2,610 matches
-
170 U/l Infarct miocardic, distrofii și traumatisme musculare, 147 polimiozite, dermatomiozite, hemoragii cerebrale, intoxicații cu somnifere Creatinina 0, 6 - 1, 2 mg/ dl Boli renale, guta, boli hepatice, miozite Fosfataza acidă 0,11 - 0, 60 U/l Cancerul de prostată Fosfaza alcalina 20 - 90 U/l Boală Paget, hiperparatiroidism, colestaza, rahitism, osteomalacie, tumori osoase, tumori hepatice Fosfolipide 6 - 12 mg/ dl Ciroza biliara, icter mecanic, sindrom nefrotic, diabet zaharat, hiperlipemie, hipercolesterolemie Fosfor anorganic 2, 6 - 4, 5 mg/ dl Acromegalie
Bolile înțelesul tuturor. In: Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
conțin 20 atomi de carbon și un ciclu pentagonal între atomii de carbon 8 și 12. Acești acizi grași provin teoretic de la acidul prostanoic. Prostaglandinele au fost denumite după locul unde s au identificat pentru prima dată: plasma seminală a prostatei umane. Din punct de vedere structural P.G. derivă din acizii grași cu 20 de atomi de carbon cu 3,4 sau 5 legături duble, cel mai folosit fiind acidul arahidonic. În prostaglandine, hidroxilii se găsesc grefați la atomii de carbon
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
pH optim Pepsina gastrică 1,5 2 * amilaza salivară sau pancreatică 6,9 7 Lipaza pancreatică 7,5 8 Tripsina pancreatică 8 Chimotripsina pancreatică 8 8,6 Fosfataza alcalină din os și ficat 8,6 9,1 Fosfataza acidă din prostată 5,0 5,6 Vitezei de reacție în funcție de pH se reprezintă printr-o curbă al cărui maxim coincide cu pH-ul optim. fig. 28. Influenta pH-ului aupra activității enzimelor tripsină(variație pH 6-10) și pepsina(variație pH 2-6) Valoarea
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
numite și fosfataze acide. Fosfatazele alcaline sunt prezente în epiteliul intestinal și renal, oase, serul sanguin, unde au un rol important de eliberare a acidului fosforic din diferiți compuși biologici. Fosfatazele acide de tip II se găsesc în splină, rinichi, prostată, iar cele de tip III în eritrocite, ficat, splină; sunt activate de cisteină și inhibate de Mg2+ și Fe-. O fosfomonoesterază importantă este glucozo-1 fosfataza care catalizează reacția: Fosfodiesterazele catalizează hidroliza legăturilor fosfodiesterice: glucozo-1-fosfat + Dintre fosfodiesteraze fac parte nucleazele, enzime
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
si prognostic in aceasta forma de cancer, cit si ca forma de control in terapia hormonala. Se pare ca nivelul pS2 nu este crescut in țesutul; de glanda mamara normal si nici in cazul unor țesuturi „normale”: colon, pancreas, ficat, prostata, rinichi, ovar s. a. Determinarea prezentei in țesutul tumoral a proteinei pS2, prezintă astfel o importanta majora in alegerea liniei de tratament, respectiv identificarea pacienților care sa beneficieze de o terapie hormonala ce poate fi aplicata eficient numai daca bolnavii prezintă
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
în stimularea sistemului imunitar al organismului. Alimentele de culoare roșie (grepfrut, pepene roșu, roșii) conțin licopen, substanță care apără organismul împotriva bolilor de inimă, scade cu 50% riscul producerii unui atac de cord și previne apariția cancerului cervical și de prostată. Alimentele de culoare portocalie (morcovi, piersici, dovleac, pepene galben) conțin α-caroten, β caroten și γ-caroten, care neutralizează eventualele substanțe cancerigene, asigură aportul de vitamina A și au rol de protecție împotriva razelor ultraviolete. Alimentele de culoare galbenă conțin bioflavonoide (pigmenți
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
Cel mai frecvent apar în cancerele: pulmonare, de sân, tegument (melanom). La copii apar mai frecvent în cazurile cu: neuroblastoame și unele sarcoame. Un procent mai mic de metastaze cerebrale apare în cazul pacienților cu cancer de: colon, rect, rinichi, prostată, testicul, ovar și sarcoame. K. Tumori neclasificate ETIOLOGIA Etiologia tumorilor cerebrale este necunoscută până în prezent. A fost descris faptul că persoanele ce au în familie membri diagnosticați cu tumori cerebrale au un risc mai mare de a dezvolta tumori cerebrale
