1,016 matches
-
(9 noiembrie 1723 - 30 martie 1787) a fost Prințesă-Stareță de Quedlinburg și prințesă prusacă, unul dintre cei zece copii ai lui Frederic Wilhelm I al Prusiei și ai Sofiei Dorothea de Hanovra. Născută la Berlin, a fost fiica lui Frederick William I al Prusiei și a soției acestuia, Sophia Dorothea de Hanovra; a fost
Anna Amalia a Prusiei () [Corola-website/Science/323886_a_325215]
-
Fratele ei, regele Frederic, a declarat că Louisa Ulrika era "arogantă, temperamentală și intrigantă" în timp ce Anna Amalia era "mai potrivită".; S-a considerat că judecata lui Frederic se datora faptului că Anna Amalia era mai ușor de controlat ca agent prusac decât mult mai dominanta Louisa Ulrika. Reprezentanții suedezi au preferat-o pe Louisa Ulrika. În 1743, Anna Amalia s-a căsătorit în secret cu baronul Friedrich von der Trenck, un om ale cărui aventuri au inspirat opere literare scrise de
Anna Amalia a Prusiei () [Corola-website/Science/323886_a_325215]
-
Prusiei. Wilhelm era cunoscut pentru caracterul libertin și pentru faptul că-i plăcea alcoolul așa că a fost o surpiză faptul că recent văduva și pioasa regina Elisabeta a consimțit la căsăorie. În două ocazii Wilhelm a lipsit de la comanda armatei prusace și a cerut-o în căsătorie pe celebra balerină Marie Taglioni; era considerat "oaia neagră" a familiei. Fratele mai mare al lui Wilhelm, Frederic Francisc al II-lea, Mare Duce de Mecklenburg, avea deja mulți copii din cele două căsătorii
Prințesa Alexandrine a Prusiei (1842–1906) () [Corola-website/Science/323891_a_325220]
-
Mariajul nu a fost fericit, ea a încercat să scape de câteva ori însă a fost forțată să se întoarcă de mătușa și soacra ei Alexandrine. William a reușit cu greu să obțină o comandă lipsită de importanță în armata prusacă în timpul războiului franco-prusac. El a fost grav rănit de o explozie în timpul războiului, dar a continuat să trăiască până în 1879. Cuplul a avut o fiică: După decesul soțului ei, Alexandrine și-a dedicat viața fiicei ei și a apărut rar
Prințesa Alexandrine a Prusiei (1842–1906) () [Corola-website/Science/323891_a_325220]
-
cu Philippine von Brandenburg-Schwedt, fiica lui Frederic Wilhelm, Margraf de Brandenburg-Schwedt și a Sophia Dorothea a Prusiei. Din această căsătorie nu s-au născut copii. După ce s-a separat oficial de soția sa în 1755, Frederic a intrat în armata prusacă. În 1760, el i-a succedat tatălui său ca Landgarf de Hesse-Kassel. În ciuda catolicismului lui Frederic, principatul a rămas calvinist iar copiii lui Frederic au fost crescuți ca protestanți în Danemarca. În timpul secolelor XVII-lea și XVIII-lea era o
Frederic al II-lea, Landgraf de Hesse-Cassel () [Corola-website/Science/323162_a_324491]
-
din soldații „constituționaliști” (monarhiști), împreună cu o parte din gărzile elvețiene, au rămas în Paris. În același moment, Garda Națională, formată din noua clasă de mijloc, a permis recrutări din rândul claselor celor mai de jos. Declarația ducelui de Brunswick, ofițer prusac, din 25 iulie 1792, prin care anunța că Aliații vor pătrunde în Franța pentru a restaura autoritatea regală, vor executa pe oricine ar aduce cel mai mic afront regelui, a fost făcută cunoscută la Paris la 1 august și a
Insurecția de la 10 august 1792 () [Corola-website/Science/323328_a_324657]
-
vârsta de 49 de ani. Începând cu anul 1744 Maria Augusta a atins din nou o poziție de influență considerabilă. Ea a aranjat cariere militare pentru cei doi fii ai ei mai mari, permițându-le să perceapă comisioane în armata prusacă. În 1748, ea l-a încurajat pe fiul ei cel mare, Ducele Karl Eugen, să se căsătorească cu o Hohenzollern, Elisabeth Fredericka Sophie de Brandenburg-Bayreuth, o nepoată a lui Frederic cel Mare. Catolică fiind ea și-a pregătit fiul cel
Maria Augusta, Prințesă de Thurn și Taxis () [Corola-website/Science/324107_a_325436]
-
km. Granița avea o lungime totală de 1800 km. Suprafața țării era de 19.508 km². La est, se învecina cu Bavaria, și în celelalte trei direcții cu Baden, cu excepția unei mici porțiuni din sud, care se învecina cu exclava prusacă Hohenzollern și cu lacul Konstanz.
