1,085 matches
-
fereastră rotundă, cea de lingă marea ușă stacojie scorojită și scrijelită, plină de cuie strâmbe și litere încîlcite, mi-am văzut deodată obrajii de bebeluș și țeasta aproape cheală, ochii umezi și cafenii umpluți în întregime de iris. M-am proptit cu umărul în ușa buretoasă și aceasta a cedat, 68 împrăștiind mii de cojițe de vopsea și un puf de lemn putred. Am intrat sub cupolă. Nebunia mea de-acum se atinge de nebunia de-atunci ca două animale primitive
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pe mine tot ceea ce știa, lăsându-mi mie moștenire toate uneltele și cartoanele lui, mie ultimul și cel mai tânăr dintre toți ucenicii lui, tace meșterul Luca și se ridică de pe scaun pășind în cadrul întunecat al ușii deschise, stă mult proptit acolo de ușă, dau să mă ridic și eu și încerc să mă strecor pe ușă pe lângă silueta meșterului, Cum ziceai că te cheamă, băiete? mă oprește el, Theo! Câți ani ai, Theo? Douăzeci și trei, meștere! Ei bine, Theo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fi câinele. Mă uitam în jur prin sufrageria jerpelită, când deodată un mastiff cafeniu, imens, sări la mine, cu fălcile larg deschise. Am bâjbâit după armă, dar bestia începu să mă lingă pe față. Am rămas amândoi locului. Câinele își proptise labele din față pe umerii mei, de parcă am fi dansat lindy hop. O limbă imensă lipăi spre mine, iar femeia strigă: — Cuminte, Hacksaw! Cuminte! Am pus mâna pe labele câinelui și l-am lăsat ușurel la podea. Și-a îndreptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
noi. Tu l-ai cunoscut pe Blanchard. Poate că ai vrea să... Am sărit în picioare și l-am pocnit cu spătarul scaunului. A primit lovitura în gât, a căzut la podea și a lins din nou covorul. I-am proptit țeava pistolului în ceafă. Căcănarul de detectiv particular scânci, apoi mă imploră rapid: — Uite ce e, n-am știut că erați așa apropiați! Nu eu l-am ucis și dacă nu vrei decât să-l prinzi pe făptaș, ies din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
în rândul acelor puternice legiuni revolta se putea răspândi cu iuțeala focului într-o grămadă de paie. Se mai întâmplase așa ceva sub Augustus și, mai ales, sub Tiberius, urât și ca general, dar și mai mult ca împărat. Copilul se propti însă pe picioare și întrebă de ce Tiberius preluase puterea în locul fraților mamei sale. — Dacă vrei să nu mă duc la grăjdari ca să aflu, spune-mi tu. Cultul sclav - a cărui poveste nimeni nu o știa, după cum nimeni nu știa ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ca să reușesc? Mă odihnesc puțin, sunt În mijlocul vâltoarei Încleștat de o salcie smulsă de ape. Încerc să gândesc, da, Întâi mă voi liniști, voi trage adânc aer În plămâni, cât mai mult aer, tot aerul de pe planetă, apoi mă voi propti cu toată puterea dată de spaima aceea turbată, mă voi sprijini de acest obiect tare, salvator; mă voi sprijini cu toate fibrele gândului În el și cu tot corpul mă voi arunca spre mal efectuând acele mișcări ritmice pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
doar momentul propice spre a mă devora. În aceeași clipă, s-au declanșat muzicile; treptat, În schimbarea de percepție, am constatat că privirile mele mai Întâi și apoi auzul meu au descoperit cântecul ciocârliilor și zborul lor vertical. Mi-am proptit ochii În sus, Îmbătat de o stare euforică nemaiîncercată vreodată. Am simțit că pot muri de fericire În acea clipă; era pentru prima dată când adoram boarea morții concrete (orice copil refuză să accepte existența morții ca posibilitate concretă); mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lamentă ea. Prizonierul zâmbi cu cruzime, în timp ce ea privea gaura neagră a țevii, așteptându-se dintr-o clipă în alta să se declanșeze. Văzându-și copiii, văzându-și soțul, văzându-și propria mamă... Sub nicio formă, gândi Welles furioasă. Își propti piciorul în perete și se împinse cu putere. Weir căzu pe spate și ea ajunse deasupra lui. Pistolul se descărcă cu un zgomot surd. Încheietura se deplasă din cauza reculului și fu surzită de explozie. Peretele era pătat de sânge. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
horcăit. Prizonierul îl culcă la podea și începu să îi care pumni grei omului deja plin de sânge. Într-o clipă, Roth era inconștient, iar fața i se umflase cât un pepene. Constable îl târî înapoi la masă și îl propti acolo, cu spatele către ușă. În caz că vreunul dintre gardieni s-ar fi uitat iar înăuntru, ar fi rămas cu impresia că omul citește ziarele, cu capul aplecat. Constable se aplecă și îi scoase pantoful și șoseta, apoi șterse sângele de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
