1,100 matches
-
acută cu fugă de idei, logoree și agitație dezordonată. b) Psihozele tardive apar după mai multe săptămâni de la data nașterii și sunt legate de o stare de epuizare fizică și psihică legată de perioada de lactație. Din punct de vedere psihopatologic, aceste psihoze se caracterizează prin următoarele tipuri de tulburări: stări depresive trenante de factură depresiv-melancoliformă, la care se asociază bufee delirante de autoacuzare, gelozie sau persecuție, tulburări oniro-halucinatorii sau un sindrom de automatism mintal. Nu sunt rare crizele melancoliforme cu
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
separația între psihozele metabolice, care sunt datorate unor afecțiuni somatice primare (insuficiența hepatică sau renală, diabetul etc.) și psihozele carențiale care apar drept consecință a unor avitaminoze (pelagra, avitaminozele B etc.). Le vom descrie în continuare din punct de vedere psihopatologic. 1) Psihozele metabolice Psihozele metabolice sunt tulburări psihice de intensitate psihotică ce se datorează unor stări toxice provocate de produse ale unor metabolisme incomplete legate de suferințe ale unor organe vitale în acest sens. Cele mai importante dintre acestea sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ușoare bolnavii prezintă o stare de astenie moderată, tulburări de dispoziție afectivă, uneori de alură melancoliformă (neurastenia biliară), pusee de obtuzie mintală, coșmaruri nocturne, onirism halucinator pe fond de somnolență și accidente delirante episodice. În cazul insuficienței hepatice grave, manifestările psihopatologice sunt mult mai severe, iar prognosticul este foarte rezervat (ciroza hepatică progresivă). Tulburările psihice în aceste cazuri se caracterizează printr-o stare confuzională cu obtuzie mintală, astenie marcată, coșmaruri, onirism, apariția unui delir acut cu hipertermie. Tulburările evoluează către o
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ireversibilă. În alte cazuri pot să apară episoade de onirism cu agitație, delir violent cu episoade convulsive terminate cu o stare de comă ireversibilă. Insuficiența renală cu tulburări psihice apare în cazurile de nefrită cronică uremică. Din punct de vedere psihopatologic, aceasta se caracterizează prin următoarele tipuri de tulburări: astenie, bradipsihie, lentoare intelectuală, o stare de obtuzie mintală, cefalee, insomnii sau coșmaruri nocturne. În alte situații putem întâlni episoade confuzionale acute cu agitație, fugă, anxietate extremă, terifiantă. În cazuri de azotermie
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care determină atât tulburări somatice, metabolice, dar și tulburări neurologice (parestezii, paralizii, tulburări de sensibilitate etc.) și tulburări psihice. Ne vom referi la tulburările psihice întâlnite în cursul avitaminozelor. Cele mai importante tulburări din această serie, din punct de vedere psihopatologic, sunt tulburările datorate carenței de vitamină PP (pelagra) și carențelor de vitamine din seria B. Cea mai cunoscută în sensul acesta este pelagra. Tulburările psihice din cursul pelagrei se caracterizează prin următoarele: o stare de astenie prelungită, urmată de o
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sunt cauze în special ale unor tulburări neurologice de tipul polinevritelor, paralizii, stări de astenie, depresie, somnolență, torpoare. Din cele prezentate mai sus se poate desprinde faptul că psihozele metabolice și carențiale pot constitui un grup clinico-psihiatric cu o configurație psihopatologică proprie, destul de specifică. Ele sunt datorate unor tulburări ce recunosc cauze și mecanisme specifice, demonstrând, prin existența lor, o interdependență între sfera somatică și viața psihică a persoanei umane. Psihozele endocrine și cele metabolice și carențiale se înscriu împreună cu celelalte
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
carențiale se înscriu împreună cu celelalte psihoze organice și toxice în grupul psihozelor exogene. Tot acest grup de tulburări psihice au o configurație proprie, care se diferențiază de psihozele endogene, așa cum am arătat deja mai sus. 26. PSIHOZELE ENDOGENE I (Aspecte psihopatologice generale) Domeniul psihozelor Psihozele nu constituie un grup psihopatologic unitar. Din punct de vedere clinico-psihiatric, ele sunt diferențiate în raport cu factorii etiologici care le produc. În sensul acesta distingem psihoze exogene datorate unor cauze externe care acționează asupra sistemului nervos (traumatisme
