1,482 matches
-
O astfel de carență putea fi denunțată chiar și retroactiv. De pildă, se lăsa să se înțeleagă că marele poet romantic Eminescu ar fi avut și mai multe merite în ochii posterității comuniste (el care luase deja în brațe cauza proletară!) dacă nu s-ar fi lăsat influențat de pesimismul lui Schopenhauer. Deci trebuia să gîndești "pozitiv", cum spun astăzi managerii randamentului economic. Iar pe atunci ți se oferea o rețetă simplă: să frecventezi bibliografia lăsată de troica optimismului internațional: Marx
De la interdicția de a fi trist la obligația de a fi singur by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/12462_a_13787]
-
în minunata mea țară, metoda era "la bunul simț al partidului", criteriul rasei era înlocuit de criteriul clasei, iar scopul nu era neapărat extincția imediată a persoanelor. Esența, însă, era aceeași. În urma acestui episod am hotărât să-mi accentuez trăsăturile proletare, în comportament și fizionomie, așa încât ajunsesem să semăn binișor cu un tânăr tractorist. Printre colegii de an eram întrebat de pe unde sunt și nu pe ce stradă locuiesc. Asta însă nu mi-a folosit la nimic. Nu se mai purta
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
comportament și fizionomie, așa încât ajunsesem să semăn binișor cu un tânăr tractorist. Printre colegii de an eram întrebat de pe unde sunt și nu pe ce stradă locuiesc. Asta însă nu mi-a folosit la nimic. Nu se mai purta stilul "proletar". Sosise vremea țoapelor. Într-o pauză, între două cursuri în holul imens, plin de lume - cea mai mare parte studenți - stăteam pe o bancă și mâncam un covrig. Brusc, s-a apropiat de grupul nostru o femeie între două vârste
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
traiectorii "profesionale" parcurse pe vectorul unei ideologii tot mai fleșcăite. Pe acest fundal socio-politic, frenezia combinatorie a celor din boema artistică echivalează cu o eliberare (individuală, în cuplu și... în colectiv), o smulgere din mlaștina clișeelor și prefabricatelor de morală proletară. Socialismul real, ușor de recunoscut pe întreg conturul romanului, este contrat printr-un socialism sexual, în care bunurile specifice se împart la mai mulți, într-o deplină, aproape, tovărășie amoroasă. Există și inflexiuni capitaliste. Trupul femeii e văzut ca o
Socialismul sexual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11790_a_13115]
-
nu a făcut decât să crească tensiunea violentărilor. Datată 23 aprilie, supraintitulată Scandalul Pamfil Șeicaru, alcătuirea - ca sens - poate fi dedusă din titluri: Pamfil Șeicaru om de curaj (Zaharia Stancu), Pamfil Șeicaru și jidanii (Lascăr Sebastian), D. Pamfil Șeicaru întinde proletarilor mâna (Pârvu Par.). Textul D. Șeicaru e și critic literar, nesemnat, identifică prin stil pe Zaharia Stancu. Mihail Sebastian părăsește scena căreia îi aparținuse măcar și pentru o unică apariție, dar pamfletul continuă, condus de Zaharia Stancu. El semnează acum
Fără eufemisme by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14678_a_16003]
-
calitatea unei opere, în funcție de cine știe ce comenzi primește, în funcție de capacitatea insului de a înțelege. Doar în comunism „omul muncii” era chemat să judece opera scriitorului, a pictorului, a muzicianului în funcție de încărcătura ideologică. Au fost cazuri în care muncitorii înfierau cu mînie proletară cărți, opere, autori. Îmi vin în minte acum execuțiile publice, în medii muncitorești, uzine și șantiere, a romanului Bunavestire, a lui Nicolae Breban sau Viața pe un peron a lui Octavian Paler. Cine sînt activiștii și securiștii de atunci, cei
„Cazul” Mircea Cărtărescu by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/4003_a_5328]
-
front și de agresor imperialist, România trimite spre Moscova, pînă la secătuire, imense despăgubiri de război - cereale, alimente, aur și nenumărate alte produse naturale și industriale - și primește în schimb, ca semn al prieteniei, al dragostei frățești și al internaționalismului proletar, activiști bine educați în școlile partidului comunist, ofițeri instruiți de către marea armată sovietică, ideologie, morală și filozofie stalinist-comunistă. încet și sigur viața politică și bruma de democrație care a mai rămas sînt torpilate sistematic și împinse spre caricatural, monarhia este
Arta românească între 1945-1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15971_a_17296]
-
referința culturală directă ori discretă, adâncită în straturile poemului; mixarea registrelor (eroic și ironic, înalt și burlesc); și, lucrul cel mai important, plasarea autorului ca personaj emițător și suferind în propriul text. Scena din Ultima patrie este cea a blocului proletar și postrevoluționar, un ghetou galben cu locatari atât de diferiți, dar egal de ciudați și nesimțiți: de la grăsanul al cărui sforăit se aude la mai multe etaje, la "șomerul de la unu", cu nevasta plecată în Spania și o fiică puberă
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
