900 matches
-
de conținut cu unul de expresie a dus la cele mai mari erori, căci e imposibil a determina valoarea estetică a unei concepții sau a unui cuvânt în afara fenomenului fundamental și inanalizabil al creației. Nu există cuvinte poetice și cuvinte prozaice. Maiorescu exagerează rolul metaforei, dar mai ales își închipuie că imaginea trebuie să se supună legilor lumii fizice. El n-admite ca poetul să privească la roata cea de foc a soarelui, asta fiind o "stranie îndeletnicire și periculoasă" pentru
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Logica Poeziei este ne-logica față cu proza, și tot ce nu e logic fiind absurd, logica Poeziei este prin urmare însăși absurdul". Din primele poezii ale lui Al. Macedonski (1854 - 1920), pline de acrobații de metri și de strofe prozaice, se mai pot culege puține elemente valabile, poate numai Ocnele, cu viziunea fabuloasă a unei grote haotice, văzute cu acea imensitate zveltă și ornamentată de stil rococo cu care Johannot ilustra poveștile orientale: De te uiți în jos pe gură
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Peiu fiind un maniac blând, fixat, departe de chiotul lumii, la executarea unui cupeu-miniatură. Ca poet, Vlahuță copiază servil arhitectonica liricii lui Eminescu, însă cu totul superficial. Nu faptul de a fi retoric constituie o vină. Vlahuță e de fapt prozaic, jurnalistic. Poemul se preface într-o discuție de idei. Ce e mai interesant este de a constata că eminescianul Vlahuță nu-i decât un detractor deghizat al operei lui Eminescu. Toți cei umbriți de gloria poetului Luceafărului primiră cu satisfacție
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
miez de noapte târzii și tainici ore... Parcă simțeam pe Weber lângă clavir murind!... * Și-am plâns - precum ar plânge amantul după dricul Iubitei fidanțate purtat spre cimitir; Și-am plâns - precum ar plânge murindul în delir. Printre atâtea versuri prozaice, întîlnim uneori fraze poetice deloc banale: Alunec, în luntre, pe lac Și umbra pe apă s-așterne; În juru-ne Alpii-și desfac Priveliști eterne. Și cerbii pe râpe se suie Aiurea pierzîndu-se-n cete. Nuvelele, poemele în proză sunt simple notațiuni lirice
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
blondă goală, care ia o scripcă neagră și-ncepe a cânta lugubrul cântec. A doua poză (în această poezie deloc simplă) este retorica întoarsă, adică sfărâmarea până la anarhie a solemnității, simulîndu-se pierderea șirului ideilor, pretenția de filozofie, declarația absurdă, intervenția prozaică. Această simulație dă naștere unui fel de ermetism care în poeziile din urmă, din exces de naivitate, duc la un manierism insuportabil: . - O! corb!Ce rost mai are-un suflet orb... . Ce vine singur în pustiu - . Când anii trec cum
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Astfel Ion Barbu e prezentat sub semnul lui Anton Pann, Camil Baltazar prin imaginea lui Beato Angelico, menită să inculce cititorului și mai direct impresia de candoare și angelitate, Hogaș e pus sub emblema lui Homer. Fraza e acum normal prozaică, curățată de falsa poezie, și totuși e mai artistică, fiindcă sugerează o coloare prin substanță. În studiul despre Camil Baltazar sunt strânse toate elementele obiective, adică aparținând realmente poeziei autorului, toamna, ploile, provincia, apoi dispuse în așa chip încît ele
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
larg, Greoaie - fără de catarg, Alunecând ca într-un vis bizar Spre-un port imaginar. G. BĂRGĂUANU G. Bărgăuanu cântă migrația vehiculelor cu roadele pămîntului(care cu grâu, butoaie de vin, putini de scrumbii, stoguri de fîn), și deși materiile sunt prozaice, tonul are solemnitate, învederată în acest cântec al săniilor: Alunecând pe roase tălpi de lemn, Înaintează săniile către-un semn Pe care marginile codrului îl fac Cu cîte-o mână albă de copac. În inima pădurilor adânci Subt albe policandre înghețate
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
se spune câteodată că și libertatea este indivizibilă, ceea ce este de asemenea fals. Chiar și în societățile cele mai despotice, indivizii se bucură de anumite libertăți. Pentru a înțelege acest lucru este suficientă folosirea cuvântului libertate în sensul cel mai prozaic și vedem că individul care are posibilitatea de a alege între un lucru sau altul, între a face sau a nu face, între a merge la biserică sau a nu merge, este liber în raport cu această activitate în particular, și că
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
de cai (1995), Stihuri marțiale (1999) ș.a. Este autorul unor antologii consacrate epigramei, parodiei, aforismului, fabulei și foiletonului. Ținta satirei lui poate fi colegul de breaslă, scriitorul, măruntul funcționar, marii șefi, ca și „monștrii sacri”, fenomenul social ori situația cotidiană, prozaică: „Orice imperiu /Are un criteriu/ Reducerea statelor/Cu forța armatelor” (Diplomatică); „A pățit-o și el, deci/ L-a furat somnul de veci” (Epitaful unui hoț). Cultivând discret sau în forme violente, demascatoare, spiritul critic, T. explorează umorul la nivele
TARLAPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290088_a_291417]
-
vor da orizont și substanță liricii lui T., îi vor moderniza într-o oarecare măsură versul. Culegerile ulterioare, Neliniști (1963), Din patru vânturi (1964), Insula cerbilor (1966) ș.a., conțin o sumedenie de întrebări despre paradoxurile secolului, „filosofări” lirice (uneori, totuși, prozaice). T. se mișcă îndeobște degajat în spațiul imaginarului, configurează parabole despre cele mai obișnuite lucruri, proiectează aproape totul în metaforă sau simbol. Astfel, cuvântul „inimă”, reluat și îmbogățit mereu cu noi conotații, devine o imagine arhetipală, care focalizează trăirile. Aceeași
TELEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290127_a_291456]
-
și tonul colocvial din prima carte se accentuează în Ierburi și raze (1974), unde Ț. conversează, ca alți confrați postbelici, pe diverse teme lirice, cu o emoție stăpânită. El își pune întrebări asupra rostului lumii, într-o frazare fluentă, uneori prozaică, nu scutită de sentimentalism: „De unde vii? / în curând mă veți întreba. / De unde vii, de te încumeți a ne vorbi? / În numele cui? Care sunt zeii tăi?” (De unde vii?). Motivele blagiene nu dispar cu totul (Înrudiți cu lucrurile, Elogiu zilelor, Suntem iarăși
ŢION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290191_a_291520]
-
ce i se pare bun! Ceva asemănător cu vorba cunoscută a lui Molișre: «Je prends mon bien où je le trouve». O. are aptitudini de «transformism» (plagiator e prea mult spus). Dedesubturile acestei răfuieli sînt însă, din cît intuiesc, altele, prozaice”. N-am mai apucat să i le expun, căci a venit N.: palid, încovoiat, ținîndu-se cu o mînă de stomac. „Mă arde”, a zis așezîndu-se în fotoliu. *De la moartea părinților, martie e luna peste care pășesc în vîrful picioarelor, cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Dragoslav, În care am fost Înconjurată cu dragoste și răsfățată. Ce să facem, rândurile noastre se răresc. Bine că mai sunt caractere, oameni cu sentiment și dragoste și respect pentru trecutul și oamenii care s-au străduit să dea vieții prozaice, căldură și frumusețe spirituală. Vă sunt mult Îndatorată Dv. care cu multă strădanie, muncă, competență și dragoste, ați evocat pe cei care și-au Închinat viața, culturii românești. Tatăl meu v-a prețuit mult perseverența și modestia și erudiția vastă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
și pe deasupra problemele gospodărești pe care trebuie să le rezolvăm la nivelul cerințelor vieții de toate zilele. Nu caut prin aceasta să-mi scuz Întârzierea, sunt convinsă că Îmi acordați „circumstanțe atenuante”. Dar să nu mai pierd timpul cu lucruri prozaice, ci să trec la ceea ce ne este plăcut și conform preocupărilor noastre. Vreau să Încep prin a Vă felicita pentru realizarea Dstră, pentru care ați stăruit și ați muncit. Finit coronat opus! „Galeria oamenilor de seamă” de la Fălticeni va deveni
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Adela, Însărcinată cu ordinea domestică. „Măturatul camerei era pentru el o importantă ceremonie, la care nu uita niciodată să asiste, urmărind cu un amestec de teamă și fior voluptuos toate mișcările Adelei, cărora le atribuia un sens profund, simbolic.” Când prozaicul cotidian Își reclamă supremația și tânăra menajeră exercită nevinovata operație de igienă, spectacolul ritualizat al măturatului devine, pentru lunatecul Artist, insuportabil: „Din ochi i se scurgeau lacrimi, chipul i se transfigura de un râs liniștit, iar trupul Îi tresărea scuturat
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a admirat, Însă, pe Kafka, al cărui roman Procesul l-a și tradus, În 1936, În poloneză. Figura tutelară a Tatălui nu are la Schulz nimic opresiv, ci este, dimpotrivă, eliberatoare. Nelimitata sa predispoziție infantilă și ludică se opune maturității prozaice, rigide, a obtuzei prezențe paternaliste În universul kafkian. Dacă ar fi fost să scrie propria versiune a Scrisorii către tata, Schulz ar fi proiectat, probabil, În ea admirația sa nostalgică față de solidarul franctiror care i-a animat copilăria și i-
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
căruia , în 14 decembrie 1989 nu s-a petrecut absolut nimic evenimențial în Piața Unirii Iași, cât și pe platforma Combinatului de utilaj greu , de natură să sugereze iminența unui protest politic , sau mă rog , o revoluție anticomunistă . În vidul prozaic temporal s-a comis totuși, un fel de raport, o lucrare, aș numi-o cu malițiozitate, antologie de truc și chestii, prin excelență de sorginte tupeist-livrescă, însoțită de explicația : “Am considerat necesară apariția acestei cărți pentru că trebuie să existe un
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