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în grupul psihozelor exogene. Tot acest grup de tulburări psihice au o configurație proprie, care se diferențiază de psihozele endogene, așa cum am arătat deja mai sus. 26. PSIHOZELE ENDOGENE I (Aspecte psihopatologice generale) Domeniul psihozelor Psihozele nu constituie un grup psihopatologic unitar. Din punct de vedere clinico-psihiatric, ele sunt diferențiate în raport cu factorii etiologici care le produc. În sensul acesta distingem psihoze exogene datorate unor cauze externe care acționează asupra sistemului nervos (traumatisme, infecții, intoxicații, tumori cerebrale, tulburări metabolice sau endocrine) și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tumori cerebrale, tulburări metabolice sau endocrine) și psihoze endogene datorate unor factori constituționali, unei predispoziții interne, probabil genetice (psihozele afective psihozele din grupa schizofreniei, psihozele schizo-afective, delirurile cronice sistematizate simple sau halucinatorii). Psihozele constituie cea mai complexă formă de manifestare psihopatologică, afectând personalitatea individului în totalitatea ei. Prin natura și gravitatea sa, psihoza ne apare ca o fatalitate, ca un destin patologic al omului. Ea conferă persoanei o anumită „manieră de a fi, un stil de viață, o formă de existență
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o fatalitate, ca un destin patologic al omului. Ea conferă persoanei o anumită „manieră de a fi, un stil de viață, o formă de existență durabilă, esența unei personalități aparte cu un echilibru precar” (P. Wiener). Din punct de vedere psihopatologic, psihoza este o manifestare extrem de complexă a fenomenelor psihice morbide, la care se pot distinge câteva aspecte specifice, în sfera psihopatologiei, psihoza nu este reductibilă la boala psihică, ci ea pune probleme legate de organizarea și dinamica personalității bolnavului respectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihiatru la a decela psihoza încă dintr-o fază clinică latentă. Aceste aspecte se raportează la „dispozițiile morbide” ale personalității legate de un anumit „teren” sau „constituție” favorizantă. b) Procesul psihotic desemnează dinamica sau evoluția temporară a psihozei, ca manifestare psihopatologică de dezorganizare a sistemului personalității bolnavului respectiv, în conformitate cu teoria organizării și disoluției personalității formulată de H. Jackson și reluată în psihiatrie de H. Ey. c) Boala psihică este reprezentată prin specificitatea tabloului clinic al psihozei, în raport cu funcțiile psihice afectate în
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Gestalt-ul persoanei) ca instanță creatoare de evenimente ale vieții. H. Tellenbach a remarcat existența unei corelații între endon și cosmos, relație care se întemeiază din punct de vedere ontologic pe „a-fi-în-lume” sau prin noțiunea de „dăruire”. Din punct de vedere psihopatologic, endogenitatea va duce la o „dereglare a ritmurilor elementare cu apariția unor noi ritmuri patologice” susține H. Tellenbach. Ca exemplu ni se amintește că în cursul evoluției clinice a melancoliilor, ritmul somn-veghe este specific dereglat, ciclul menstrual sistat, precum și înlocuirea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pante abisale dimineața și paroxisme nocturne - fie prin oscilați sezoniere, primăvara și toamna. Toate acestea pledează în favoarea unei interrelații strânse dintre endogen și cosmic, ca proces dinamic. Istoricul concepției despre endogenitate Evoluția istorică a concepțiilor despre endogen și fixarea cadrului psihopatologic al psihozelor endogene este deosebit de interesantă. Din punct de vedere etimologic endogen înseamnă „situat în interior” sau „născut în casă”, având origine în greaca veche. Etimologic, grecescul endogenes corespunde latinescului domi natus sau intus genitus - ambele având aceeași semnificație. Noțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a fi apoi rediscutat. Este vorba despre psihoza unică, asupra căreia vom reveni. Teoria menționată punea accentul pe o ereditate încărcată patologic a individului în sfera căreia erau semnalate stigmate atavice de degenerescență. Pentru Moebius, devierile endogene și aspectele lor psihopatologice, ca tablouri clinico-psihiatrice, sunt expresia unor dispoziții înnăscute ale individului. E. Kraepelin face distincția între tulburările psihice dobândite și cele legate direct de o anumită