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
și imagistic pe examinare CT nativ. Metastazele intraorbitale: sunt tumori intraorbitale plecate de la tumori situate la distanță, metastazate în orbită pe cale hematogenă. Tumorile primare care dau cel mai frecvent metastaze intraorbitale sunt: adenocarcinomul mamar, carcinoamele pulmonare, carcinomul gastric, carcinomul de prostată [44]. Uneori, manifestările orbitooculare pot fi primele care apar, urmate apoi de semne clinice date de tumora primară. De regulă, metastazele intraorbitale apar la pacienți cu neoplasm cunoscut. Principalele semne de manifestare clinică a metastazelor intraorbitale sunt durerea orbitală, diplopia
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
ale unui adenom banal. Erau destul de stânjenitoare, dar nu-mi făceam griji. Cu atât mai mult cu cât un medic tânăr, prieten, credea că e vorba mai degrabă de o constricție de natură mecanică a ureterelor. Cât privește adenomul de prostată, procedurile medicale erau simple și sigure. De ce mi-aș fi făcut griji? Pe deasupra, avusesem de-a lungul vieții destule experiențe spitalicești, încât una în plus nu putea să fie mai mult decât o neplăcere trecătoare. Una în plus nu numai
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
cronică, litiaza renală cu insuportabilele ei crize, pleurezia pulmonară, boli de ochi care reclamau intervenția chirurgicală, toate acestea m-au transformat într-un perpetuu pacient al multor spitale din Brăila, Galați, Iași, București. Cu asemenea anamneză, un posibil adenom de prostată era o boală oarecare în plus, neplăcută, dar ușor de învins. Cine să se gândească la cancer? Ultimul care ar fi făcut-o eram eu. Mă aflam în deplină maturitate și, de ceva vreme, luasem toate măsurile necesare unei vieți
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
niște tumori în vezica urinară. Avem?! Am. Eu am. La dracu’! Eram puțin iritat, nu pentru că aș fi înțeles că ar fi vorba de ceva mai grav, ci pentru că n-a fost confirmată suspiciunea inițială. De ce nu aveam adenom de prostată? Ca și când avea vreo importanță. M-am resemnat. Bine, avem tumori în vezica urinară. În zece zile nu mai avem. Cele zece zile rămâneau. — Dar, ca să fim siguri, trebuie să facem o cistoscopie. Bine, facem o cistoscopie. Habar n aveam ce
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
și blocanților receptorilor hormonali: corticoterapia, contraceptivele hormonale, mifepristonul RU 486, inductorii de ovulație care permit dezvoltarea tehnicilor de fertilizare in vitro; dezvoltarea terapiei antitumorale pentru tumori cu hormonodependență cunoscută, dar și pentru alte categorii de tumori (tratamentul cancerului mamar, de prostată); dezvoltarea tehnicilor de intervenție transsfenoidală pentru tumorile hipofizei; apariția unor posibilități de manipulare a comportamentului sexual. Prin situația sa actuală și prin perspectivele de dezvoltare, endocrinologia este considerată o știință fundamentală și reprezintă unul dintre elementele raționamentului oricărui cercetător sau
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
determină diferențierea canalelor deferente și ejaculatorii din canalele lui Wolff și dezvoltarea în sens masculin a derivatelor din sinusul urogenital: fuziunea plicelor uretrale și formarea penisului, dezvoltarea glandului din tuberculul genital, fuzionarea plicelor genitale pentru a forma scrotul și dezvoltarea prostatei. Celulele Sertoli ale testiculului embrionar produc un hormon polipeptidic denumit hormonul (factorul) de inhibiție mulleriană (MIH sau MIF), care inhibă dezvoltarea canalelor lui Muller. Anatomia testiculului Testiculul adult este un ovoid cu volumul mediu de 18,6 +/ 4,8 ml
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
