1,257 matches
-
Tradiția Apostolică este opera Sfântului Ipolit, se face referire la faptul că lui îi revine meritul de a fi fixat în scris, într-o lucrare destul de sistematizată pentru acel timp, rânduiala deja existentă în Biserică. Însuși autorul sfânt recunoaște în prologul lucrării sale că el face cunoscută tradiția „care s-a învățat de Biserică, pentru ca aceia care sunt bine instruiți să păzească tradiția care s-a păstrat până în prezent”<footnote Hyppolyte de Rome, La Tradition Apostolique ..., p. 38-39. footnote>. Deci, Tradiția
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
suflet În zilele arhipăstoririi I.P.S. Ioachim Băcăuanul. Organizator, Preot paroh Prof. dr. Dumitru V. MARIN Pr. Vasile Dulhac Giurgioana com. Podu Turcului, jud. Bacău, Duminică, 6 noiembrie 2011 Cuvânt de binecuvântare Sfântul Ioan Evanghelistul, acum aproape douăzeci de veacuri, în Prologul Evangheliei sale, inspirat de Duhul Sfânt, scria nemuritoarele cuvinte: „La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut și fără de El nimic nu s-
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
este extras acest material, face parte din opera lui Iacob din Vitry „Historia Occidentalis”. Se pare că el a fost scris înainte de înfrângerea cruciaților la Damietta, eveniment ce a avut loc pe 8 septembrie 1221; așa se poate deduce din Prolog. În această operă, autorul prezintă situația religioasă a epocii respective. După ce a enumerat cauzele și episoadele decăderii practicilor creștine, trece în revistă forțele și mișcările reformatoare ce aveau o practică ascetică intensă, reprezentate mai ales de diferitele tipuri de ordine
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
excepțional ce redă patruzeci de ani de viață franciscană din prima perioadă; are structura unei cronici, însă, în general, merge pe urmele unicului protagonist, fratele Giordano, cel ce relatează evenimentele petrecute între 1221 și 1262, în timp ce fratele Baldovin le scrie (Prolog). Pentru a ilustra credința Ordinului Franciscan și felul în care acesta s-a dezvoltat de la începuturi și până în momentul redactării operei sale, Giordano începe, prin scurte sinteze, de la convertirea lui Francisc, cu trimiteri pentru informații mai ample la Legenda lui
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Sub haina franciscană bate o inimă de cuceritor, bucuros și mulțumit de faptele sale, desigur nu pentru a se lăuda, ci pentru a admira lucrarea lui Dumnezeu care se slujește și de elemente de mică importanță pentru a înfăptui minuni (Prolog). Pentru fratele Giordano, prezentarea realității faptelor istorice este mai importantă decât fantezia retoricii «legendare». Pe autor îl cunoaștem din Cronică. S-a născut la Giano, un sătuc din Valea Spoletană, în Umbria, în jurul anului 1195. Conform fratelui Nicolaie Glassberger, a
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
minunat. El este unicul dintre primii frați legendari ce au sădit Ordinul Fraților Minori în Germania, care a reușit să rămână timp atât de îndelungat și fără întrerupere în țara al cărei tată sau bunic se simte; asta reiese din Prolog, când începe să «povestească» fraților lucrurile de la început. Din fericire pentru noi, rațiunea, insistența fraților și buna dispoziție a fratelui Baldovin l-au determinat în cele din urmă să-și dicteze și pentru noi memoriile, iar aceasta este ultima imagine
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
fratris Iordani a Ianno, AF, I, Quarachhi 1885, pp. 1-19. S-a ținut cont și de versiunile în limba italiană ale lui L. POMPILJ, La Cronica, 1932, și a lui A. BIANCHERI, La Cronaca, Milano 1972. Pr. dr. Gilberto Aquini Prolog Fraților din Ordinul Minorilor ce locuiesc în Germania, fratele Giordano din Giano, din Valea Spoletană, urează pentru prezent perseveranță în ceea ce este bun iar pentru viitor o glorie fără sfârșit cu Cristos. Când povesteam uneori episoade despre obiceiurile familiare și
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
acest Ordin, iar prin mijlocirea slujitorului său Francisc l-a oferit drept exemplu întregii lumi - și nu în om; voi relata mai clar în următoarele capitole când, în ce mod și prin intermediul căror persoane Ordinul a ajuns la noi. Sfârșitul prologului 1. În anul Domnului 1207, Francisc, a cărui profesie era aceea de negustor, cu inima căită și atinsă de suflarea Duhului Sfânt, a început o viață de pocăință în haină de pustnic. Dar, fiindcă despre convertirea sa s-a povestit
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
și filme ale noului val își unesc forțele pentru o recuperare selectivă, dar pentru mulți exaltantă a unei istorii recente până de curând ocultate, pe care Programul PCR lansat la Congresul al XI-lea o va anexa de fapt ca prolog al epocii ceaușiste. În 1976, istoria "patriei și partidului" înlocuiește oficial marxism-leninismul (rebotezat "socialism științific") în programa tuturor formelor de învățământ, devenind materie obligatorie și în instituțiile universitare. În acest context, resurgența interbelicului, care unea farmecul fructului oprit până mai
