1,461 matches
-
de care guvernatorul lui Napoleon, generalul Rapp, nu a scăpat decât ajutat de noroc; și rinichii pregătiți de Lena Stubbe în sos de muștar când August Bebel a fost oaspetele ei și când i-a arătat cartea ei de bucate „proletară“... Atunci când foamea rodea pe dinăuntru, l-am ascultat cu atenție pe maestrul meu. De îndată ce ingredientele au început să se găsească ieftin, supele de aer, găluștele de nori, găinile de vânt au început să figureze pe lista mea de bucate. Eul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ridica În slăvi triunfurile dă la Milano, Barcelona, Paris, Opera House dân New York, Egipt și Capitala Federală. Cum Îi lipsea gramafonu, tuna dân voce când Își imita idolu În Rigoletto și Fedora. Măndel mă arătam cam șovăielnic, că muzica mea proletară nu trecea dă Razzano, așa că m-a convins cum că p-o singură cântare londoneză i să plătise lu Caruso trei bătrâne dă lire sterline și că În Statele Unite Mână Neagră ceruse dă la el bani căcălău, că amenința să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
parveniții senatori, dați afară tot la revoluție din șantierul naval. Așa că nu-i de mirare că lui Fane i se pune gînd rău. Care i se și aplică, spre sfîrșitul filmului, prin Împușcare În inimă din elicopter. Între timp, cuplul proletar se destramă. De ce se destramă: pentru că băiatul cel mic fură, apoi ajunge-n București unde, după ce cîntă un șlagăr trist În metrou, se trezește că-i curge sînge din nas. Demonstrînd astfel că posedă o demnitate unui copil. Concomitent, sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
deosebește pe socialiștii asociaționiști de cei moderni este faptul că, aceștia din urmă, consideră că instaurarea acestui nou regim "mai rațional, mai just și mai moral" se realizează prin cucerirea puterii politice, deci pe cale revoluționară. Socialismul modern, numit și socialism proletar, este reprezentat de către Ferdinand Lasalle care a susținut necesitatea organizării clasei muncitoare în cooperative muncitorești de producție, prin care să se înlăture profitul și "legea de aramă a salariilor"30. El consideră că, împotriva acestei legi, cooperația de consum este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
acestor societăți. Rolul statului trebuie să se limiteze la supravegherea redactării statutelor și la un control efectuat în vederea apărării intereselor asociaților. Observăm că prin această concepție, a liberei asocieri, el se apropie de socialiștii asociaționiști. Un alt reprezentant al socialismului proletar este Karl Marx, care, ca și predecesorul său, nu acordă o prea mare importanță cooperației de consum, apreciind că muncitorul nu poate fi ajutat decât prin transformarea sa în producător. Deși este imposibil să nu fi fost la curent cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
a ridicării pe o treaptă mai înaltă a "alianței muncitorești țărănești", sau a "avântului" forțelor de producție din agricultură, a creșterii producției și productivității muncii și a creării unui "belșug" de produse alimentare. Imposibilitatea existenței unei adevărate "alianțe" între clasa proletară -lipsită de proprietate asupra mijloacelor de producție, și clasa țărănească formată din proprietari terenuri agricole, se justifică prin caracterul diferit al celor două clase. Din acest motiv, s-a impus deposedarea acestora din urmă de terenurile deținute în proprietate și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
pinteni, sub stejarul de la Primărie, în cizmele lui ofițerești, lustruite de sărbătoare. În duduit armonios de alămuri, Păun cel blând și de treabă, cum îl numeau oamenii din Goldana, păși, de nevoie, în vestonul lui, nemaivăzut, roșu, ca drapelul clasei proletare, spre mama Kaliei, țiganca cu glezne subțiri, târșiind mereu târlici de căpătat și sugând dintr-o țigară fumegândă, uitată permanent între buze. O roti convingător și cu foc, sub stejar, pe mama Kaliei doar și ea îi era fină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
domiciliu, nu se afla decât țăranca și copiii săi, urlând și zbierând spăimos, de năvala și de mulțimea străinilor. După ce, stând pe capul femeii, îi tolocăneau o zi întreagă că "somnul în huzur este imposibil" și alte adevăruri ale doctrinei proletare, după ce îi strângeau degetele în ușă, ca să constate fermitatea puterii poporului, descătușat din lanțurile vetuste, ale burgheziei, un pluton din masa mare a poznașilor muncitori petroliști ieșea în curte. Se așezau la ușa latrinelor de scândură, fumând, chicotind, hârjonindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de ziuă, cocoșii crescuți de Petronia, ca păsăret în proprietate particulară, burgheză. Poate pentru ultima oară cântă cocoșii de sub zăpezi și în această formă de proprietate, gândi Nicanor, uitându-se cercetător la Petronia. De acuma, înainte, or să cânte cocoșii proletari. Petronia privea, pe fereastră, la troienele albe de afară, nescoțând măcar un cuvânt. Abia mai târziu, târziu de tot, se întrebă parcă pe sine: Oare o să mai rodească, de-acuma, pământul tăicuței și măicuței? Tot întrebă așa, de parcă vorbea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
