1,395 matches
-
ținuturi, localitatea Ialoveni făcând parte din ținutul Orhei-Lăpușna. Pe parcursul anilor 1812-1917 satul Ialoveni, ca și întreaga Basarabie, se află sub stăpânirea Rusiei țariste. Satul Ialoveni se afla pe atunci în componența ținutului Chișinău. În această perioadă la 14 octombrie 1819, protopopul Ioan din Buiucani, sfințește noua biserică de piatră a satului, cu hramul Sf. Paraschiva. De la 27 martie 1918 și până la 27 iunie 1940, precum și între iunie 1941 și august 1944 Basarabia s-a aflat în componența Statului Român, localitatea Ialoveni
Ialoveni () [Corola-website/Science/305087_a_306416]
-
mondial, Liga Culturală a amplasat o placă de marmură pe casa în care a locuit Veronica Micle. Ulterior, Mănăstirea Văratec a vândut casa. Imobilul a trecut pe la mai mulți proprietari, iar în anii 1980-1981 s-a ruinat complet. La inițiativa protopopului Constantin Matasă (1878-1971), imobilul a fost declarat monument istoric, fiind trecut în 1982 în administrarea Complexului Muzeal Județean Neamț. Casa a fost refăcută după planul original, cu mici modificări. Imobilul se afla inițial la stradă, dar noua casă a fost
Casa memorială Veronica Micle din Târgu Neamț () [Corola-website/Science/320988_a_322317]
-
și 1700 Martie 3 - este amintită „"Mahalaoa lui Sfeti Dimitrie” "C "Reconstituirea ipotetică..., "p.1. Mahalaua este pomenită sub același nume în 1784 Aprilier 30, 1785 Decembrie 1 C idem, p. 8. 1708 Mai 10, 1710 - este amintit popa Călin protopopul „+ Popa Calen, prot[opop] mart[or]” 1710 Martie 29 - este amintit din nou Popa Călin, „popei lui Calin, protopopul de la biserica de jurămănt” 1741-1746 - biserica Bălăcenilor - probabil avariată de vreme, de cutremure, (unul puternic avusese loc în 1738), de mâna
Biserica Sfântul Dumitru - Poștă () [Corola-website/Science/333597_a_334926]
-
același nume în 1784 Aprilier 30, 1785 Decembrie 1 C idem, p. 8. 1708 Mai 10, 1710 - este amintit popa Călin protopopul „+ Popa Calen, prot[opop] mart[or]” 1710 Martie 29 - este amintit din nou Popa Călin, „popei lui Calin, protopopul de la biserica de jurămănt” 1741-1746 - biserica Bălăcenilor - probabil avariată de vreme, de cutremure, (unul puternic avusese loc în 1738), de mâna omului - este rectitorită de către vătaful de copii de casă Stroe Râmniceanul, călugărit apoi drept Isaia Monahul (adică de la Râmnic
Biserica Sfântul Dumitru - Poștă () [Corola-website/Science/333597_a_334926]
-
chirilic și limba slavă, pentru a împiedica răspândirea catolicismului în țară. Mihail Kogălniceanu a susținut aceeași teză la 1838, în revista Alăuta Românească. De remarcat faptul că mitropolitul Damian, întâistătător al Mitropoliei Moldovei, între 1437-1447, a participat, împreună cu vicarul său, protopopul "Constantin", la Conciliul de la Ferarra-Florența, ale cărui decizii le-a semnat, devenind primul ierarh din Țările Române care s-a unit cu Biserica Romei. Urmașul său în scaunul mitropolitan, "Ioachim", a fost de asemenea unit, însă a fost alungat din
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
luni petrecute la Viena, Inocențiu Micu a plecat pe 9 decembrie 1744 la Roma pentru a cere sprijin din partea papei, iar însoțitorii săi, Petru Dăianu și au rămas în continuare la Viena. La Blaj treburile episcopiei unite erau conduse de protopopul Nicolae de Biia. Acesta a murit pe 23 iunie 1745, așa încât episcopul Micu-Klein l-a numit din Roma pe Petru Pavel Aron ca vicar general al Episcopiei Române Unite de Alba Iulia și Făgăraș. Împărăteasa Maria Terezia l-a recunoscut
Petru Pavel Aron () [Corola-website/Science/302144_a_303473]
-