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
au pornit în ultimele două decenii. De aceea voi acorda o atenție sporită factorului politic, tot așa cum o voi face în ce privește primii ani care au urmat revoluției din 1989, atunci când principalii actori ai dramei românești postcomuniste intră în scenă. Acest prolog trasează de fapt principalele direcții ale procesului de integrare a României în lumea de valori a Occidentului democratic, cu succesele și cu sincopele lui, și de aceea trebuie să fie scrutat cu toată atenția. Cei 20 de ani ai lui
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
în faza subsecventă, a deliberărilor lucide și a edificării de sine. Departe de a fi o întâmplare, determinismul acesta etno-psihologic va constitui și în celelalte romane o modalitate predilectă de construcție a personajului. Primul capitol al cărții îndeplinește funcția unui prolog și introduce în scenă protagoniștii melodramei (Andrei, Lulù, Diomo), cum și personajele cu rol de agenți ai intrigii și de raisonneurs, chemate să deslușească celorlalți sensul unor evenimente ce s-au petrecut altundeva, în culise (mai precis: în celălalt roman
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
a trăi. Așadar, noua poveste de dragoste se scrie din capul locului sub zodia "fatalității" (literare și psihologice, deopotrivă), în maniera unui discurs cu efect afrodisiac, ca un "filtru" magic pus la îndemâna îndrăgostiților prin decret divin (sfatul comunității înlocuiește aici "prologul în ceruri"): destinul personajelor (inocente și ignorante) a fost hotărât în "romanul" anterior (configurat ca "lectură a vieții"), de acum încolo prozatorul înfățișând doar consecințele mai mult sau mai puțin dramatice ale evenimentelor petrecute cândva, în trecut. Ca atare, practica
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
ei suspiciune, chiar paranoia, față de Națiunile Unite? Între timp, curentul politic de stânga va trebui să accepte cheltuirea unor mari sume de bani pentru îmbunătățirea capacităților militare internaționale, chiar cu prețul agravării problemelor sociale. Dacă trecutul este într-adevăr un prolog, nu mai există nici o speranță. Dar dacă trecutul este trecut, poate că merită să facem o încercare. La urma urmei, oamenii care s-au opus cândva ajutorului străin, construirii unei identități naționale și combaterii virusului HIV și a SIDA le
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
la împlinire. Programul lui Bonaventura, care are la bază alegerile sale filosofice, este constituit de căutarea lui Dumnezeu, care se arată și se ascunde în creație, și în jurul căreia trebuie să se desfășoare efortul meditației („meditatio”), conform cu tradiția monastică, ca prolog al așa-numitei „consummatio”, adică a viziunii beatifice. Știința filosofică pe care o caută și o elaborează, în felul său, Bonaventura, este, deci, „calea spre celelalte științe”, constituite de teologie și de mistică, cărora filosofia le este, cum s-a
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
așa-numitei „consummatio”, adică a viziunii beatifice. Știința filosofică pe care o caută și o elaborează, în felul său, Bonaventura, este, deci, „calea spre celelalte științe”, constituite de teologie și de mistică, cărora filosofia le este, cum s-a spus, prolog și instrument. Față de ce tip de filosofie se ferește Bonaventura? Față de filosofia aristotelică, aceea care, în versiunea averroistă, își arătase întreaga sa forță corozivă în raport cu gândirea creștină. Bonaventura îl studiase pe Aristotel în Facultatea Artelor Liberale, la care se înscrisese
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
băutură? Ei bine, totuși o faci, așa Încât hotărăște-te să mergi Înainte, fiindcă azi de dimineață, când te-ai trezit, tot ce aveai până acum dispăruse.“ Iubire, iubire, iubire & doctorul (din Te-ai trezit azi de dimineață de Alabama 3) Prolog Necazul cu oamenii de genul lui este că Își Închipuie că le pot da peste nas celor ca mine. De parcă aș fi un nimic. Nu-și dau seama În ce fel de lume trăim acum; toate acele făpturi amenințate țipând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
asemănător + oujsiva â asemănător după Ființă ojmoiouvsio"), întrucât susțineau numai asemănarea Fiului cu Tatăl, sau cu numirea de semiarieni. Teologia Sfântului Atanasie cel Mare se plasează pe linia care,teologic, vine direct de la Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, cel careîn Prologul Evangheliei a patra<footnote „La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu eraCuvântul... Toate prin El s-au făcut și fără de El nimic nu s-a făcut din ce s-a fă-cut (...) și S-a sălășluit între
