970 matches
-
Plasencia. Acolo s-a retras în 1566 și și-a trăit restul vieții împăratul Carol Quintul (Carlos I al Spaniei și al V-lea al Germaniei). Unamuno se referă la campania din 1927, ultima fază a unor operații militare în protectoratul Marocului începute în 1903 și întreprinse de trupele spaniole, în colaborare cu cele franceze, potrivit deciziilor conferinței internaționale de la Algeciras. Severiano Martínez Anido (1862-1938), general spaniol, guvernator civil al Barcelonei, a insituit aici un regim de mână forte, fiind destituit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
se fâțâie peste tot soiul de interdicții cu diriga lui. Cred că în acele minute mai era un copil, un copil în care parcă se cocea un tânăr. Nu bănuiam nici unul că, în câteva minute, crisalida se va sparge și protectoratul va căpăta, cu o viteză astronomică, dimensiunile parteneriatului și cele comuniunii. Ne-am întors de la magazin. Eu mai păstram ceva din atitudinea sfătos-profesorală, vorbindu-i copilului de lângă mine despre stilul gotic al clădirilor riganeze. Pe strada noastră, acea mare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și ajunsese până la marginile imperiului, cuprinzând și Țările Române, amenințând regimurile autocrate, au inițiat măsuri spre a pune stavilă acestei situații. În primul rând erau vizate Principatele dunărene, care se aflau sub un dublu condominium politic, suzeranitatea Porții otomane și protectoratul Curții țariste. Cabinetul de la St. Petersburg a cerut Porții să examineze împreună situația și astfel au fost trimiși la Iași, în iunie 1848 - unde acțiunea revoluționară fusese înăbușită în fașă -, ca emisari ai celor două mari puteri garante, generalul rus
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
constituit moneda de schimb pentru învingători. Deosebit de activ în regiune, Imperiul rus a promovat o politică abilă, reușind prin campanii militare victorioase să-și îngenuncheze adversarul și să-și consolideze poziția în Principatele Române, instituind, prin pacea de la Kuciuk-Kainardji (1774), „protectoratul” de facto asupra acestora, iar ulterior a obținut recunoașterea, din partea marilor puteri europene, a statutului de jure, în urma tratatului de la Adrianopol, din anul 1829. Atitudinea Rusiei, care se erija în „protectoare” a creștinilor ortodocși din partea europeană a Turciei, a devenit
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
numai că îi răpise celei dintîi o parte din teritoriu, sudul Basarabiei, care era privită atît din punct de vedere național cît și istoric ca aparținînd României, dar acțiunile rușilor provocaseră temeri ca nu cumva să apară posibilitatea reinstaurării fostului protectorat. Înființarea statului bulgar, care părea inițial că se află sub dominație rusească, a dus la nașterea unor noi temeri. Pe lîngă aceasta, România nu avea în acest moment nici un aliat sau un prieten adevărat printre marile puteri. Odată cu obținerea independenței
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
tratat prin clauza potrivit căreia apele Muntenegrului erau închise pentru navele de război ale tuturor națiunilor. Muntenegru nu urma să aibă o flotă, iar Austro-Ungariei îi era încredințată stabilirea politicii țărmurilor. Această prevedere îi acorda Imperiului Habsburgic un fel de protectorat naval asupra regiunii. Între 1881 și 1913, Muntenegru s-a bucurat inevitabil de o perioadă de relații internaționale pașnice. Înconjurat din trei părți de posesiuni habsburgice sau ocupate de monarhie Dalmația, Bosnia, Herțegovina și sangeacul Novi Pazar Nicolae nu putea
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
granițe etnice. Rusia sprijinea cererile Serbiei și Muntenegrului, care doreau să-și extindă teritoriile cît mai mult posibil în detrimentul albanezilor. Marea Britanie și Germania au rămas neutre. Inițial, reprezentanții au decis instituirea unei Albanii autonome tot sub control otoman, dar sub protectoratul a șase puteri. Această decizia a trebuit să fie schimbată în primăvara anului 1913, cînd a devenit evident că Imperiul Otoman avea să piardă toată Macedonia și prin urmare legăturile teritoriale cu Albania. Ca atare, conferința a ajuns în iulie
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Principalele eforturi ale Italiei erau însă îndreptate nu împotriva Iugoslaviei sau a Greciei, ci a Albaniei. Cu toate că doar insula Saseno fusese atribuită Italiei prin tratate, puterile recunoscuseră poziția specială a statului peninsular în problemele albanezilor, ceea ce însemna de fapt recunoașterea protectoratului italian asupra țării. Istoria interbelică a Albaniei, care va fi analizată mai jos, avea să aibă ca temă dominantă pătrunderea și apoi ocuparea teritoriilor sale de către Italia. Paralel cu politica din Adriatica, guvernul italian intenționa stabilirea unor legături strînse cu
