1,866 matches
-
au atâtea cuvântări? Este de ajuns să lăsăm inimile în seama mirungerii, iar aceasta vă va călăuzi pe voi” (3, 13). Așadar, Ioan se contrazice pe sine? El, marele apostol al lui Cristos, cum ar fi putut să scrie, să propovăduiască și să nege în același timp sensul Scripturii și al predicării? „Iată un mister asupra căruia trebuie să medităm.” Un mister care îi permite lui Augustin să reia tema Învățătorului lăuntric, amplu expusă în De magistro. Cuvintele predicatorului, spune el
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
fie dat la o parte cel care o împiedică. Într‑adevăr, numai atunci se va arăta Nelegiuitul, când rătăcirea care împiedică [oamenii] se va stinge, iar înșelăciunea idolilor va pieri. Domnul a spus aceasta în Sfintele Evanghelii: „Evanghelia va fi propovăduită până la marginile pământului, dând mărturie [în fața păgânilor]. Și atunci va veni sfârșitul” (cf. Mt. 24,14). Pavel, care cunoștea aceste cuvinte, îi învață pe tesaloniceni și prin ei pe toți care iubesc credința: „Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de Dumnezeu. De aceea apostolul a numit venirea lui „descoperire”. Cel care s‑a pregătit întotdeauna în ascuns, va vorbi atunci deschis, fără ocolișuri. [Pentru ca aceasta să se întâmple], trebuie doar ca înșelăciunea idolilor să înceteze și Evanghelia să fie propovăduită pretutindeni. „Și atunci se va arăta Nelegiuitul, pe care Domnul Isus îl va ucide cu suflarea gurii sale și îl va nimici cu strălucirea venirii sale” (2Tes. 2,8). El a vrut să arate cât de mare este puterea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în vremea sa. „Până când cel care o împiedică acum va fi dat la o parte.” (2Tes. 2,7) Numai rânduiala dumnezeiască, spune apostolul, îl împiedică să se manifeste. Căci, așa cum spune dumnezeiasca profeție, trebuie mai întâi ca Evanghelia să fie propovăduită la toate neamurile și apoi se va arăta acela. „Și atunci se va arăta Nelegiuitul, pe care Domnul Isus îl va ucide cu suflare gurii sale și‑l va nimici cu strălucirea venirii sale.” (2Tes. 2,8) Apostolul a arătat
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
după Ioan, prin caracterul său ezoteric și în același timp intelectual, legat de doctrina Logosului, era deliciul mediilor gnostice ale epocii, primul său comentariu se datorează, de altfel, valentinianului Heraclion (către anul 170). Pornind de la primul capitol al evangheliei, „ereticii” propovăduiau nestingheriți existența unei tradiții ezoterice ca fiind adevărata tradiție creștină, paralelă cu cea bisericească. Ei afirmau că învățătura lor fusese dată de însuși apostolul care locuia ascuns într‑un loc cunoscut doar câtorva aleși („desăvârșiții”). În acest context, istoric și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
său, Nestorie. Cristologia lui poartă numele de diofizism, întrucât separă cele două firi, umană si divină, în Cristos. Adversarii săi l‑au acuzat sistematic, dar pe nedrept, de a fi distins două „persoane” în Cristos (altfel spus, de a fi propovăduit credința în „doi Fii”). „Un évêque exégète”, op. cit., p. 359. . Nu este vorba, în cazul lui Theodoret, de o sinteză a tuturor „metamorfozelor” Anticristului despre care am vorbit în capitolele precedente, ci mai degrabă de un fel de manual/digest
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pentru ea și își neglijează sarcina spirituală. Anamneza, „trezirea”, intervine la capătul unui exercițiu mistic de biruire a trupului prin concentrare intelectuală, post și rugăciuni. Reușind o unire nepieritoare, în spirit, cu Maria, ultimul Deceneu se întoarce acasă spre a propovădui noua religie. Romanul reconstituie lumea bizantină și pasiunile ei politice cu o pastă coloristică flaubertiană. În același timp, o muzică de înalte purități traversează textul, imprimându-i o mișcare solemnă, ritualică. Opera de maturitate a lui S. dobândește tot mai