În anul 1884 biserica ortodoxă din Cicir a fost reparată de preotul Ioan Bozgan care a și sfințit-o, iar mai târziu, în 1911 a fost renovată sumar, zugrăvită și sfințită de către preotul Constantin Mihulin, care în 1929 a plecat protopop la Beliu, județul Bihor cu regretul că nu a putut construi și o casă parohială: Pentru ca să satisfacem unei lipse generale și urgente care este în ființarea casei parohiale de care parohia aceasta încă nu dispune, am adunat într-un fond
Cicir, Arad () [Corola-website/Science/300288_a_301617]
-
obținut doctoratul în Filosofie și Teologie, după care a revenit în România. La 1 ianuarie 1926 a fost hirotonit preot de către mitropolitul Vasile Suciu. După o lună a fost numit profesor la Academia de Teologie din Blaj. A fost numit protopop de București și ulterior canonic al Capitlului Arhiepiscopesc din Blaj. La 1 octombrie 1939 a fost numit rector al Academiei Teologice din Blaj. În aprilie 1940 a fost numit episcop titular de Ulpiana și auxiliar al mitropolitului Alexandru Nicolescu. Consacrarea
Vasile Aftenie () [Corola-website/Science/299129_a_300458]
-
la Viena. După după trei ani de studii superioare a fost numit profesor de limba română la "Liceul din Lugoj" și actuar în cancelaria eparhială. Ceva mai târziu a fost hirotonit preot și a fost numit secretar episcopal, notar consistorial, protopop și camerar papal. În 1870 a fost numit episcop al Eparhiei Lugojului și a fost hirotonit episcop de către Iosif Pop Silaghi, episcopul eparhiei române unite cu Roma de Oradea Mare, iar în 1874, după decesul episcopului "Iosif Pop Silaghi", a
Ioan Olteanu () [Corola-website/Science/323039_a_324368]
-
treilea clopot rechiziționat în timpul primului război mondial, nemaifiind înlocuit. Pardoseala este din dale de beton mozaicate. Biserica a fost sfințită pe 8 septembrie 1908, de către protosinghelul Miron Cristea, viitorul patriarh al României, la acea vreme asesor consistorial la Sibiu, de protopopul Cetății de Baltă Nicolae Tudoran, de preotul Zaheu Sas din Blăjel și de preotul local Iosif Crișan. Inițial, biserica nu a fost pictată, ci numai zugrăvită în interior. Actuala pictură a fost realizată între anii 1967-1970 de către pictorul Ioan Căzilă
Biserica ortodoxă din Boian, județul Sibiu () [Corola-website/Science/315726_a_317055]
-
zugrăvită în interior. Actuala pictură a fost realizată între anii 1967-1970 de către pictorul Ioan Căzilă din Sibiu, fiind sfințită pe 11 septembrie 1971 de către Înalt Prea Sfințitul dr. Nicolae Mladin, asistat de un sobor de 18 preoți, în frunte cu protopopul Mediașului Petru Boeriu. Preotul paroh prin strădania căruia s-a realizat pictura a fost David Olariu. În anul 1927 se execută din lemn scările de pe dealul bisericii, acestea fiind înlocuite între 1959-1961 cu scări din beton. Tot în 1927 se
Biserica ortodoxă din Boian, județul Sibiu () [Corola-website/Science/315726_a_317055]
-
construit din cărămidă și acoperit cu tablă iar bolta semicilindrica tot din cărămidă. Nu a fost pictată ci numai zugrăvita. Iconostasul a fost din zid, nu a fost sculptat, iar pardoseala bisericii era din cărămidă. Biserică a fost antesfințită de către protopopul Victor Faur în anul 1962 și a avut hramul Sfanțului Gheorghe. De-a lungul timpului biserică a fost restaurată, prin strădania preoților parohi în mai multe rânduri. Renovări au avut loc în anii: 1926, 1961 și 1967. Spre sfârșitul anilor
Nadăș, Timiș () [Corola-website/Science/301379_a_302708]
-
, cunoscut și sub numele Pache Protopopescu (n. 12 februarie 1845, București - d. 28 aprilie 1893, București), a fost un primar al Bucureștiului și deputat independent conservator. Născut în „Mahalaua Negustori”, era fiul lui Iancu, protopop și preot la Biserica Sfântul Gheorghe Nou, de unde și numele „Protopopescu”. Emilian Protopopescu a urmat temeinice studii juridice, fiind doctor în drept al universităților din Paris, Bruxelles și Geneva. Timp de nouă ani (1879-1888) a fost profesor de drept la