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Durrës, dar Italia dorea să domine întreaga țară. În iulie 1919, în timpul negocierilor privind tratatele de pace, Italia a ajuns la o înțelegere cu Grecia. Statul grec era de acord să sprijine pretențiile italienilor asupra orașului Vlorë și instituirea unui protectorat italian asupra restului țării în schimbul sudului Albaniei și al întregii Tracii. Atît guvernul francez, cît și cel britanic nu erau împotrivă ca Serbia să anexeze o parte a nordului Albaniei ca urmare a unui acord teritorial în care era implicată
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
cu aceea dintre sîrbii și croații din Iugoslavia. În acest moment a fost instituit un stat slovac independent aflat sub un strict control german; Ungaria a anexat Rutenia. Restul teritoriului a fost ocupat de Germania și organizat sub numele de Protectoratul Boemiei și Moraviei. Această acțiune a avut un efect electrizant. Ea a precipitat invazia italiană din Albania și a marcat debutul unui efort comun al puterilor occidentale de a stabili un aliniament diplomatic împotriva unor alte cuceriri germane. Cu toate
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
chestiune specială a Imperiului Otoman” cu “funeste consecințe pentru lumea întreagă”. De altfel; legitimiștii inveterați și obtuzi, otomanii fanatici, din pricini ușor de bănuit, se străduiau să atribuie destinului posesiunilor sultanului atributele funcțiilor strict interne ale Porții, chiar după instituirea protectoratului țarist asupra unor teritorii cu individualitate națională și statut juridico-politic particular în Europa și Asia. Pătrunzând în esența chestiunii orientale, unul din specialiștii cei mai autorizați, J. A. Mariott, spunea că Europa a fost confruntată cu o problemă orientală din
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a deteriorării echilibrului de forțe. Sub acest aspect, clauza relativă la permisiunea acordată miniștrilor Rusiei la Constantinopol „să poată vorbi în favoarea” Principatelor își dezvăluie întreaga însemnătate, de altfel sesizată în epocă. Ce-i drept, în tratat nu se află cuvântul protectorat și, cu atât mai puțin, o definire a statutului protectoratului. Formal deci, juridicește, Rusia nu devenise protectoarea Principatelor pentru că libertatea de a interveni la Poartă în favoarea lor nu-i conferea protectoratul. Petersburgul a știut să transforme permisiunea de a vorbi
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
la permisiunea acordată miniștrilor Rusiei la Constantinopol „să poată vorbi în favoarea” Principatelor își dezvăluie întreaga însemnătate, de altfel sesizată în epocă. Ce-i drept, în tratat nu se află cuvântul protectorat și, cu atât mai puțin, o definire a statutului protectoratului. Formal deci, juridicește, Rusia nu devenise protectoarea Principatelor pentru că libertatea de a interveni la Poartă în favoarea lor nu-i conferea protectoratul. Petersburgul a știut să transforme permisiunea de a vorbi în favoarea Principatelor într-un drept de intercesiune și, apoi, în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Ce-i drept, în tratat nu se află cuvântul protectorat și, cu atât mai puțin, o definire a statutului protectoratului. Formal deci, juridicește, Rusia nu devenise protectoarea Principatelor pentru că libertatea de a interveni la Poartă în favoarea lor nu-i conferea protectoratul. Petersburgul a știut să transforme permisiunea de a vorbi în favoarea Principatelor într-un drept de intercesiune și, apoi, în protectorat. În sprijinul acestei metamorfoze a venit însăși Poarta prin încălcările repetate ale tratatului. Protecția Rusiei asupra religiei ortodoxe - considerau Afacerile
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Formal deci, juridicește, Rusia nu devenise protectoarea Principatelor pentru că libertatea de a interveni la Poartă în favoarea lor nu-i conferea protectoratul. Petersburgul a știut să transforme permisiunea de a vorbi în favoarea Principatelor într-un drept de intercesiune și, apoi, în protectorat. În sprijinul acestei metamorfoze a venit însăși Poarta prin încălcările repetate ale tratatului. Protecția Rusiei asupra religiei ortodoxe - considerau Afacerile Străine ale Franței - ducea „la abandonul dreptului celui mai esențial al suveranității sultanului asupra supușilor săi”. Invocând chiar concepția Parisului
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
reorganizării statale în această parte a continentului. Aceeași soartă au avut-o și planurile lui Pozzo di Borgo din 1821 și 1828, Bulgari din 1828, care ar fi dorit crearea unui mare stat în sud-estul Europei, legat dinastic sau sub protectoratul țarului. În schimb și în ciuda reacției „Sfintei Alianțe”, au făcut progrese ideile de emancipare națională deplină. Un François Recordon sau Laurençon, în 1821, de pildă, erau siguri de izbânda acesteia în Principatele Române. Referindu-se la țările noastre, „British Press
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a emisarilor lui Adam Czartoryski, trimiși în Principatele, începând cu 1846: Mihail Budzynski, P. Butkiewicz etc. În mai 1847, Budzynski elaborase și un memoriu privitor la români, avansând idei interesante și realizabile: scoaterea Principatelor Române de sub suzeranitatea Porții și a protectoratului țarist, plasarea lor sub protecția celor cinci mari puteri, unirea Moldovei cu Țara Românească sub un singur prinț ereditar, o constituție etc. În vara aceluiași an, partida lui Czartoryski a elaborat un voluminos raport politic, cuprinzând și programul de acțiune
