5,689 matches
-
în oglindă. Așa se face că, tot mai concentrat fiind să interoghez oglinzile, acord tot mai puțină importanță expunerii. Discursul, prin urmare, devine din ce în ce mai incoerent, mai lătrător și mai neinteligibil. Auditoriul dă semne de neliniște, se ridică în picioare, gesticulează, protestează. Țipete și lătrături fără noimă se aud din gura ce nu poate fi decât a mea. Mă îngrozesc și eu la auzul acelor sunete animalice ce le produc în timp ce continui să caut mereu imaginea din oglindă, cu înverșunarea lucrului interzis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pentru persoana prezentă sau pentru fotografia care ține locul unui bolnav. Procesul de impregnare entități rețetei-ierburi pare a fi un lucru de la sine înțeles, ce nu surprinde pe nimeni. Oamenii se supun aici unor legi nescrise fără constrângere, fără să protesteze, urmează cu sfințenie ritualurile "Casei" ca pe cel mai firesc lucru din lume: nu se duc la cascada "Sagrada" fără permisiunea entităților, nu intră în incinta "Casei" douăzeci și patru de ore după ce au suferit o operație spirituală, participă la supa spirituală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
era cea a unei femei vârtsnice de vreo șaizeci de ani. Alți pași se apropiară. Am avut câteva secunde de angoasă cardiacă. -Nu puteți fi Olaf Sildur, îmi spuse un glas monocord de bătrân. -Sunt Olaf Sildur, răspunsei fără a protesta. -Olaf Sildur a murit. Era cât pe ce să întreb: „De unde știți?” Mă mulțumii să repet, neclintit: -Sunt Olaf Sildur. Tăcere. -Ghicesc cine sunteți. Fiți foarte atent, domnule, nu devii Olaf Sildur chiar așa de ușor. Vocea sa dădea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
s-o convingă de buna mea credință. Sigrid se duse la fereastra fostei mele camere pentru a-i observa pe spionii noștri. Reveni spunând că nu-i cunoștea și că nu păreau periculoși. -Ce știi dumneata? Poate că sunt înarmați, protestai eu. -De ce ne-ar ucide? -Poate că suntem, fără știrea noastră, martorii unor fapte stânjenitoare. Sunt singurul care l-a văzut pe Olaf murind. -După câte spui, această moarte nu a fost o crimă. -Cu cât trece timpul, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
pînă cînd unuia mai dezghețat i-a venit ideea să taie niște găuri din loc în loc în prelată cu cuțitul pe care-l avea la șold, pentru ca razele lunii pline de afară să poată pătrunde înăuntru. Șoferul a încercat să protesteze în legătură cu tot ce i se petrecea sub ochi, disperat că muncitorii care ajutaseră la încărcat dăduseră bir cu fugiții fără să stea prea mult pe gînduri, dar s-a trezit brusc cu un pumn în nas, în timp ce foaia de parcurs
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
satisfăcut la colțurile gurii. — Sper să nu fie chiar așa de nasol, mai are Curistul timp să se încurajeze, înainte să fie atras ca de un magnet în partea cealaltă. Nu degeaba ne-ați lăsat pe noi să ducem greul, protestează în continuare Părințelul. — Și ăsta a fost doar botezul, spune Roja, gîndește-te că n-a durat decît un sfert de oră, cîteva bucăți acolo, legate unele de altele. Putea fi și mai rău. — Recunosc că n-am deloc antrenament, spune
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cu restul colegelor, cînd se ascundea vorbind pe la spate în mijlocul secției, în pauzele de masă. Se schimbase de ieri pe azi dintr o muncitoare model, care-și depășea cu mult norma, într-o chiulangioaică, o instigatoare. Mare pagubă, o auzeau protestînd în gura mare neștiind ce să mai creadă despre comportamentul ei nesăbuit, oricum în cîțiva ani se duce totul de rîpă, toată economia națională o să ajungă la fier vechi, o să se aleagă praful de întreg comunismul, iar după aceea o să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
sînt cele ale unui om care ar putea alerga cu mare ușurință". El mai era și inventatorul unei metode de alergare prin care acumulai energie și care îți permitea să folosești acea energie zile la rînd. Eram foarte curios. Am protestat fără prea multă convingere, pretextînd că e ora prînzului și că ar trebui să fiu prudent pentru că cele 95 de kg ale mele trebuiau să stea la umbră și nu aș rezista mai mult de cinci minute în soarele arzător
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