Regatul Württemberg () [Corola-website/Science/326741_a_328070]
-
împotriva lui Napoleon a fost un reper important în istoria armatei, după care a urmat o modernizare radicală, sub conducerea lui Gerhard von Scharnhorst, care e-a schimbat complet aspectul. Istoricii uterior, au folosit termenii de " veche" (1644-1807) și "Armata Prusacă nouă" (1807-1919). Armata prusacă reformată, în anii 1813-1815 a luat parte la războaiele de eliberare și a jucat un rol crucial în eliberarea statelor germane de sub dominație franceză. În perioada de la Congresul de la Viena până la războaiele de unificare, armata prusacă
Armata Prusacă () [Corola-website/Science/325717_a_327046]
-
fost un reper important în istoria armatei, după care a urmat o modernizare radicală, sub conducerea lui Gerhard von Scharnhorst, care e-a schimbat complet aspectul. Istoricii uterior, au folosit termenii de " veche" (1644-1807) și "Armata Prusacă nouă" (1807-1919). Armata prusacă reformată, în anii 1813-1815 a luat parte la războaiele de eliberare și a jucat un rol crucial în eliberarea statelor germane de sub dominație franceză. În perioada de la Congresul de la Viena până la războaiele de unificare, armata prusacă a fost un instrument
Armata Prusacă () [Corola-website/Science/325717_a_327046]
-
Prusacă nouă" (1807-1919). Armata prusacă reformată, în anii 1813-1815 a luat parte la războaiele de eliberare și a jucat un rol crucial în eliberarea statelor germane de sub dominație franceză. În perioada de la Congresul de la Viena până la războaiele de unificare, armata prusacă a fost un instrument pentru restaurare și a jucat un rol important în reprimarea revoluției de la 1848. Succesele militare ale armatei prusace în războaiele de eliberare a asigurat victoria trupelor aliate germane în Franța. În Imperiul German, armata prusacă a
Armata Prusacă () [Corola-website/Science/325717_a_327046]
-
în eliberarea statelor germane de sub dominație franceză. În perioada de la Congresul de la Viena până la războaiele de unificare, armata prusacă a fost un instrument pentru restaurare și a jucat un rol important în reprimarea revoluției de la 1848. Succesele militare ale armatei prusace în războaiele de eliberare a asigurat victoria trupelor aliate germane în Franța. În Imperiul German, armata prusacă a format nucleul armatei germane. Constituția din 1871 a prevăzut includerea unităților armatei prusace în componența armatei imperiale. Prin urmare, în primul război
Armata Prusacă () [Corola-website/Science/325717_a_327046]
-
armata prusacă a fost un instrument pentru restaurare și a jucat un rol important în reprimarea revoluției de la 1848. Succesele militare ale armatei prusace în războaiele de eliberare a asigurat victoria trupelor aliate germane în Franța. În Imperiul German, armata prusacă a format nucleul armatei germane. Constituția din 1871 a prevăzut includerea unităților armatei prusace în componența armatei imperiale. Prin urmare, în primul război mondial armata prusacă a pierdut autonomia juridică. Tratatul de la Versailles, a condiționat reducere forțelor armate în Germania
Armata Prusacă () [Corola-website/Science/325717_a_327046]
-