arătă deschis nemulțumirea că un leghion de împielițați făcea hărmălaie la poartă, bubuind în canaturile de lemn, cu pietre și cu bote groase de corn. Îi înjură, de la început: Tămădăii mamei voastre de grauri, ce v-a lepădat! Republica noastră proletară nu vă dă dreptul să-mi treziți copila !... Dar leghionul de copii zănateci lărmuia neostenit: Pepenoaica, Pepenoaica!... Huideo,măi! La casele voastre, proprietate particulară, că-mi stresați copila, răcni Nicanor Galan, peste canaturile porții de scânduri. Plecați, măi! răcni el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sau vreun Superman (ori vreun Batman) ai modernelor basme, intrate clandestin în literatura spațiului est-european (Vai, utilitatea nu poate fi îndeplinită tocmai în asemenea dificile momente!), populând suplimentar, cu fantasme, primejdii și vătămări, penumbrele mirosind a dărâmătură și a urină proletară, Mircea practică, plin de fervoare, intuiția galeriilor, ce păreau aidoma unor hățișuri de cărămizi sparte, rătăcind pe versante de tencuială sfărâmicioasă, care se afundau în întuneric. Prin albia secată a unei cișmele de răspântii de altădată, având siluetă de fontă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de gospodăreasca pălărie a strămoșilor genovezi, care, înainte de căderea Bizanțului, colonizaseră Crimeea, Cetatea Albă, Chilia și tot țărmul de nord-vest al Mării Negre. În plus, din obscure motive politice, Calaican găsea respingătoare utilizarea ca acoperământ al capului a acelei revoluționare șepci proletare a secolului XX, astfel că, încă din liceu, prefera o beretă lăbărțată, purtată îndeobște de tagma artiștilor plastici. Bereta îi conferi, sporind-o, înfățișarea-i originală, precum și prilejul de a se autopersifla, spunând, într-o frazare poticnită, specifică lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
țineau ca gaia mațul aceleași cuvântări lipsite de orizont și împănate cu elogii ale capitalului. În consecință, o privea chiorâș pe Venera. Și asta din ce în ce mai frecvent! Ba, într-un rând, persecutată de un acces de mânie, cu adevărat de sorginte proletară, izbucni: Fă, Venerico, nu mai leorbăi atâtea tâmpenii, de parcă ai fi sora geamănă a lui Ilici! De unde aia a 'mă-sii o să găsim atâtea pietre de caldarâm pentru clădit baricade, în veacul ăsta anapoda, când străzile nu se mai pietruiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
la o bere, nici nu luau vomitive de doi lei. La fel ca și Tibi. Un rafinat al acoolurilor, având În plus gusturi literare decente. Cred că cei mai mulți dintre noi Îl invidiam, fără s-o mărturisim. Fiindcă noi ne doream proletari, ăsta devenise, tot lucrând la cooperativa Celebrului animal, idealul nostru social. Iar la Tibi, la casa de la țară, ne duseserăm să sărbătorim 1 Mai muncitoresc. Veți spune că ipocriți și pozând. Dar asta făcea parte din confuzia pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
și bocind În principii, alții ticăloși sadea. Cu toții - lipsiți de imaginație. * Oare cum de nu prevăzuserăm asta? Că vom ajunge de stânga, vreau să zic. Era clar de la bun Început: idealiști, oferindu-ne textele masselor, ușor anticlericali, simpatizând cu emigrația proletară română, cu căpșunarii din Spania, cu fierar-betoniștii din Israel, cu cei care-i ștergeau la fund pe octogenarii nemți, cu cei care culegeau portocale În Grecia. Cu cei care se omorau cu zile, trăind mizerabil, În dormitoare comune pe plantații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
să se Întâmple nici În ziua aceea. De băut, da, din vinul adus de Tibi, după cum fusese Înțelegerea. Sâmburești, numai el putea găsi așa ceva. Bineînțeles, aveam și bere, ne pregătiserăm și de un grătar cu mici, În definitiv mimam relașul proletar. Îmbrăcați În tricouri roșii, unii dintre noi ne imprimaserăm pe ele chipuri revoluționare, nu chiar Che Guevara, Însă măcar un subcomandante Marcos, ori câte-un Sacco&Vanzetti, un Chomsky. Ascultând pe Manu Chao, cu cântecele lui despre desaparecidos din Argentina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
primit, scrie memorialistul, într-un birou de pe pereții căruia nu lipseau tablourile. Stătea la o masă cu cărți și manuscrise. Eleganța lui vestimentară contrasta, violent, cu modul de a se îmbrăca al omului din vremea aceea, rămas încă tributar modei proletare: costumul, gen pe puncte, șapcă, fără cravată". Impresie coroborată cu cea "insolită" a părintelui acestuia, "bătrîn învățător", care-l vede în 1956, la Sângeorz, unde poetul venise pentru un tratament balnear: "I s-a părut prea frumos pentru un bărbat