Emilian Pake-Protopopescu () [Corola-website/Science/302927_a_304256]
-
de grăitoare pentru istoricul acestei biserici. I. Un tablou cu rama de lemn care se află în SF. Altar intitulat ” Pentru veșnica amintire’’ are următorul cuprins: În zilele M.S. regele Carol I, P.S.episcop Iacob Bîrlădeanu a Eparhiei Hușilor, P.C. protopopul Vasile Popa Circ.II Șcheia, fiind preot paroh economul Mihai Lapteș, epitropul Ioan Ramașcanu, Ioan Coman și Cain Anisie, în anul de la Hristos 1930 luna august s-a pus piatra acestui SF.Lăcaș de biserică cu hramul SF.Voevozi care
Bereasa, Vaslui () [Corola-website/Science/301863_a_303192]
-
iau zis Csorda (Ciorda). Prima biserică construită în Ciortea este în anul 1781. Cea de a doua Biserică este construită în anul 1907. A fost pictată de către pictorul Filip Matei din Bocșa Vasiova în anul 1912. A fost sfințită de către protopopul George Dragomir al Bisericii Albe în august 1912. Târnosită de către Preasfintiul Lucian al Caransebeșului în 25 mai 2009. Trebuie amintit că preasfintitul Lucian este primul ierarh care a vizitat satul, în decursul istoriei sale. Școala la Ciortea este conform documentelor
Ciortea, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301076_a_302405]
-
de aur și un lanț de bronz. Monedele sunt republicane romane, cunoscute a fi întrebuințate în relațiile de schimb de către daci înainte de cucerirea romană. Între anii 1802-1814, Săcărâmbul a constituit un centru al iluminismului românesc reprezentat de Școala Ardeleană, prin protopopul greco-catolic de Săcărâmb, Vasile Coloși, care, alături de Petru Maior, a avut contribuția majoră în redactarea primului lexicon cvadrilingv al limbii române, cunoscut și sub numele de Lexiconul de la Buda. Biserica trăsnită a fost o biserică greco-catolică zidită în 1800 și
Săcărâmb, Hunedoara () [Corola-website/Science/300558_a_301887]
-
Almășanu”, se presupune că ar fi venit din Almaș, dar se trăgea din Țebea. Lazăr, unul din fiii săi, a devenit proprietar de mine și a avut șapte copii, trei băieți și patru fete. Dintre băieți, Petru (1797-?) a devenit protopop la Geoagiu, cu scaunul protopopiatului la Hondol. Petru a avut șase copii, Ioan, Victor (consilier economic), Petru (jurist), Vasile (preot), Elisa și Eufemia. Ioan Pipoș și fratele său, Victor, au urmat studii de drept la Cluj și de minerit la
Ioan Pipoș () [Corola-website/Science/335524_a_336853]
-
Sătmar și Mintiu, "implicați profund în promovarea formulei greco-catolice printre românii din Ungaria habsburgică". Ridicarea unei biserici greco-catolice de către comunitatea "grecească" din Mintiu a stârnit nemulțumirea vechilor locuitori ai târgului, care au adresat un protest autorităților comitatense, arătând că strădaniile protopopului greco-catolic de a înălța o biserică și o clopotniță în perimetrul așezării ar constitui "un abuz nemaiîntâlnit" fiindcă religia "grecilor, rutenilor, valahilor și sârbilor" nu beneficiază de statutul de religie receptă. La plângerile venite atât din partea comitatului, cât și din partea
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
nou sinod în octombrie 1698, unde unirea e recunoscută. Documentul ce consemnează rezultatul sinodului, numit Manifestul de unire, este considerat astăzi îndeobște ca fiind actul unirii cu Biserica Romei. El este datat 7 octombrie 1698 și semnat de 38 de protopopi ai Bisericii Românești din Transilvania. Ca și în 1697, o zonă de umbră rămâne, conform unor istoriografi potrivnici unirii religioase a românilor ardeleni, se spune că Atanasie Anghel nu ar fi semnat manifestul, însă aici apar iscăliturile celorlalți participanți, întărite
