837 matches
-
psalmi - ’Pl e folosit că sinonim pentru YHWH spre a crea acel paralelism definitoriu pentru poezia ebraica biblică, ori funcționează că nume propriu. Folosirea lui ’Pl că nume propriu al divinității e caracteristică pentru textele timpurii (cum este așa-zisa „Psaltire elohistă” - Ps 43-83) dar și pentru cele voit arhaizante (de cincizeci de ori în Iov precum și în deutero-Isaia* - e.g. Is 40,18; 43,10.12; 45,14). 3.1.1.2. ’Elohm. Acest plural al lui ’Pl se întâlnește
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
divinității, ’Elohm se întâlnește în acele texte pe care susținătorii teoriei celor trei tradiții care au stat la baza compunerii Pentateuhului le atribuie tradiției elohiste și celei sacerdotale, precum și în Psalmii 43-83, care tocmai de aceea au fost denumiți „Psaltirea elohistă”. Unii susțin că alegerea unui nume sau altul are o semnificație teologica: YHWH, atunci când e vorba de concepția israelita despre divinitate și de acțiunea lui Dumnezeu în istoria lui Israel, pe când ’Elohm, ar trimite mai degrabă la ideea
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
un tătar batrân, complet ras și având tatuate pe piept și Crucea "Sfântul Gheorghe" și a Semilunei Stea. Ce e asta? bâigui Metodiu arătând spre mașinărie. O tiparniță, monșer! lămuri hanul cel tânăr. Și ce tipăriți? făcu Metodiu plăcut surprins. Psaltiri, Cazanii, Lexicoane, "Istoria Imperiului otoman", partea cu creșterea. Bine, bine, da'fetele? Sunt de la corectură. Și...el? șopti Metodiu, trăgând cu coada ochiului spre tătarul cel tatuat. El? El a câștigat concursul "Dintre sute de tătari". Să ți-l prezint
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dormind cu capul pe nisip, a doua zi, ea a murit. S-a salvat și ea tot prin penitență. O desfrânată fără nume a fost întâlnită de Avva Serapion. Acesta s-a dus în camera ei și i-a citit Psaltirea, făcând câte trei închinări după fiecare psalm citit, rugându-se pentru ea. Impresionată, tânăra l-a rugat pe călugăr să-i arate calea spre mântuire, convinsă fiind că Domnul i l-a trimis. A dus-o la o mânăstire și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
s-a mutat într-o chilie astupată și a primit hrana printr-o mică ferestruică. Așa a vrut să trăiască ultimele zile, așa a și murit. Maria, nepoata avvei Avraam, este o fetiță nevinovată crescută în mânăstire, unde a învățat Psaltirea și alte scripturi. Unchiul ei, avva Avraam, care a adus-o în mânăstire, a dat averea rămasă de la tatăl fetei săracilor și orfanilor. Când a crescut, a fost ademenită de un monah al mânăstirii și, apăsată de povara faptei, socotindu
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
al XVII-lea, acestea au fost incluse în cărți tipărite, mai întâi în Sbornicul lui Bozidar Vuković, apărut la Veneția, în 1536, și reprodus de Coresi la Sas-Sebeș în 1580, apoi în culegeri de cântări bisericești și ca anexe la Psaltiri, între care cele de la Vilnius (1586) și Kiev (1624, șase ediții până în 1697). La noi au fost reimprimate în Psaltirea de la Govora (1634), în cea de la Buzău, cu tipic românesc (1701), și curând în traducere integrală, intrând apoi în cuprinsul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287003_a_288332]
-
în 1536, și reprodus de Coresi la Sas-Sebeș în 1580, apoi în culegeri de cântări bisericești și ca anexe la Psaltiri, între care cele de la Vilnius (1586) și Kiev (1624, șase ediții până în 1697). La noi au fost reimprimate în Psaltirea de la Govora (1634), în cea de la Buzău, cu tipic românesc (1701), și curând în traducere integrală, intrând apoi în cuprinsul Catavasierului (București, 1715, și în numeroase ediții ulterioare). Compuse în limba de cultură a epocii, Pripealele lui F. aparțin literaturii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287003_a_288332]
-
Călugărindu-se, își schimbă numele mirean, Andrei, chemându-se acum Antim. În 1691 scoate de sub teascuri prima sa tipăritură, Învățăturile lui Vasile Macedoneanul către fiul său Leon. Un an mai târziu, semnează pentru prima dată Antim Ivireanul. În 1694 apare Psaltirea, prima carte imprimată numai de el în românește. Egumen la mănăstirea Snagov, tipărește aici, până în 1701, paisprezece cărți (în românește, grecește, în arabă, în slavonă). În jurul lui A.I. se formează, treptat, o adevărată școală tipografică: Mihail Ștefan (sau Iștvanovici), Gheorghe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
lingvistic românesc, ca limbă oficială în cancelaria de stat (până la sfârșitul secolului al XVII-lea) cât și în "ultimul său bastion: biserica" (până la începutul secolului al XVIII-lea). Ultimele întrupări livrești ale slavonismului ca limbă liturgică s-au produs în Psaltirea tipărită la Iași în 1731, respectiv în Psaltirea din Bucureștiul anului 1745. În acest moment este de găsit "sfârșitul slavonismului cultural în țările române" (Panaitescu, 1965, pp. 220-222). Totuși, un slavonism formal, rezidual, persistă sub forma alfabetului chirilic, care va
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
stat (până la sfârșitul secolului al XVII-lea) cât și în "ultimul său bastion: biserica" (până la începutul secolului al XVIII-lea). Ultimele întrupări livrești ale slavonismului ca limbă liturgică s-au produs în Psaltirea tipărită la Iași în 1731, respectiv în Psaltirea din Bucureștiul anului 1745. În acest moment este de găsit "sfârșitul slavonismului cultural în țările române" (Panaitescu, 1965, pp. 220-222). Totuși, un slavonism formal, rezidual, persistă sub forma alfabetului chirilic, care va fi revizuit și finalmente înlocuit de cel latin
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
sumară sub aspectul datelor, căci se limitează numai la titluri, nu și la anul editării, cum au procedat ceilalți preoți, următoarele: - 12 Minee legate în piele, în stare bună, ediția Monastirea Neamț; - Octoihul cel Mare, idem; - Triodul, idem; Penticostar; Apostol; Psaltirea; Ceaslovul Mare; Evhologiu; Evanghelie; Liturghie; Cazania, editată la Iași, în 1842; Panahida în stare proastă, nu se știe ediția neavând cuverta (sic); Iromologiul pe note de Macarie, 1843, București” (scris grăbit de unde și inadvertențele în descrierea cărților, I.S.). De interes
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
inclusiv umbrăreștene, ființau pe la casele unor dascăli sau mici proprietari, grupuri școlărești, cum era la Podu-Turcului, școală înființată înainte de 1863, „de unul dascălul Iordache continuată apoi de dascălul Ioan”, pentru care părinții plăteau în contul învățării „cititului pe ceaslov și psaltire”, câte 1 galben pe iarnă, 2 banițe de făină și 1 de fasole precum și câte o bucată de carne de porc la Crăciun”. La fel la Torcești. Învățătorul Vasile Mironescu relatează într-o adresă către Revizoratul școlar din Tecuci că
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]