invidiem pe cei bogați: „Să nu-ți faci niciodată gânduri sumbre / Că nu ai bogății ca alții-anume: Fii sigur că în suflet au doar umbre / Și-n locul visurilor toate-s spume.“ Gigi Becali și Dinu Patriciu ar putea să protesteze împotriva acestor presupuneri. Agitatie inutilA Ionuț țene, funcționar al Primăriei Cluj-Napoca și președinte al Fundației Culturale „Sarmisegetuza“, a făcut multă agitație în ultimii ani cerând mutarea capitalei României în Ardeal. În cele din urmă, el a publicat dosarul întregii discuții
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și se avîntă, după o muzică imaginară. Hai, femeie, strigă domnul Cepoi. Era nervos. Se aștepta la moștenire și cînd colo mîncătorul de cîini era... galant. Nu mă duc pe jos. Du-te tu și adă mașina aici. Cepoi mormăie, protestează și nu vrea în ruptul capului. Dă-mi cheile, o aduc eu, se oferă Cazacioc. Lasă, mă duc eu. Pe unde o iau ca să ajung aici? De la răscruce o iei spre dreapta și peste 2 km o faci pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
că mirosim suspect, nu mai călcam noi pe străzile Clujului pînă la sfîrșit de trimestru. Consemnul de a nu părăsi incinta liceului de care am pomenit mai sus Îl Încasasem pentru că intervenisem În sprijinul unui coleg, Îi susținusem cauza. Băiatul protestase Împotriva absenței cănilor cu apă de la masă, iar profesorul de serviciu Îl trimisese la cana de tablă legată cu sîrmă de robinetul singurei chiuvete din cantină, o cană pasămite pentru toți. Doar n-o să bem apă ca vitele din același
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
polemizeze cu Testamentul lui Iov; într-adevăr, această din urmă scriere îl împodobește pe omul sfânt cu toate virtuțile, până acolo încât lasă impresia că Iov are o adevărată preeminență asupra sfintelor personaje din Vechiul Testament. Or, tocmai împotriva acestui lucru protestează Testamentul lui Abraham, care transferă asupra patriarhului unele trăsături ale legendei lui Iov. Trebuie așadar să presupunem că Testamentul lui Abraham a văzut lumina zilei puțin timp după Testamentul lui Iov, adică fie în primul secol î.Hr., fie în primul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Dar un lucru tot reușeau ei să priceapă: era bolnav pământul. S-au gândit ce s-au gândit savanții, cercetătorii au... cercetat, vrăjitorii au făcut... vrăji, politicienii au dat legi, juriștii au acuzat și au condamnat pe toată lumea, sindicaliștii au protestat... dar lucrurile nu s-au îndreptat. Într-un târziu au priceput ce era de priceput: aveau toți o singură casă și aceea era pământul. Dar acum pământul era bolnav. Și nici știința, de care erau atât de mândri, nici negoțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mine, nici un ban mai puțin!... Stelian nu se arătă însă atât de încrezător. Este posibil să valoreze o sută de mii, dar la prețul ăsta nu cred c-o s-o cumpere cineva... Trebuie să fim, totuși, realiști... Și de ce nu?!... protestă Sever, care rar abdica de la ideile și de la convingerile lui. Uite, un unchi din partea mamei avea o casă ca asta la Balotești și-a vândut-o cu 120.000 lei astă-iarnă!... La Balotești... Ei, asta e altceva, fu de părere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
aia de țuică încoace, ca să-l servim pe domnul Stelică, și niște pahare curate! îi porunci Mitică al lui Caloianu fetei, care lăsă făcălețul din mâini și se grăbi să facă ce-i spusese tatăl ei. Nu e nevoie, Mitică, protestă Stelian, asezându-se pe un scaun, față în față cu vecinul său. Ce necazuri aveți?... Văd că ești cam supărat! Mitică al lui Caloianu zâmbi trist și așteptă să se întoarcă Leana cu sticla de țuică și cu paharele. Ce necazuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de niște iude infame!... Glasul său apăsat îi făcură pe niște trecători să-i privească speriați și Fănel Trifu îl trase discret de mânecă. Fostul violonist se aprinse însă și mai tare. Lasă, camarade, nu-mi băga pumnul în gură, protestă el, că mie nu mi-e frică să spun adevărul în piața publică!... Eu nu sunt laș!... Nu mi-e frică, dacă o iudă infamă se încruntă la mine!... Din fericire, trecătorii se îndepărtaseră și nu mai era nimeni prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de 24 de ore, pentru a accepta propunerea. În cazul că ar fi refuzat, i se atrăsese atenția, avea să ajungă el însuși în boxa acuzaților, alături de liderii sioniști. "Dar eu nu sunt și nici n-am fost vreodată lider!" protestase. "Asta n-are nici o importanță" i se răspunsese. "Noi hotărâm cine este lider și cine nu în mișcarea sionistă". Se înțelegea de la sine, adăugase colonelul cu zâmbet perfid, care vorbea românește cu un neaoș accent rusesc, că nu numai el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