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
D. Anghel, de nevroze, tânjind de „dorul vecinic de mister”, el se supune ritualului poemelor moderniste, dar într-un chip exterior, fără să aibă o înclinație structurală. De altfel, deși discipol al lui Macedonski, va lua în derâdere anumite experimente propovăduite de maestru. Înrâurit de Edgar Allan Poe și Maurice Rollinat, își ia o înfățișare cumplită sau răvășită de disperare, gesticulând amenințător, convulsiv și sarcastic. Este poetul damnat, muncit de „un duh satanic”, bântuit de viziuni macabre sau de coșmaruri, populate
SAVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289520_a_290849]
-
speculație și spiritul de sistematizare, iar în ordinea sentimentală, pasiunea tradusă în deformație pamfletară și violență stilistică. Spiritul de sistematizare și de speculație nu se dezvoltă în domeniul pur estetic; încă de tânăr, criticul și-a sorocit misiunea de a „propovădui” o literatură morală, sănătoasă, evanghelie a muncii și a „amorului conjugal”, al cărei model i se pare a-l fi găsit în modesta literatură ardeleană, și a propovăduit un realism clasic; ca și N. Iorga, H. Sanielevici are un temperament
SANIELEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
pur estetic; încă de tânăr, criticul și-a sorocit misiunea de a „propovădui” o literatură morală, sănătoasă, evanghelie a muncii și a „amorului conjugal”, al cărei model i se pare a-l fi găsit în modesta literatură ardeleană, și a propovăduit un realism clasic; ca și N. Iorga, H. Sanielevici are un temperament de misionar laic pentru ridicarea poporului prin morală. Adevăratele lui speculații nu puteau fi deci de natură estetică, ci se defășoară în domeniul științelor sociale și al antropologiei
SANIELEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
de limbă, literatură și folclor, căci în 1872, la întoarcerea în țară, devine profesor de limba și literatura română la Universitatea din Cluj. Străduințele sale pe plan științific, social sau politic se orientează în direcția afirmării națiunii române. De la catedră propovăduia ideea descendenței nobile a românilor, insuflând discipolilor săi, printre care Petre Dulfu, Virgil Onițiu, Silvestru Moldovan, poate și G. Coșbuc, sentimentul mândriei naționale. Aceleași idei îi însuflețeau și pe membrii Societății de Lectură „Iulia”, pe care S. o inițiază și
SILASI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289668_a_290997]
-
pentru ce i se întâmplă, nu poate înțelege cruzimea și absurdul experienței sale. Pune în discuție răbdarea românească și visează o morală a forței izvorâte dintr-o imensă disperare: „Dacă mi s-ar mai da glas, vreodată, nu aș mai propovădui blândețea și bunătatea, i-aș învăța pe tineri să voiască cu putere, să nu le mai fie milă, ci să se cutremure de silă în fața celor slabi. Îmi fac mea culpa, o, Nietzsche!” Cruzimea represiunii nu înrăiește, totuși, sufletul acestei
VOINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
al prăbușirii Întregului construct<ref id="37">37 Ibidem, S 19(41)/DCCCLIX, Ministrul României la Berlin, Alexandru Beldiman, către Președintele Consiliului și Ministru al Afacerilor Externe, D. A. Sturdza SP, Berlin, 2/14 mai 1898. </ref>. Asta era, desigur, ceea ce propovăduia un grup restrâns de consilieri ai Maiestății Sale, pentru că altfel, faptul că AustroUngaria era parte esențială a glacisului ce proteja România constituia o realitate pe care nucleul dur al iredentei române - Ionel Brătianu, Take Ionescu ... &Co., laolaltă cu cei mai mulți dintre
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
