyori taxele. Fiecare încasare fusese destinată cheltuielilor militare. În ultimii câțiva ani, tactica și tehnologia militară progresaseră cu pași repezi în capitală și chiar și în provinciile învecinate. Dar Katsuyori nu-și putea permite să cheltuiască pe arme la fel de mulți bani ca rivalii săi. — Te rog să ai grijă de tine, îi spuse Kaisen lui Katsuyori, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
hotarul provinciei, cu fiecare oră. Kanbei supraveghea lucrătorii. Epuizați de atâtea ore de muncă, zi și noapte, unii abia se mai mișcau. Mai aveau doar două săptămâni pentru a finaliza proiectul. Două zile. Trei. Trecuseră cinci zile. Kanbei își spunea: „Progresăm atât de încet, încât nu vom putea termina barajul nici în cincizeci sau chiar o sută de zile, necum în două săptămâni.“ Rokuro și Kyuemon nu mai dormeau, supraveghind munca. Dar, orice-ar fi făcut, oamenii erau nemulțumiți și insolenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și coloane de piatră. După două ore de lupte în fort, soldații atacatori pierduseră mai mulți oameni decât de-a lungul întregii dimineți. Curtea și turnul erau o mare de flăcări. Hideyoshi ordonă o retragere temporară. Poate fiindcă vedea că progresau foarte încet, retrase toate unitățile. În acel răstimp, alese dintre samurai câteva sute de războinici dârji. Nici unul nu avea să poarte arme de foc, numai lănci și săbii. Acum vreau să văd treaba făcută! Croiți-vă drum în turn! ordonă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
acesta venise în Castelul Sakamoto în ziua a treisprezecea din Luna a Treia, ziua când Ieyasu stătea de vorbă cu Nobuo la Kiyosu. O asemenea lentoarea nu îi stătea în fire. Ieyasu intrase deja în acțiune, încheindu-și planurile și progresând constant spre anticipata ofensivă de la Hamamatsu la Okazaki și apoi Kiyosu; dar Hideyoshi, care șocase adeseori lumea cu iuțeala lui fulgerătoare, de data asta, întârzia să înceapă. Sau, cel puțin, așa se părea. — Să vină cineva aici! Pajii mei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu-i așa? N-aș zice că m-a urmat, a spus Brigit. Dar, de vreme ce eu mă duceam în locurile alea, iar ea se plictisise de Dublin, a decis să vină cu mine. Și în tot timpul ăsta tu ai progresat în carieră, iar Rachel n-a realizat nimic? — Presupun că da, a admis Brigit. Mă simțeam fără nici o valoare, ca un câine idiot pe care-l ții tot timpul în poală. —E bine să fii prieten cu cineva care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de viață. Poți să fii fericită și fără droguri“. Am ezitat. Tiernan mă privea întrebător. Nu trebuie să faci asta. Poți să te oprești chiar acum și n-ai să pățești nimic. Am șovăit. învățasem atâtea cât stătusem la Cloisters, progresasem așa de mult, acceptasem că eram dependentă de droguri și așteptasem cu nerăbdare un viitor mai bun, mai luminos, mai sănătos și mai fericit. Oare voiam să arunc toate astea la coș? Ei, asta voiam să fac? Ei, asta voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
spuse morocănos Wilt. — Maimuțele? Ce-i cu maimuțele? — E toată povestea aia cu modelul animal. Dacă animalele o fac, atunci și ființele umane trebuie s-o facă. Imperativul teritorial și maimuța albă. Pui totul în cârca modelului ăluia și, în loc să progresezi, regresezi cu un milion de ani. Intri în afaceri alături de un urangutan. Egalitarismul celui mai mic numitor comun. — Și totuși nu-mi dau deloc seama care ar fi legătura cu sexul, zise Braintree. — Nici eu, îi răspunse Wilt. După care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Dacă vreți să sugerați că viața mea sexuală se reduce la copularea cu o afurisită de păpușă gonflabilă îmbrăcată în hainele nevestei mele... Ia stați puțin! sări inspectorul, stingându-și țigara cu un gest sugestiv. Aha, iată că am mai progresat cu un pas. Așadar, recunoașteți că, indiferent ce e acolo, pe fundul puțului, poartă hainele soției dumneavoastră? — Da, zise nefericit Wilt. Inspectorul Flint se ridică în picioare. — Cred că a cam venit vremea să mergem cu toții și să stăm un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
până acum sunt doar circumstanțiale. Vreau mai multe informații legate de soții Pringsheim. Vreau să știu ce s-a întâmplat la petrecere, cine a fost acolo și de ce s-a întâmplat ce s-a întâmplat, iar în ritmul în care progresăm cu Wilt, n-o să scoatem absolut nimic de la el. Snell, tu du-te la Catedra de Biochimie de la universitate și află tot ce poți despre dr. Pringsheim. Află dacă la petrecere n-a fost și vreunul dintre colegii lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]