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
foarte greu, din pricina răscoalei. Pe lângă aceasta, locul "intendentului calvin" de odimioară fusese luat de „teologul iezuit”, care avea ca misiune să păstreze unirea cu Roma. El fusese însărcinat de cardinalul Leopold Kollonich cu puteri speciale: participa la sinoadele anuale ale protopopilor, însoțea pe episcop în vizitele canonice, avea drept de cenzură asupra cărțile tipărite la Alba Iulia, cerceta corespondența episcopului, își dădea avizul asupra candidaților la hirotonie, verifica gestiunea episcopului, instruia pe episcop în chestiunile teologice și chiar avea drept de
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
se va face pace, cerându-i însă să părăsească Transilvania, ca să nu fie prilej de tulburare. Sofronie a fost de acord, trecând în Muntenia unde își va sfârși zilele într-un schit din Argeș. În legătură cu actul semnat de 38 de protopopi ortodocși la 7 octombrie 1698, un act denumit „Manifest de unire“ și redactat în limba română au apărut controverse. Actul avea șase pagini iar pe prima pagină semnatarii declarau că se unesc cu „Biserica catolicească“ și că doreau să beneficieze
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
a „Manifestului de unire“, a rămas goală și a fost ulterior completată de iezuiți, în limba latină (conform contestatarilor), declanșându-se o dispută de durată între greco-catolici și ortodocși. Pe paginile a treia, a patra și a cincea erau semnăturile protopopilor, astfel încât se părea că acceptau și cele scrise pe pagina a doua, în latinește. Pe pagina a cincea, era un text, scris de Mitropolitul Atanasie: „Și așa ne unim acești ce-s scriși mai sus, cum toată legea noastră, slujba
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
de faptul că, după moartea episcopului Dionisie Novacovici, cu excepția unei scurte prezențe a ierarhului sârb Sofronie, scaunul de episcop al românilor ardeleni ortodocși a rămas vacant până în 1783. În 1782 a fost numit și în 1784 instalat ca episcop pe protopopul celib Ioan Bob, din Târgu Mureș. Acesta a păstorit până în 1830. La 8 noiembrie 1781 împăratul Iosif al II-lea a semnat edictul de toleranță, prin care catolicii, protestanții și ortodocșii din imperiu deveneau egal îndreptățiți. Edictul interzicea discriminarea pe
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
zlot pe zi referentului. Ca urmare a prevederilor edictelor românii din unele sate din Făgăraș și Hunedoara au trecut la ortodoxism, punându-se sub ascultarea episcopilor sârbi rezidenți în sudul Transilvaniei. În 1784 fusese instalat la Blaj Ioan Bob, fost protopop greco-catolic de Târgu Mureș. Acesta a dus o politică de catolicizare și de înstrăinare de interesele românilor, fie ele și privite prin prisma uniației. În același timp însă, o serie de cărturari greco-catolici au început să privească dincolo de propaganda oficială
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
a făcut să eșueze încercările lor. Cea mai importantă realizare a cărturarilor români ardeleni de la sfârșitul secolului al XVIII-lea a fost, desigur, "Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae". La realizarea lui au lucrat nu doar episcopul unit al Oradiei, Ignatie Darabant, protopopul unit Ioan Para, Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Petru Maior și alți greco-catolici, ci și Gherasim Adamovici, episcopul românilor ortodocși, medicul Ioan Piuariu-Molnar și alți ortodocși. Memoriul a fost trimis în 1791 la Viena, fiind de aici trimis Dietei Transilvaniei, care
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]