referința culturală directă ori discretă, adâncită în straturile poemului; mixarea registrelor (eroic și ironic, înalt și burlesc); și, lucrul cel mai important, plasarea autorului ca personaj emițător și suferind în propriul text. Scena din Ultima patrie este cea a blocului proletar și postrevoluționar, un ghetou galben cu locatari atât de diferiți, dar egal de ciudați și nesimțiți: de la grăsanul al cărui sforăit se aude la mai multe etaje, la "șomerul de la unu", cu nevasta plecată în Spania și o fiică puberă
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
luptător pentru independența Banatului (alături de Valeriu Braniște, Al. Mocioni, Coriolan Brediceanu), a făcut parte din Delegația Unirii la Alba Iulia în 1918, dar toată activitatea sa revoluționară nu a fost un scut destul de bun pentru fiul său Filaret în fața mâniei proletare a regimului comunist. Viitorul star al dansului a crescut în atât de admirata efervescență culturală a orașului de pe malul Timișului: „vilișoarele înconjurate de vii erau puncte de reuniune a tuturor felurilor de talente ale culturii din regiune“ („Ritmul sentimentelor“). Așa încât
Agenda2004-35-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282806_a_284135]
-
Oana Boșca-Mălin Roma modernă, impersonală, a cartierelor proletare văzute din elicopter în La Dolce vita, dar și Capitala, Marele oraș care se deschide în fața tinerilor însurăței provinciali din Lo Sceico bianco; Roma lui Mussolini, protagonistă în filmul ce îi poartă numele, sau cea a palatelor, a cafenelelor și
Fellini după Fellini by Oana Boșca-Mălin () [Corola-journal/Journalistic/13098_a_14423]
-
propuneri care să puncteze altfel creația lui Răzvan Mazilu, care să-l ducă într-o zonă inedită a performanței, mai departe, cu alte cuvinte, emoțional, prin tehnica desăvîrșită a interpretării, din punctul meu de vedere, m-a atins. Un tînăr proletar, să spunem, cu cămașa albă cu mînecile suflecate, merge la sală, aleargă pe bandă, ca și băieții de cartier, se îndrăgostește, iubește, urcă și coboară treptele unui bloc. Sus, jos, sus, jos, afară, înăuntru, zi, noapte. De peste tot, Bach. Înălțător
Vă place Bach? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9615_a_10940]
-
ne-am pierdut mințile. Nu mai prinde niciun altfel de mesaj, nu mai contează proiecte, idei, programe sau intenții, ce ai făcut sau ce vrei să faci. Nu mai contează nimic, votăm cu plătimă, votăm cu ură, votăm cu mânie proletara. Votăm pe oricine, lista este irelevantă. Votăm și un sac de cartofi".
Revoltă de europarlamentar: "Ne-am pierdut mințile. Votăm și un sac de cartofi" by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/30299_a_31624]
-
de secretar general la Ministerul Artelor și Informațiilor. Protejat de cuplul (vremelnic) Chișinevschi-Răutu, acesta s-a văzut utilizat, aidoma lui Traian Șelmaru la Uniunea Scriitorilor, pentru a trasa unele linii directoare riscante, de pildă crearea cultului lui Eminescu ca "poet proletar", dar și ca "țap ispășitor", bun pentru a fi învinovățit la nevoie de "erori" ce nu erau exclusiv ale sale. Iată o fișă a acestui personaj de manevră din volumul de care ne ocupăm: "Nicolae Moraru - născut Iuli Shafran (Iulea
O carte despre Cameleonea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6886_a_8211]
-
puțin marcante ca Laerțiu Grama, I. Valerian, I.M. Rașcu, sau pentru oameni ca N. Crainic și Radu Gyr, este cu desăvîrșire omis poetul revoluționar Al. Toma, numele lui Ion Păun-Pincio este abia pomenit într-o vastă listă bibliografică, iar poetul proletar Neculuță lipsește pînă și din voluminosul ŤIndice alfabetic de scriitori, artiști români și străini nominali și subînțeleși în operele citate etc.ť. Despre Gherea, Acad. Călinescu a scris că Ťvinať lui a fost că n-a putut să conceapă Ťgratuitatea
O carte despre Cameleonea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6886_a_8211]
-
curier. Viitor inginer de profesie, „pasionat de arta modernistă, a fost ademenit de o utopie politică. Scăpse ca prin miracol de fascism (fiind evreu, n.n.) și cu amintirea prigoanei în suflet... recunoscător că fusese eliberat, s-a dăruit orbește mișcării proletare”. Oricâte deziluzii a avut pe parcurs, a rămas devotat Partidului, care, chipurile, îl eliberase. După 1944, s-a afirmat în critica literară, abandonând ingineria, scriind cu elan în spiritul dogmatic al epocii, dar manifestând și acte de curaj, ca în
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
la capăt de profesorii din Academie, își identifică parteneri demni în istoria artei: stabilește relații privilegiate cu Poussin și cu Rembrandt. O lucrare de parcurs, din vremea studenției, în care a fost obligat să introducă și un difuzor ca reper proletar "în final (...) amintea de Poussin, ca rezolvare", iar o altă lucrare, "...un desen cu un subiect pe linia realismului socialist - un rănit care intră în casa cuiva și felul în care este întîmpinat" este, nici mai mult, dar nici mai
Ucenicul neascultător by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10398_a_11723]