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Bălcescu, ca și alți fruntași ai revoluției române, a tras concluzia cuvenită din intervenția contrarevoluționară externă: pentru a putea transforma structurile interne potrivit propriei lor voințe, românii trebuiau să acorde prioritate lichidării imixtiunilor dăunătoare și primejdioase externe, în primul rând protectoratul țarist. În această privință, ideile lui N. Bălcescu și Czartoryski coincideau perfect, cel dintâi încurajând apropierea și cooperarea celui din urmă prin cuvinte flatante. Neîndoielnic, însă, că între N. Bălcescu și Adam Czartoryski rămâneau deosebiri mari de concepție, care pot
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
către Prokesch-Osten, din 19 februarie 1856, renunțase la ideea instalării unui principe german pe tronul țărilor române, îmbrățișând în decurs de 13 zile o a doua opinie, potrivit căreia ar fi fost mai nimerit să se renunțe la proiectul unui protectorat oficial al Austriei asupra viitorului domn și să se adopte, în schimb, ideea întronării unui prinț devotat Austriei, în măsură să înlesnească înfăptuirea planurilor austriece. La un lucru însă nu renunțau austriecii: încercările repetate de pătrundere în economia țărilor noastre
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
suzeranitate și a tendințelor care se ascundeau sub acest joc de cuvinte. Nici un istoric până la Iorga nu a înfățișat cu atâta profunzime țelurile nemărturisite ale Austriei în sud-estul Europei în acea perioadă, în acel sud-est al Europei „bun pentru viitoare protectorate și împărțiri de popoare...” pe atunci, după cum spune Iorga. Începuturile „Drang nach Osten”-ului austriac, încercările Vienei de a se erija în reprezentantă a întregii Germanii la Dunărea de Jos, mijloacele și căile utilizate pentru a-și atinge țelurile ș. a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
trăgea însă concluzia, verificată istoricește, că după 1789, diplomația țaristă a fost confruntată cu un dușman care a dus-o la pieire: burghezia, revoluția, mișcarea popoarelor pentru emancipare socială și națională. În mai 1853, referindu-se la expansiunea țaristă prin intermediul protectoratului exclusiv, Marx scria că „omenirea n-a uitat că Rusia a fost protectoarea Poloniei, protectoarea Crimeii, protectoarea Kurlandei, protectoarea Gruziei, a Mingreliei, a triburilor circaziene și caucaziene”. De la Petru cel Mare, granițele Rusiei au înaintat: spre Berlin, Dresda și Viena
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
preponderență politică este manifestă. Pacea de la Adrianopol - nota Engels - „i-a adus Rusiei gurile Dunării, o porțiune de teritoriu din Asia și noi pretexte pentru imixtiuni în treburile Principatelor dunărene”, în vreme ce Marx a scris în 1853 că, „începând cu 1828, protectoratul rus a costat Principatele 150.000.000 de piaștri, fără a socoti imensele pagube pricinuite de jafuri și devastări”. Însă consecințele cele mai grave ale protectoratului au lovit mișcarea națională, care s-a maturizat și dezvoltat, înfrângând mari și numeroase
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în treburile Principatelor dunărene”, în vreme ce Marx a scris în 1853 că, „începând cu 1828, protectoratul rus a costat Principatele 150.000.000 de piaștri, fără a socoti imensele pagube pricinuite de jafuri și devastări”. Însă consecințele cele mai grave ale protectoratului au lovit mișcarea națională, care s-a maturizat și dezvoltat, înfrângând mari și numeroase piedici. 2. 1830-1853 Începutul deceniul al IV-lea a fost dominat de trei mari evenimente: revoluția franceză din iulie 1830, independența Belgiei proclamată în același an
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
au promis, Franța l-a încurajat pe Ali, Rusia însă, care nu putea suporta eventualitatea trecerii strâmtorilor sub controlul Franței prin cucerirea Constantinopolului de egipteni, a acționat decisiv inițial și numai aparent defensiv, curs care va evolua spre dobândirea unui protectorat propriu în zonă. Țarul a hotărât să mediteze între sultan și vasalul său Ali Pașa, trimițând la Constantinopol și Alexandria pe generalul N. N. Muraviev. Mobilurile acțiunii țarului reies limpede din instrucțiunile (1 noiembrie 1832) către emisari „succesele lui Mehmed Ali
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
garanții mutuale a posesiunilor teritoriale, cum a fost ea menționată în tratatul din 1798, trebuia exclusă din noul tratat pentru că țarul nu putea să se angajeze în garantarea integrității posesiunilor Porții, da pildă, în Africa. Așadar, era vorba de un protectorat al Rusiei asupra Imperiului otoman, de stăpânirea în fapt a strâmtorilor și de eliminarea altor Puteri. În împlinirea acestui țel, diplomația țaristă s-a străduit să adoarmă vigilența puterilor europene prin promisiunea de conservare a Turciei și să câștige încrederea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]