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Atanasie.Așa cum Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan împrumută termenul Logos<footnote Noțiunea de lovgo" este una dintre roadele cele mai profunde și mai de va-loare ale gândirii antice. footnote> din mediul cultural elevat al timpului său<footnote Pr. Vlad Sofron, Prologul Evangheliei a patra, Cluj, 1937. footnote>, aplicân-du-l însă unui conținut întru totul creștin, tot așa și Sfântul Atanasiecel Mare utilizează termenul oJmoouvsio", socotind că exprimă, pen-tru oricine, cel mai bine conținutul învățăturii revelate despre con substanțialitatea și egalitatea Fiului cu
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
aplicân-du-l însă unui conținut întru totul creștin, tot așa și Sfântul Atanasiecel Mare utilizează termenul oJmoouvsio", socotind că exprimă, pen-tru oricine, cel mai bine conținutul învățăturii revelate despre con substanțialitatea și egalitatea Fiului cu Tatăl.La Sfântul Evanghelist Ioan, în Prolog, Dumnezeu Tatăl și Dum-nezeu Fiul sunt numiți simplu Dumnezeu și Cuvântul (Logosul).Tatăl, prima persoană a Treimii, este Cel care are în sine plinătatea vieții. Plinătatea ființei dumnezeiești a Tatălui se rostește viu de cătreEl ca adevăr și Cuvânt. „Tatăl
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
arienii s-au afirmat ca subordinaționiști extremiști șiau micșorat în așa măsură divinitatea Logosului, încât, în concepțialor, Acesta n-a mai rămas cu caracter divin decât prin adopție, fărăînsă să-l declare simplu om.Pretinzând că lămuresc noțiuni principale din Prologul Evangheliei de la Ioan - în care se spune precis că Logosul este Dum-nezeu și că S a făcut om -, arienii, pentru a rămâne în cadrul uneilogici liniare, au susținut, cum am văzut, o învățătură despre unLogos cu caracter divin de rang secund
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
în serios: într-adevăr, corul comic a fost tardiv furnizat de arhonte; înainte erau voluntari. Iar poeții comici despre care se vorbește sunt menționați prin tradiție într-un moment în care comedia avea deja forme determinate. Cui se datorează măștile, prologurile, numărul actorilor și toate lucrurile de acest gen, nu se știe. În ierarhia genurilor, comedia este considerată, în Antichitate, drept un gen minor, judecată care se va menține până în secolul al XVIII-lea." 2. Condamnarea platoniciană Platon se manifestă împotriva
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
respectiv cu "subiectul", "caracterul", "gândirea", "expresia", "cântul", și "spectacolul". Aceste părți sunt numite "integrante", după cum explică Corneille în Discursul despre utilitatea și părțile poemului dramatic, căci ele se întâlnesc în fiecare dintre "părțile de extensie", constituite, în piesa antică, din prolog, episod, exod și cor, în piesa clasică din expoziție, intrigă și deznodământ. 2.1. Primatul acțiunii Dintre cele șase părți "integrante", Corneille, ca și Aristotel, preferă acțiunea, căreia îi consacră majoritatea reflecțiilor sale teoretice. "Dintre aceste șase (părți), numai în
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
iarnă, la începutul actului IV, pentru a explica publicului că s-au scurs șaisprezece ani în antractul care desparte actul III de actul IV, el arată timpul sub forma unui personaj alegoric, și-l face să pronunțe, sub formă de prolog, următoarele cuvinte: "Timpul. Eu care unora le plac, care pun pe toată lumea la încercare, în același timp bucurie și teroare a celor buni și a celor răi, eu care fac și desfac eroarea, este timpul, acum, în numele Timpului, să mă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
virtuții" pe care le traversează cu curaj Dorval, pentru că acesta este subtitlul pe care îl dă Diderot piesei ("Les épreuves de la vertu"). El se explică în mod clar, prin intermediul ficțiunii unei conversații, asupra scopurilor dramei sale. Stând de vorbă, în prologul narativ pe care îl scrie ca introducere a piesei, cu Dorval care îi povestește viața, Diderot îi spune "că o operă dramatică în care aceste încercări i-ar fi subiectul ar face impresie asupra tuturor celor care au sensibilitate, virtute
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
asociere neglijate până la el, pe atotputernicia visului, pe jocul dezinteresat al gândirii." Foarte atenți la visele lor, suprarealiștii le notează toate traseele mnesice în poemele lor ca și în fanteziile lor dramatice. De aceea teatrul lor acordă primul loc insolitului. Prologul la Mamelele lui Tiresias (Les Mamelles de Tirésias) de Apollinaire (1880-1918) este un adevărat manifest. Piesa, care datează din 1917, a fost numită de Apollinaire mai întâi "supranaturalistă", apoi calificată drept "suprarealistă" pentru că anunța un spirit nou, deși fusese scrisă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]