casa, le-am privit pe celelalte patru fete aflate în spatele ei de-a lungul șirului de case din magazin: celelalte casiere aveau proporții normale. Ființa asta cât un mamut era unică pe planetă. Sertarul deschis al casei de marcat stătea proptit în abdomenul ei, iar eu mă întrebam dacă o doare. A scos restul pentru mine cu o mână, iar pe cealaltă a scufundat-o printre încrețiturile moi ale corpului ei pentru a găsi marginea sertarului, ca să îl poată închide, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de pază. Țineau niște șipci În mîini și Jim crezu că veneau să-l bată pentru că stătea pe cabină. Alunecă repede În jos pe podea și se Întinse lîngă olandeză. Șoferul deschise parapetul din spate. CÎnd acesta căzu cu zgomot, propti șipcile În lanțurile care se clătinau. Strigă la prizonieri și le făcu semn să coboare din camion. Ajutați de doctorul Ransome, doamna Hug și bătrînii se lăsară să alunece În tufele de urzici. Împreună cu Basie și cu băieții englezi Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
-i loc să ne foim. O să stăm liniștiți și o să Învățăm cuvintele. Basie Îl Înconjură cu brațul. Ține ochii pe Digest, ca să rămîi treaz. — Bine, Basie. Am să stau treaz. Să rămîi treaz era foarte important, după cum știa Jim. Își propti picioarele pe cutiile cu muniții de pe podeaua mașinii, apoi Își ciupi buzele pînă i se luminară ochii. LÎngă francez, la ușa din dreapta a pasagerilor, ședea hamalul cu bîta de bambus, care fusese gata să-l ucidă pe Jim Înainte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ligheane emailate, zăceau În neofalină, tulburând-i transparența cu dâre cafenii, piesele unui motor de motocicletă, pus la curățat. Alături de ligheane, rezemat de zidul roșu de cărămidă, din cărămidă roasă, se sprijinea cadrul de metal al motocicletei, iar roțile Își propteau cauciucurile fleșcăite de ușa closetului turcesc. Atașul era desprins și zăcea În tufele de buruieni uscate, acoperit cu o folie de nailon. A apărut bătrânul, pe care l-a Întrebat, crezând că este un om de la șantier, ce se Întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
am gândit că ar putea sfârși certându-se. Și ar fi fost tot din vina mea cum se părea că era cazul tuturor certurilor din zona metropolitană londoneză, în ultimul timp. M-am ridicat brusc. — Eu am plecat. Danny se propti în fața mea. —Ba nu pleci nicăieri. Nu fi caraghioasă. Vreau să cunosc toate prietenele Mariei. Iar despre tine am auzit că-ți plac jocurile. Maria, pe un ton plângăreț, din bucătărie: N-o încuraja! — Dar ce au jocurile? îi răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
încercat să fugă din puț, dar n-a mai izbutit să se cațere până sus. A țâșnit răbufneala, zicea el, săltând spre ieșirea burlanului, lingura și oamenii aflați înăuntru. Ilie a ars ca o lumânare, înfipt pe buza sondei și proptit de burlan. Fu recunoscut mai târziu numai după verighetă. La amiază, când am intrat la bordeiul cârpaciului odată cu mortul, oamenii încă nu se adunaseră. Femeia ședea pe scăunel, cu ochii holbați în gol și copiii se jucau de-a prinselea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
miorlăitoare se spărgeau astmatic, scormonind pământul, pârlindu-i iarba măruntă, cu scuipatul prelins din limbile flăcărilor roșii ca sângele, aprinse de explozie și stinse ca un scurtcircuit. Așa cum mă întindeam atunci pe burtă în mocirla de la marginea drumului, cu coatele proptite în noroi, cu obrajii sprijiniți în podurile palmelor murdărite de balega cojită de soare,chipul mamei, blând și adorat, mă ferea de nebunie. Fiindcă îmi venea să urlu, să răcnesc, să-mi arunc căciula grea de oaie de pe capul tuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ei stângă, acolo unde simt că-mi zvâcnesc și mie venele când mă apropii de femeia care-mi place mult. Ea se ridică ă zăvorască ușa, înaintă apoi spre mijlocul covorului, îngenunche pe un picior, apoi pe celălalt, și-și propti podul palmelor pe preș, cu mâinile ușor depărtate. Mă dezbrăcai halucinat, îngenunchind ca pentru rugăciune între gleznele ei. - Te iubesc frumos și cu înțelegere, i-am șoptit sugrumat și mâinile mi-alunecară sigure dedesubtul ei, cuprinzându-i pântecul