perforarea zonei pellucida a ovulului în timpul fecundației. Din centriol se dezvoltă aparatul ciliar care constituie centrul cozii, iar mitocondriile se organizează în spirală de la gâtul spermatozoidului până la anulus, asigurând energia necesară motilității cozii. Transportul spermatozoizilor prin epididim durează 12-21 zile. Prostata furnizează spermatozoizilor material energetic (fructoză) și prostaglandine. Inițial spermatozoizii sunt relativ imaturi și au o modestă capacitate de fertilizare. Aceasta se desăvârșește în timpul pasajului la nivelul epididimului și în căile genitale feminine (capacitație), printr-un proces incomplet elucidat. Controlul spermatogenezei
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
normal în 3-25 minute suferă un fenomen de lichefiere, de dizolvare a acestor aglomerări sub influența unor enzime prostatice. Examinarea morfologică a spermei se face după lichefiere în cel mult două ore după ejaculare. Analiza biochimică apreciază indirect funcția epididimului, prostatei și a veziculelor seminale. Parametrii normali ai spermogramei sunt prezentați în tabelul 37. Analiza asistată de computer permite aprecierea rapidă a parametrilor morfologici și biochimici ai spermei. Potențialul fertilizant al spermei poate fi apreciat prin teste funcționale: interacțiunea dintre spermă
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
urinare de însoțire reprezintă argumentul cel mai bun pentru originea reno-urinară a durerii. 2. Tulburări în emisia urinii: a. polakiuria - micțiuni frecvente, fără creșterea volumului urinar în 24 de ore. Apare în infecții urinare, inflamații ale vezicii urinare (cistită) sau prostatei, însoțește colica renală. b. disuria - dificultate în micțiune, care poate fi și dureroasă. Apare în cistite, uretrite, stricturi uretrale, afecțiuni ale prostatei. c. retenția de urină - imposibilitatea eliminării conținutului vezical, poate fi completă sau incompletă, acută sau cronică. Retenția acută
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
fără creșterea volumului urinar în 24 de ore. Apare în infecții urinare, inflamații ale vezicii urinare (cistită) sau prostatei, însoțește colica renală. b. disuria - dificultate în micțiune, care poate fi și dureroasă. Apare în cistite, uretrite, stricturi uretrale, afecțiuni ale prostatei. c. retenția de urină - imposibilitatea eliminării conținutului vezical, poate fi completă sau incompletă, acută sau cronică. Retenția acută completă se însoțește clinic de glob vezical: formațiune palpabilă în hipogastru, cu marginea superioară convexă în jos, de dimensiuni variabile (poate depăși
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
în hipogastru, cu marginea superioară convexă în jos, de dimensiuni variabile (poate depăși ombilicul), mată la percuție, dureroasă, pacientul simte nevoia de a urina, dispare prin sondaj vezical. Situațiile clinice responsabile de retenție de urină sunt: afecțiuni urologice (adenom de prostată, stricturi uretrale, rupturi și spasme ale uretrei) dar și extraurinare (fracturi de coloană lombo-sacrată, morb Pott, traumatisme/hemoragii cerebrale, tabes, scleroza în plăci, post intervenții chirurgicale ano-rectale, patologie psihiatrică). d. incontinența urinară - pierderea involuntară de urină. Apare la copii în timpul
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
coloană lombo-sacrată, morb Pott, traumatisme/hemoragii cerebrale, tabes, scleroza în plăci, post intervenții chirurgicale ano-rectale, patologie psihiatrică). d. incontinența urinară - pierderea involuntară de urină. Apare la copii în timpul somnului (enurezis), la adulți este produsă de afecțiuni ale vezicii urinare sau prostatei (frecventă în adenomul de prostată), leziuni ale sistemului nervos central sau măduvei spinării (sindromul de „coadă de cal”), intoxicații severe, stări comatoase. e. micțiunea imperioasă - senzația de a urina urgent, apare în afecțiuni inflamatorii ale vezicii urinare sau prostatei. 3
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