Scriitorilor), De toamnă (1986), Decorul speranței (1988), Jucător de rezervă (1992), dimensiunea reflexivă, meditativă evoluează către o autoscopie lucidă, nemiloasă, menținându-se o dreaptă cumpănă între notația ecourilor senzoriale și conceptualizare. Poezia își păstrează „caracterul unei blânde confesiuni directe, asumat prozaice” (Mircea Zaciu). Dar, cum s-a observat, această „simplitate” rămâne aparentă, este un efect al lipsei de artificii, al unei deliberate „sărăcii” a discursului, aproape despuiat de „figuri”. Poetul o afirmă tranșant, nu doar în „însemnările de atelier”, ci și
FELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
de asediu (1983): de la eșantioane ireproșabile formal, dar lipsite de tensiune adevărată și timbru personal, s-ar trece la o poezie autentică, debarasată de clișee. Drumul ar fi cel de la impersonalitate la implicarea unei poezii care tinde spre recuperarea realului prozaic, a oralității limbajului, în același timp devenind manifestă preocuparea autorului de a se gândi pe sine ca poezie: el ar renunța la experiența manieristă în favoarea uneia textualiste. Introducere în opera lui G. Bacovia (1979) îl impune pe F. și în
FLAMAND. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287016_a_288345]
-
Nemuritoarea iubita). Autorul adopta o poză prezumțioasa, afișată în prefețe explicative lipsite de tact, pe care E. Lovinescu le va denunță crunt în Istoria literaturii române contemporane, definindu-le că „modestă indicațiune a inepției poetice grandioase”. Versurile sunt, în genere, prozaice și lipsite de seva, totuși câteva fragmente atrag atentia: tablourile arcadic-pastorale, ultima parte din poemul Adonis (alcătuit din patru secțiuni, scrise în endecasilabi), unde se evocă atmosferă hibernal-funebră, meditațiile privind virtutea artei de a învinge timpul (în poemul Tagi-Mahal) nu
FOTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287075_a_288404]
-
G. Călinescu, el orientează romanul spre studiul de caractere și creația de tipuri, cum cerea G. Călinescu în Sensul clasicismului. Cronica socială se transformă, în acest caz, într-o suită de portrete și de pasiuni definite bine, într-un limbaj prozaic și exact, apropiat de acela al codului penal. Eroii au acces la idei și, chiar dacă ideile nu sunt totdeauna memorabile, efortul prozatorului de a introduce experiența intelectuală în epică este de luat în seamă. Pius Dabija și Rafael Gheorghiu discută
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
proprii, care o individualizează. Pătrunsă de un discret umor sec, autoreflexiv, caracteristic distanțării ironice, prozei îi lipsesc atât frenezia carnavalescă ori ludică, cât și grandilocvența ori exploziile sumbre. G. cultivă un anumit patos auster, implicit, aproape criptat: cel al cotidianului prozaic, observat cu autenticitate, într-o viziune predominant „rece”, ușor înflorită de o undă de romantism și sentimentalism. Textualismul practicat rezidă în deconspirarea intermitentă a iluziei referențiale, în autocomentariu, în desfacerea la vedere a mașinăriei textuale, operată cu grație și precizie
GRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
a scriiturii. Sub raport tematic, textele din Cazarma cu ficțiuni (în aparență o culegere de proze scurte, acestea alcătuind însă, de fapt, o unică operă, aproape un mic roman lax) vehiculează motivele curente în proza optzeciștilor, aparținătoare biografismului minimalist, cotidianului prozaic (viața particulară a tânărului profesor din mediul rural, stagiul militar, erotismul juvenil, practica studențească, excursia la munte, tema părinților și, în legătură cu aceasta, ecouri din problematica „obsedantului deceniu”ș.a.). Nu anecdotica e importantă, ci tratarea ei. Poziția auctorială e flegmatică, aparent
GRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
Gyr în deceniile interbelice, el celebrează fasolea, cartofii, mazărea, ceapa, sfecla, tomatele, morcovii. Poetizează, adică, alături de fructele edenice ale solului subcarpatic, precum „pere de aur ca luna în noapte”, prune cu „miezul ca fagurii dulci de albine”, și vegetale indispensabile, „prozaice”. Abordând la debut, în stil nediferențiat, obișnuitele „teme majore”, el s-a remarcat încă de atunci și printr-o insolită (și chiar suspectă în ochii unora) preferință pentru o sursă de inspirație mai puțin „centrală” și, implicit, printr-o anumită
HOREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
aceste raporturi, un net câștig de calitate literară. Romanele scriitoarei pot fi situate, în poziții mereu ascendente, pe o scară valorică imaginară care ar duce de la formula prozei populare sentimental-„pilduitoare” la formula, de mare rafinament, care exaltă intimitatea, cotidianul prozaic și derizoriul, trimițând la semnificații esențiale descoperite îndărătul aparentei insignifianțe a momentului trăit. Cu mijloace și procedări deja acreditate drept caracteristice prozei sale, C. a dat, în Bătălia pentru roze (1992), o transcriere literară plauzibilă a tumultului primelor săptămâni de după
CATINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286142_a_287471]