în reprimarea revoluției de la 1848. Succesele militare ale armatei prusace în războaiele de eliberare a asigurat victoria trupelor aliate germane în Franța. În Imperiul German, armata prusacă a format nucleul armatei germane. Constituția din 1871 a prevăzut includerea unităților armatei prusace în componența armatei imperiale. Prin urmare, în primul război mondial armata prusacă a pierdut autonomia juridică. Tratatul de la Versailles, a condiționat reducere forțelor armate în Germania, la 100.000 de oameni. Armatele din Prusia, Bavaria, Saxonia și Wurttemberg au fost
Armata Prusacă () [Corola-website/Science/325717_a_327046]
-
de eliberare a asigurat victoria trupelor aliate germane în Franța. În Imperiul German, armata prusacă a format nucleul armatei germane. Constituția din 1871 a prevăzut includerea unităților armatei prusace în componența armatei imperiale. Prin urmare, în primul război mondial armata prusacă a pierdut autonomia juridică. Tratatul de la Versailles, a condiționat reducere forțelor armate în Germania, la 100.000 de oameni. Armatele din Prusia, Bavaria, Saxonia și Wurttemberg au fost dizolvate. O trăsătură distinctivă a armatei prusace a fost rolul său important
Armata Prusacă () [Corola-website/Science/325717_a_327046]
-
în primul război mondial armata prusacă a pierdut autonomia juridică. Tratatul de la Versailles, a condiționat reducere forțelor armate în Germania, la 100.000 de oameni. Armatele din Prusia, Bavaria, Saxonia și Wurttemberg au fost dizolvate. O trăsătură distinctivă a armatei prusace a fost rolul său important în viața publică. În istorie armata prusacă a intrat ca o întruchiparea a militarismului.
Armata Prusacă () [Corola-website/Science/325717_a_327046]
-
Versailles, a condiționat reducere forțelor armate în Germania, la 100.000 de oameni. Armatele din Prusia, Bavaria, Saxonia și Wurttemberg au fost dizolvate. O trăsătură distinctivă a armatei prusace a fost rolul său important în viața publică. În istorie armata prusacă a intrat ca o întruchiparea a militarismului.
Armata Prusacă () [Corola-website/Science/325717_a_327046]
-
originea sa în Austro-Ungaria, și menționează posibilitatea unei actualizări cu referire la asediul asupra Khartoum, implicând că a fost conștient de evenimentele curente de prin 1884. În alte episoade, a instruit un funcționar de la poștă să trimită o telegramă consulatului Prusac în Siam, și crede ca cinci cenți vor cumpăra o friptură și o plăcintă cu rinichi, o ceașcă de cafea, o felie de prăjitură cu brânză și un ziar, cu destul rest rămas să meargă cu troleul din Battery Park
Montgomery Burns () [Corola-website/Science/325069_a_326398]
-
au aruncat în brațele Prusiei, și el a fost motorul înființării Ligii germane a prinților ("Fürstenbund") în 1785, prin care, sub conducerea lui Frederic cel Mare, intrigile lui Iosif au fost oprite. În 1788 Karl August a intrat în armata prusacă cu rangul de general maior și a primit comanda unui regiment. În această calitate a fost prezent, împreună cu Goethe, în Bătălia de la Valmy din 1792 și în 1794 în Asediul de la Mainz și în Bătăliile de la Pirmasenz (14 septembrie) și
Karl August, Mare Duce de Saxa-Weimar-Eisenach () [Corola-website/Science/326227_a_327556]
-
în 1794 în Asediul de la Mainz și în Bătăliile de la Pirmasenz (14 septembrie) și Kaiserslautern (28-30 noiembrie). După aceasta, nemulțumit de atitudinea puterilor, el a demisionat dar revenit odată cu ascensiunea prietenului său, regele Frederic Wilhelm al III-lea la tron prusac. A urmat campania dezastruoasă de la Jena (1806). Pentru a preveni confiscarea teritoriilor sale, Karl August a fost nevoit să se alăture Confederației Rinului. Din acest moment până după campania din Moscova din 1812 contingentului său a luptat sub steagul francez