-
concetățenii, după ce i-au terorizat și după ce i-au distrus sufletește, schilodindu-le și trupurile. Securiștii ăștia sînt vreo cîteva mii. Victimele lor sînt sute de mii, începînd din anii ^50, cînd a fost înființată Securitatea, sabia tăioasă a dictaturii proletare. Să nu mi se spună că cine se băga în Securitate visa la o carieră de Maica Tereza. Să nu mi se spună cît erau de patrioți securiștii și ce conștiință a binelui pe care îl făceau țării era în
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13944_a_15269]
-
s-a oferit și ei, ca răsplată postumă, numele unei străzi centrale din București în dauna primului ministru conservator Lascăr Catargiu. Ea de ce lipsește din carte? De ce lipsesc și alții, la urma urmei, de ce lipsesc Neculuță, Păun Pincio, Tradem, poeții proletari? Răspunsul nu poate fi decât unul: nu i-a stat autoarei în gând să elaboreze o monografie sau un curs (scurt sau lung) de istorie, ci un eseu despre ,intimitatea secolului 19", acea ,altă planetă" la a cărei explorare spirituală
Pe altă planetă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/10799_a_12124]
-
de limitare și de obstrucționare a formării libere a tinerilor. Dincoace de Cortina de Fier, însă, același produs cultural consumist devenea un foarte eficient instrument de îndoctrinare și era elogiat ca o formă de manipulare ce contribuia la înfăptuirea revoluției proletare. Revista Pif este, astfel, exemplul perfect despre cum un concept de publicație culturală de consum devine instrument ideologic și propagandistic disputat în ambele sensuri în controversele ideologice dintre stânga și dreapta. Puternică și emoționantă confesiunea lui Angelo Mitchievici! Amar reflexiv
Cutia neagră a comunismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12887_a_14212]
-
ca de exemplu chemarea la redactorul-șef al ziarului pe un motiv ce nu ținea strict de profesie. Unul dintre reproșurile acestuia a fost la adresa pălăriei pe care interlocutorul nostru o purta într-o vreme când majoritatea oamenilor purtau șepci proletare. Pălăria sa, din păr de iepure și format „borsalină”, provoca. Însă de renunțat nu a renunțat la ea, cu riscul de a deveni un fel de dizident. „Purtam pălăria de dragul tatălui meu și nu aveam de gând să renunț la
Agenda2005-04-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283314_a_284643]
-
și încântă ochiul naivului și amintesc aerul altei lumi în sufletul unui mincinos", cum apare scris într-un caiet al lui Viziru. Ele apar în pagină prin lungile descrieri inserate în miezul acțiunii, ori prin translări subtile de la momentul actual, proletar. Scriitura de o rafinată complexitate a romancierului se îmbibă de toate aromele și culorile, zgomotele și șoaptele lumii noastre, proiectând un univers de hârtie cu o consistență superioară celui real. Dincolo de alegorismul prea accentuat, la final, al cărții (epilogul cu
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
următorul rezumat, în care punctez câteva accente personale, pentru a anticipa un răspuns la dilema formulată: La început a fost proletcultul, inițiat de Bogdanov și consolidat în 1918, gândind separat de partidul bolșevic "sarcinile culturale ale proletariatului". Revista teoretică "Cultura proletară" exprimă dezideratele acestui grup, animat de Bogdanov. Proletkultura, considerându-se autonomă față de partid și de stat, are drept scop, după cum notează M. Aucouturier (la care trimit și mai departe, în acest articol), "dezvoltarea creativității spontane a clasei muncitoare în domeniul
Proletcultism sau realism socialist? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8211_a_9536]
-
vieții specifice timpurilor noi (manifestul este publicat în 1922), cu aplicație specială în arhitectură și în teatru. Artistul răspunde unei comenzi sociale, transindividuale. Între aceste formații mai mult sau mai puțin avangardiste existau rivalități de organizare, de raport al scriitorilor proletari cu partidul și statul. Situația se complică și mai mult atunci când, în 1922-1923, intervine Troțki cu o serie de articole în care își afirmă teoria că viitorul aparține unei societăți fără clase, "dictatura proletariatului" este o fază tranzitorie, iar cultura
Proletcultism sau realism socialist? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8211_a_9536]
-
cu partidul și statul. Situația se complică și mai mult atunci când, în 1922-1923, intervine Troțki cu o serie de articole în care își afirmă teoria că viitorul aparține unei societăți fără clase, "dictatura proletariatului" este o fază tranzitorie, iar cultura proletară trebuie să se transforme într-o cultură revoluționară, "eliberată de orice limitare de clasă" (p. 33). Troțki imaginează deci viitorul culturii comuniste nu numai în afara oricărui spirit de partid, dar și în afara oricărei conștiințe de clasă. Erezia era totală. Bogdanov
Proletcultism sau realism socialist? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8211_a_9536]