mărit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ca o vijelie în casă, cu țigara de foi în gură, cu pălăria într-o mână și umbrela în cealaltă. - Uă unde-i testamentul? intervine dumnealui în discuție cu vorba repezită. Neamurile Zittei se privesc neliniștite, ochi în ochi. Unchiul proptește umbrela în dosul ușii, punându-și pălăria pe scrin cu multă luare-aminte. Își scoate apoi ca de obicei, batista cadrilată să-și șteargă sticlele mici ale pice-nez-ului. Zitta duce mâna la piept. În liniștea de moarte ce cuprinde brusc încăperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mână de plumb, ca să mă acopăr. Mi-e rușine. - E scurt coșciugul, spune altul, după ce cioclii se străduiesc să mă întindă în ladă, în timp ce intendentul mă ține suspendat de șale. Cioclii mă îndeasă, împingându-mă de tălpi,dar țeasta mea, proptită de capul raclei, face opintirea lor zadarnică. - Se desprinde cleiul de la căpătâi, își dă avizul unul dintre ei și acum toți trei, dezorientați o clipă, mă privesc cu ură și necaz. Intendentul se bate cu palma pe obrazul de culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
veștedă și macră, o carne cu pielea zbârcită, cu plămânii stafidiți și cu genunchii îndoiți, de mârțoagă. ...„Ce mai aștepți, Albertino?”, o întreb, plictisit că zăbovește cu cârpa pe rama patului, fără urmă de praf. Ea înghenunchie fără să răspundă proptindu-și podul palmelor într-o cârpă flanelată. Sânii rotofei, țâșniți din scobitura largă a bluzei, se reflectară, legănându-se în ritmul brațelor înfipte în parchetul lustruit. „Albertino, stai așa!” îi poruncii. Ea duse mâna înapoi și se descoperi. Linia hotarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
poruncii. Ea duse mâna înapoi și se descoperi. Linia hotarului nu se vedea pe dealul neted de carne albă, ci doar o umbră slabă, mai mult bănuită, în unghiul șumuiogului de păr încurcat, cu fire crețe, cafenii, galbene și blonde. Proptită în coate, cu fruntea în pervaz, Albertina mi se înghesui, adâncindu-și astfel albia goală a șalelor, peste care căzui, mai apoi, amorțit, culcându-mi obrazul pe spatele ei, de unde îi puteam auzi puternica bătaie a inimii. „Am să sfârșesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
fire care nu vor să se supună. Abia acum, când e răsucit îndesat până la margine în acea treime dinspre burtă a foiței, limba umezește, nicidecum în grabă, ci lent și cu sentiment, dâra de lipici a marginii exterioare a foiței proptită în degetele arătătoare...“ Aduceam laude, în panegiricul meu, „foiței de țigară ce putea fi cumpărată în Olanda, care, fără strat de lipici, se lipește totuși“ și am pomenit la sfârșit un avantaj de un fel cu totul aparte: „...chiștoacele țigărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
față, cu flautele sale, cu cimpoiul și cu valiza de moașă plină de instrumente pentru pictură. Annerose și cu mine aveam, în atelierul cu oberliht, un acoperiș deasupra capului și, când cerul era senin, stele pe care le puteam număra. Proptită pe patru cărămizi, salteaua de două persoane era întinsă într-un cadru metalic. Ziua și noaptea ne acompaniau de alături, atunci când eram un singur trup cu mai multe membre, flautele lui Geldmacher, care cânta în ritm de blues variațiuni ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ducă. A plecat ca fugărit de-o fiară, iar porcul, a cărui culoare șovăie Între alb și negru, l-a Întovărășit personal până când i-am pierdut din vedere. Ambianța s-a luminat o dată cu plecarea porcului etc. și eu m-am proptit În balansoar, unde, stând comod, m-am abandonat lecturii pe diagonală, În vederea trecerii În revistă, ordonată și judicioasă, a broșurii de referință. Așteptările nu mi-au fost Înșelate! Îmi aștern la repezeală impresiile pe hârtie: Efortul nostru e salutat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
o culcă pe spate, pe platforma submarinului. Apoi Încercă să o Împingă prin trapă. — Patru-douăzeci și nouă... patru-douăzeci și opt... Norman Își menținea echilibrul cu greutate. Unul din picioarele lui Beth se afla Înăuntru, dar celălalt, Îndoit din genunchi, se proptise În buza trapei. Nu putea s-o coboare. De câte ori Încerca să se aplece Înainte ca să-i Îndrepte piciorul, Întreg submarinul se balansa, dezechilibrându-l. — Patru-șaisprezece... patru-cincisprezece... N-ai vrea să Încetezi să mai numeri și să faci ceva? Harry se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]