medievalilor și turpitudinile contemporanilor. Nu a uitat indecențele și perversiunile, ticăloșiile și crimele, depravările și escrocheriile. Și nu a uitat nici un autor al acestora - de la papi și regi până la filosofi și slujitorii științelor oculte. Suma viciilor și a prostiei! Bayle propovăduia, în schimb, știința adevărată, toleranța și evitarea credinței oarbe în Dumnezeu. Cartea a stârnit un uriaș interes în rândul masonilor, devenind curând „îndreptarul” tuturor lojilor. Ultimul Mare Maestru al Masoneriei Vechi, cel care condusese construcția catedralei Sfântul Paul (cel din
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Besançon, 1997-1998, p. 793). Pot fi avansate și alte interpretări (Brzezinski, 1998, p. 358): • nazismul era în mod deschis antiintelectualist: „Postulatele sale nu erau decât mituri absurde, exprimate într-un limbaj complet primitiv”; comunismul, în ceea ce-l privește, chiar când propovăduia ura, pretindea că există o raționalitate „științifică”, susceptibilă să antreneze adeziunea (Kende și Smolar, 1994); • ateismul declarat al bolșevicilor exersa o seducție deosebită asupra anumitor spirite: „Atacul său frontal împotriva creștinismului i-a entuziasmat pe cei care îl repudiaseră sau
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
1908 și 1909, apoi lunar până în decembrie 1910. Proprietar-editor: Elie Dăianu, redactori responsabili: Basil Moldovanu (1903-1904), Iuliu Florian (1905), Petru P. Barițiu (1906). Caracterul religios al publicației este accentuat din primul număr, unde se afirmă că R. este „menită să propovăduiască adevărurile mântuitoare ale legii creștine în mijlocul iubitului popor”. Aparițiile editoriale sunt consemnate în cadrul rubricilor „Cărți noi și reviste”, „Cărți din orice părți”. Aproape fiecare număr conține câteva poezii, cele mai multe fiind retipăriri: Octavian Goga (Dascălul, Scrisoare, Străbunii, Dedicație), St. O. Iosif
RAVASUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289150_a_290479]
-
mai lasă nici o urmă. Desemnat printr-o formulă prezumțioasă ce întregește titlul uneia dintre cărțile sale drept „religia aristocrației intelectuale”, crezul politico-literar al lui N. este în esență conservator, antimodernist și antidemocratic. Execrând, ca Lucrețiu, „aurul” care corupe totul, autorul propovăduiește o întoarcere la valorile cardinale (frumos, elegant și moral), singurele ce pot conduce la țelul dorit - „Țară mândră și oamenii destoinici și tari”. „Coloritul literar” al lucrării Tâlcuirile bufniței albe, ce ar fi fost cerut de C. Rădulescu-Motru, este destul de
NAUM-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288374_a_289703]
-
Se acomodează noii situații, locuind în mai multe orașe: Gand, Bruges, Mons, Louvain, pentru a se fixa pentru următorii zece ani la Bruxelles. Este perioada de maximă europenizare a umanistului O. Prin poziția de politician și diplomat la Curtea regentei, propovăduiește concordia între state, neuitând interesele patriei adoptive. Stabilește relații cu personalități princiare (Ferdinand I de Habsburg, împăratul Carol Quintul, frații regentei), ecleziastice (papa Clement al VII-lea, cardinali, episcopi), cu scriitori și filosofi umaniști (o prietenie epistolară privilegiată îl leagă
OLAHUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288517_a_289846]
-
sexe”, „Gazeta Teatrului Național”, „Muzeu național”). A mai scris în „Dacia literară”, „Propășirea” - unde a fost redactor - și în presa unionistă („România literară”, „Steaua Dunării”, „Zimbrul”, „Tribuna română”). Ca redactor la foaia sătească „Săptămâna” (1853-1854), atitudinea scriitorului rămâne una retrogradă. Propovăduind smerenia înaintea lui Dumnezeu și a stăpânirii, el consideră că adevărata cauză a mizeriei țăranilor ar fi lenea și beția. Structura intimă a lui N. e duală: în el sălășluiesc, după cum mărturisește singur (în Pentru ce țiganii nu sunt români