hemoragii cerebrale, tabes, scleroza în plăci, post intervenții chirurgicale ano-rectale, patologie psihiatrică). d. incontinența urinară - pierderea involuntară de urină. Apare la copii în timpul somnului (enurezis), la adulți este produsă de afecțiuni ale vezicii urinare sau prostatei (frecventă în adenomul de prostată), leziuni ale sistemului nervos central sau măduvei spinării (sindromul de „coadă de cal”), intoxicații severe, stări comatoase. e. micțiunea imperioasă - senzația de a urina urgent, apare în afecțiuni inflamatorii ale vezicii urinare sau prostatei. 3. Tulburări ale diurezei - reprezintă modificarea
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
sau prostatei (frecventă în adenomul de prostată), leziuni ale sistemului nervos central sau măduvei spinării (sindromul de „coadă de cal”), intoxicații severe, stări comatoase. e. micțiunea imperioasă - senzația de a urina urgent, apare în afecțiuni inflamatorii ale vezicii urinare sau prostatei. 3. Tulburări ale diurezei - reprezintă modificarea volumului urinar în 24 de ore, comparativ cu situația fiziologică (1000-2000 ml/24 ore): a. poliuria - diureza peste 2000 ml/24 ore poate fi fiziologică (aport crescut de lichide, emoții, frig) sau patologică (stări
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
gradul hematuriei și severitatea leziunii subiacente. Hematuria trebuie diferențiată de prezența hematiilor prin contaminarea urinii cu sânge de origine genitală sau digestivă. În funcție de momentul eliminării de hematii în cursul micțiunii, hematuria poate fi inițială (prin leziuni de obicei inflamatorii ale prostatei, uretrei), terminală (leziuni vezicale) sau totală (afectare renală sau ureterală). Indiferent de tipul hematuriei este importantă stabilirea etiologiei, în funcție de care hematuria poate fi: - de cauză nefrologică: frecventă în nefropatii glomerulare, poate apărea și în rinichiul polichistic, nefropatii interstițiale acute, necroză
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
rinichiului în cazul afectării hepatice (de ex. NG determinate de virusurile hepatitice B, C; sindromul hepatorenal din ciroza hepatică avansată) - aparatul genital - afectarea primară poate crea în mod secundar afectarea renală (de ex. infecțiile genitale recidivante favorizează infecțiile urinare, afecțiunile prostatei pot determina nefropatie/uropatie obstructivă etc) - sistemul endocrin - hiperparatiroidismul secundar din cursul evoluției IRC - organe de simț - surditatea face parte din tabloul clinic al unor afecțiuni renale genetice (sindromul Alport); tulburări de vedere în asocierea retinopatiei diabetice/cataracta diabetică, retinopatiei
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
histologic prin proliferare extracapilară, cu formare de semilune epiteliale, iar clinic prin evoluție rapidă spre IRC terminală. Etiologie GN rapid progresive pot fi primitive (idiopatice) și secundare. Etiologia este diversă: infecțioasă, autoimună (vasculite și colagenoze), neoplazii viscerale (plămân, vezică urinară, prostată) și limfoame, medicamentoasă (ex. Alopurinol, Rifampicină, Penicilină, Hidralazină). Patogenie Mecanismele patogenice implicate sunt complexe și determină 3 tipuri principale: cu Ac anti MBG, cu complexe imune circulante și forma pauciimună (în anumite vasculite). Anatomie patologică Leziunea elementară caracteristică este semiluna
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
în tractul urinar se numește bacteriurie. Clasificare ITU pot fi clasificate în funcție de: I. localizare: a. joase: - bacteriuria asimptomatică: bacteriurie descoperită la examenul bacteriologic dar neînsoțită de simptomeuretrita, prostatita, cistita: infecții localizate la un anumit nivel al tractului urinar inferior - uretra, prostata, vezica urinară b. înalte:pielonefrita: infecția pielonului și a interstițiului renal. Distincția de ITU joase este importantă, deoarece pielonefrita se poate complica cu afectarea parenchimului renal, septicemie cu punct de plecare urinar și deces. - abcese nefretice și perinefretice II. simptome
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]