Printre amintiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8354_a_9679]
-
are certe note comportiste și o violență ieșită din comun, transfigurată uneori în frumusețe sălbatică. Romanul lui Upton Sincliar, - de altfel, un socialist destul de bogat -, se afla printre puținele romane americane traduse în U.R.S.S. în perioada stalinistă datorită conținutului proletar, demascator cu societatea banului și alienarea prin îmbogățire rapidă. Scriitorul îl întîlnea pe Eisenstein în periplul său american, aflîndu-se printe cei mai importanți finanțatori ai săi pentru ca regizorul rus să realizeze un film în Mexic, aventură care a sfîrșit într-
Zgomotul și furia aurului negru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8685_a_10010]
-
o jumătate de vagon de obiecte de lux. C-un cuvânt nația agricolă e expusă de-a fi exploatată de vecinul industrial, ba de-a pierde pe zi ce merge clasele sale de manufacturieri, cari, neputând concura cu fabrica, devin proletare. Dovada cea mai buna pe continent e chiar popurul nostru. Samsarlâcul care mijlocește schimbul între productele noastre și cele străine încape pe zi ce merge în mînile străinătății. Oameni bătrâni n-ar avea decât să asemăneze fizionomia de azi a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
și-i lasă să facă. Uzurarii sânt organizați ca o ceată de tâlhari. Agenții lor descoperă pe industriașul sau pe țăranul nevoiaș, îi înșeală fără sfială și fără nici o piedică, iau țăranului averea și meseria și țăranul ajunge a fi proletar. În anul 1874 cel puțin 10000 țărani din provinciile de dincolo de Leitha și-au pierdut proprietățile. În același an s-a îngreuiat averea lor cu datorii în sumă de 195 milioane florini. Daca vor continua astfel lucrurile, a adăogat acel
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cu populația. Daca țara ar fi locuită de altă rasă decât cea traco-latină răul n-ar fi mare. Dar noi trebuie neapărat să ținem seamă de calitățile și defectele rasei noastre, de predispoziile ei psihologice de câte ori croim legi generale. Evreul proletar, neavând absolut nimic, nici capital în bani, nici meșteșug sigur, se-nsoară cu toate acestea foarte de timpuriu, face mulțime de copii; trăiește cu ei în cea mai mare mizerie - adesea câte două-trei familii într-o odăiță - și astfel în
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
îl învingi, trece de partea ta... Abia dacă voi, ardelenii, sînteți mai fermi... Dar n-o să mai conteze... Să-ți dau să citești ce scrie Charles Maurras despre ceea ce ne așteaptă pe noi, intelectualii, ceea ce ne rezervă adică nouă revoluția proletară. Vom fi puși la coadă. Gânditorii, oamenii de cultură nu vor avea acces la putere și în general li se va refuza orice încercare de a gândi altceva decât ceea ce a gândit deja Marx. Întreaga gândire a umanității va fi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fată de-acum doi ani ne servea, subiectul Calcan, despre viața lui de familie, despre meseria umilă pe care o avusese înainte... Aici o întrerupsei: "în politică n-are importanță situația umilă de la care a pornit cineva, dimpotrivă, în revoluția proletară asta e un atu." Dar Matilda parcă nu auzi. Ea era prizoniera mediului ei concret, de-acolo, de la arhitectură, ideile generale când o ispiteau, starea ei de spirit devenea, ca la unii credincioși, habotnică, în discuțiile obișnuite, intratabilă; acum însă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și noi, ca și arhitecții, printr-o stare de spirit, pe care eu am desemnat-o mai târziu ca aparținând perioadei Matilda. Adică? Adică, Marx spune că omenirea se desparte de trecutul ei râzând. Se referă la perioada de după revoluția proletară, când vechii idoli și mai ales vechii stăpâni devin obiectul de râs al maselor, înfățișați ca niște paiațe, în artă, filme, teatru, spectacole de circ și de estradă. A dispărut aura în care erau învăluiți, puterea, luxul, banul, și ne
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o noutate în filozofie. Nou la Marx este faptul că asemeni lui Rousseau el trage din analiza sa concluzii politice revoluționare. Programul său însă e o imensă utopie. El a numit Anglia ca locul de pe pământ de unde va izbucni revoluția proletară, ignorând, tocmai el, condițiile istorice și sociale în care trăiește proletarul englez, și anume într-un imperiu, într-o țară liberală, cu o mică-burghezie numeroasă, care n-are nici un chef de revoluție și nici nu va avea vreodată, decât dacă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]