alăpta la piept. Bruftuluindu-l pe băiat că ieșise fără voie din casă și că stătea de vorbă cu oameni necunoscuți, femeia îl trase tare de mână înăuntru și trânti ușa după ea. Din dosul ușii se auzi glasul copilului protestând, urmat de pliciuitul unei perechi de palme, după care se făcu liniște. Hm, curios lucru, zise Stelian, în timp ce Mișu Leibovici privea încă spre ușa închisă a apartamentului vecin. La lumina zgârcită a becului din tavan el se uită apoi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nu începe iar..., îl imploră Mafalda cu lacrimi în ochi. Ticu își puse cruciș brațele pe piept și se uită lung la cumnatul său. Zău?! Și ce-ai de gând, mă rog, să faci? Vrei cumva să te duci să protestezi cu pancarta agățată de gât, să faci greva foamei ca Mahatma Gandhi, să-ți pui o rogojină-n cap și să-i dai foc ori să-i întinzi lui Gheorghiu-Dej o jalbă-n proțap în balconul Comitetului Central?... Îți închipui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
extern!... Niculae n-a studiat prea bine problema asta, că el se ocupă acum cu armata și cu colectivizarea, dar tu, Ghiță, știi mai bine ca mine și decât noi toți chestia asta și ai o răspundere!... Ceaușescu dădu să protesteze, dar se reținu. Profesorul Constantinescu, după ce-i ascultase pe colegii săi de partid și de conducere, măsurându-i cu un aer academic prin lentilele rotunde și verzui ale ochelarilor săi, își rosti laconic punctul său de vedere: Poate că tovarășul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
lui Titel Petrescu, dar totuși consider că nu e o situație normală. Ce fapte grave au săvârșit, de ce crime se fac ei vinovați, de-a fost nevoie să fie condamnați la închisoare?... Sincer să fiu, nu înțeleg!... Ceaușescu vru să protesteze, dar Dej îi făcu semn să nu-l întrerupă pe oaspetele din Vest. Noi, în Italia, avem relații foarte bune cu tovarășii din mișcarea socialistă și nici o clipă cred ca nu s-ar pune problema, dacă am veni la guvernare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
că se va da o sentință dreaptă. După fapte, și răsplată. Vorba românească. Dar știți foarte bine că Lucrețiu Pătrășcanu nu are nici o vină! Cum ar fi putut trăda partidul omul care l-a reprezentat cu cinste în atâtea împrejurări?... protestă Nando Rossi. Deodată avu sentimentul că în fața sa se afla un zid de netrecut. Gheorghiu-Dej îl privi aproape cu compasiune și-i răspunse în felul său calm și măsurat: Dacă se va dovedi că Lucrețiu Pătrășcanu este nevinovat, nimic mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
falsei revederi păru atât de naturală, încât vreo doi trecători care se nimeriră atunci prin preajmă nu băgară de seamă nimic neobișnuit și își văzură liniștiți de drumul lor. Nu mă cheamă Popescu! Și ia-ți imediat labele de pe mine!...protestă Nando, încercând să scape din îmbrățișarea celuilalt și s-o apuce în direcția opusă, dar din mașina neagră, care oprise în apropiere, țâșniră alți trei zdrahoni, care îi tăiară orice posibilitate de retragere. Ei, să lăsăm mofturile, tovarășe Popescu, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să plece de la mănăstire, cu toate că își petrecuse acolo toată viața ei. Că unde-i răutate, bârfă, invidie e greu de trăit, oricât de răbdător și de iertător ai fi... Și uite-așa, își pusese la bătrânețe ("nu ești bătrână, tușico!" protestă Mariana) traista-n băț și se dusese să bată la ușa înalt prea fericitului, să o judece el pentru păcate, dacă era de judecat, și să-i ceară dezlegare de legământul călugăresc ori, de nu, să binevoiască prea sfințitul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și ostil... Cu alte cuvinte, fu de părere Norica, soțul ei era victima celor care gândeau cam în următorii termeni: ia să-i dăm afară pe toți cei care n-au lins din aceeași troacă cu de-alde noi. Zadarnic protestase Sever pe lângă cei mari și tari, din conducere, de la sindicat, de la partid... Nu și nu, asta i se tot spusese cu fiecare nou demers. Ba chiar i se mai ținuseră și discursuri ipocrite despre nețărmurita grijă a Partidului, a Statului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]