Karl August, Mare Duce de Saxa-Weimar-Eisenach () [Corola-website/Science/326227_a_327556]
-
Prusiei. În timpul unei vizite de vară la palatul Wilhelmshöhe, Feodora a fost îndemnată de către o rudă prin alianță, împăratul Wilhelm al II-lea, să se căsătorească cu văduvul Wilhelm Ernest, Mare Duce de Saxa-Weimar-Eisenach. Wilhelm Ernest a servit în artileria prusacă. În pofida rolului său în angajamentul lor, împăratul Wilhelm a refuzat să participe la nuntă. Mulți au văzut angajamentul ca o înțelegere mutuală reciprocă între Wilhelm și bunicul Feodorei, Georg al II-lea, Duce de Saxa-Meiningen, a cărui căsătorie morganatică cu
Prințesa Feodora de Saxa-Meiningen (1890-1972) () [Corola-website/Science/326239_a_327568]
-
moment, Austria Habsburgică a început să ia în calcul perspectiva declanșării unui război contra Rusiei. Franța, având relații bune cu Rusia și Austria, a propus o serie de modificări teritoriale, prin care Austria să fie recompensată cu părți din Silezia Prusacă, iar Prusia să primească în schimb Ermlandul (Warmia) poloneză și alte părți din fiefurile Poloniei, Ducatul Curlandei și Semigaliei—deja aflat sub hegemonie a germanilor baltici. Regele Frederick al II-lea al Prusiei nu avea intenția de a ceda Silezia
Prima împărțire a Poloniei () [Corola-website/Science/322287_a_323616]
-
interesat și să protejeze slăbitul Imperiu Otoman, care putea fi utilizat în mod avantajos în caz că Prusia ar fi intrat în conflict fie cu Austria, fie cu Rusia. Fratele lui Frederick, prințul Henric, a petrecut iarna 1770-1771 ca reprezentant al curții prusace la Sankt Petersburg. Cum Austria anexase în 1769 13 orașe din Spiš (încălcând tratatul de la Lubowla), Ecaterina a II-a a Rusiei și consilierul ei, generalul Ivan Cernîșiov i-au sugerat lui Henric că Prusia poate revendica unele teritorii polone
Prima împărțire a Poloniei () [Corola-website/Science/322287_a_323616]
-
Prusia încorporând Lauenburg și Bütow. La 19 februarie 1772, acordul de divizare a fost semnat la Viena. Un alt acord anterior între Prusia și Rusia se semnase la Sankt Petersburg la 6 februarie 1772. La începutul lui august, armate rusești, prusace și austriece au pătruns simultan pe teritoriul Uniunii și au ocupat provinciile convenite. La 5 august, cele trei părți au semnat fiecare tratatul privind propriile cuceriri teritoriale pe seama Uniunii. Regimentele Confederației de la Bar, ai căror conducători fuseseră obligați să părăsească
Prima împărțire a Poloniei () [Corola-website/Science/322287_a_323616]
-
membrii ei au fugit în străinătate sau au fost deportați în Siberia de către ruși. Tratatul de divizare a fost ratificat de semnatarii săi la 22 septembrie 1772. A reprezentat un mare succes pentru Frederick al II-lea al Prusiei: Porțiunea prusacă, deși era cea mai mică, era și cea mai bine dezvoltată și mai importantă din punct de vedere strategic. Prusia a luat cea mai mare parte din regiunea Prusia Regală, inclusiv Ermlandul, ceea ce i-a permis lui Frederick să lege
Prima împărțire a Poloniei () [Corola-website/Science/322287_a_323616]