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
Există aici un tezism nedisimulat și câteodată ostentativ. Romancierul scrie ca să dovedească ceva: e vorba, mai precis, despre raportul de neadecvare funciară dintre cuvânt și real, dintre viață și tot ce ține de sfera lingvisticului. E o poziție opusă autenticismului propovăduit de scriitorii interbelici. Camil Petrescu, Anton Holban, Mircea Eliade și ceilalți credeau și ei că, folosit într-un anume fel, uzat de instituția literaturii și de convențiile retorice curente, cuvântul poate deveni pervertitor. Dar își păstrau încrederea în posibilitatea unei
NEDELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]
-
-i străbunic. Înscris, ca semibursier, apoi ca bursier la Institutul Academic din Iași, rămâne la cincisprezece ani orfan de ambii părinți. În 1878 devenea, tot aici, student la Facultatea de Litere și la Drept. Se apropie de ideile socialiste și, propovăduindu-le între studenții ieșeni, este considerat un nihilist periculos și se vede exclus în 1881 din universitate. Își reia studiile la Bruxelles, obținând și diploma de doctor în drept. Împreună cu V.G. Morțun, transferă în 1883 redacția revistei „Dacia viitoare” de la
MILLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288143_a_289472]
-
ca o lume închisă este modelul care pare a fi dominant în stereotipurile populației. Satul modern, nonagricol i se opune. Modelul colectivist, de inspirație sovietică este și el prezent. Experimentul asociațiilor îl completează. Satul participativ, pe modelul dezvoltării contemporane, este propovăduit în general de ideologia contemporană a dezvoltării. Fiecare din aceste alternative de organizare socială funcționează ca tipuri ideale, iar combinația lor determină probabil profilul de azi al satului românesc. O scurtă inspecție a fiecăruia dintre aceste modele poate contribui la
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
noastre, oricum limitate, se ușurează. Ca tineri creștini în devenire, ne-am pierdut simțul autocritic al psalmistului, gustul ecleziastului pentru scepticism, ironia paulină și mai ales umorul sfinților nebuni întru Hristos. De aici succesul unor „lideri” ai tineretului ortodox care propovăduiesc fuga de realitate, explicația paranoică a eșecului (mereu alții ne vor răul), supunerea oarbă (Mohamed vs Hristos) și aplicarea integristă a poruncilor rupte aleatoriu din Scripturi. Vrei să fii un tânăr ortodox după vajnicul model utecist de odinioară? Atunci sfatul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
se păstrează și atunci când apostolul vorbește (Romani 8, 19) despre „creația care așteaptă cu nerăbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu”. În sfârșit, tot scrisoarea către Romani (16, 24) conține confesiunea Sfântului Pavel despre Evanghelia lui Iisus Hristos pe care el o propovăduiește „potrivit cu descoperirea (tyn apokálypsin) tainei celei ascunse din timpuri veșnice”. Cea dintâi epistolă către corinteni (I Corinteni 14, 5, 26) numără „revelația” printre celelalte daruri duhovnicești cu care apostolul le promite să revină printre frații săi: „De ce folos v-aș
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
spun eu despre mine? ne prezintă povestea unui monah cu o fire sensibilă și aleasă - un om care a suferit, până la bătrânețe, multe piedici sau nedreptăți. Părintele Teofil este cunoscut însă de prietenii săi ca mesager al bucuriei și încrederii, propovăduind „taina mulțumirii” sau „filozofia bucuriei” (nulla dies sine laetitia). Prin simpla sa prezență, cuvântul părintelui risipește disperarea tautologică a oricărei vieți fără Dumnezeu. Cei înecați în mlaștina nihilismului sau ademeniți de promisiunile false ale culturii de consum vor putea găsi
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]