dispoziție constituțională, sau „teren patologic” al bolnavilor psihici. O. Bumke stabilește drept caracteristică pentru noțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dispoziție constituțională, sau „teren patologic” al bolnavilor psihici. O. Bumke stabilește drept caracteristică pentru noțiunea de endogen absența decelabilă a unei cauze organice cerebrale la acești bolnavi psihici. E. Kreischmer din punctul de vedere al psihiatriei constituționale, alătura aceluiași cadru psihopatologic comun, PMD și schizofrenia, considerându-le entități clinice de factură constituțional-ereditară, expresie a unor tulburări pur endogene. În felul acesta, psihozele endogene vor fi considerate ca afecțiuni psihice ereditare, produs al unor dispoziții morbide particulare ale personalității, sau, după Berze
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
unor tulburări pur endogene. În felul acesta, psihozele endogene vor fi considerate ca afecțiuni psihice ereditare, produs al unor dispoziții morbide particulare ale personalității, sau, după Berze, „psihoze de dispoziție” (Anlagepsychosen). K. Jaspers insistă asupra dialecticii „exogen - endogen” subliniind sensurile psihopatologice diferite ale acestora. K. Kleist consideră endogene numai acele boli psihice cu cauză necunoscută sau nespecificată organic, în raport cu cele a căror cauză fiind cunoscută se definesc drept „exogene”. Pentru K. Schneider noțiunea de endogen înseamnă renunțarea la ordinea etiologică, întrucât
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ale terapiei somatice în aceste cazuri, - apariția neanalizabilului și ininteligibilului psihologic al acestor bolnavi, - lipsa de motive explicabile pentru simptomatologia clinică, aspectul bizar și incomprehensibil al acestora, - existența unor diferențe profunde între patologia psihozelor endogene și celelalte forme de tulburări psihopatologice (stări reactive, nevroze, dezvoltări anormale ale personalității, psihozele endogene, organice sau toxice etc.). Pe baza datelor menționate, H. Tellenbach consideră endonul ca pe un domeniu particular constitutiv al naturii umane, care este comun atât sferei psihice, cât și celei somatice
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
H. Tellenbach consideră endonul ca pe un domeniu particular constitutiv al naturii umane, care este comun atât sferei psihice, cât și celei somatice. El este tot ceea ce la om „apare ca unitate a configurației sale de bază” (H. Tellenbach). Manifestările psihopatologice ale endonului La baza endonului stă procesul de ritmicitate. Prin ritmicitate se manifestă un aspect fundamental al vieții, pe care H. Plessner îl numește „momentul central ai viului”. În perspectiva biosului biologiei, se deosebesc „ritmuri pur endogene” și „periodicitățile sincrone
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care se sincronizează. Formele exterioare, ritmice ale evenimentelor vieții se manifestă în diferite forme: ritmul somn/veghe, ciclul menstrual la femei, ritmicitatea activității sexuale, variațiile dispoziției emoțional-afective și impulsive etc. Același aspect de ritmicitate îl observăm și în sfera manifestărilor psihopatologice: crizele de narcolepsie, epilepsie, melancolie etc. Aceste din urmă manifestări, având aspectul unor „dereglări vitale”, au fost numite de W.M. Pfeiffer „sindromul de bază”. El poate avea și manifestări de natură contrarie cum ar fi inversarea ritmului somn/veghe
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sensul concepțiilor antropologiilor psihiatrice, de factură fenomenologică, (E. Minkowski, K. Jaspers, V.E. von Gebsattel, G. Lanteri-Laura) și a analizei existențiale (L. Binswanger, R. Kuhn), se poate, plecând de la noțiunea de endon constitui un veritabil domeniu de studiu complex, psihologic și psihopatologic: endologia. Fenomenele endogene nu pot fi sesizate în forme de sine stătătoare, printr-o cercetare științifică. Ele nu au caracterul concret al unei existențe reale, ci se exprimă prin formele de manifestare ale ființei umane. În sensul acesta, M. Boss
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ca un „fenomen”. El își va modifica modalitatea sa de „a se arăta” în raport cu domeniul său de manifestare, fie somatic, fie psihic (H. Tellenbach). Desprindem din cele mai sus arătate faptul că patologia psihică de natură endogenă are o configurație psihopatologică particulară și este de o mare complexitate și varietate. În grupa psihozelor endogene sunt incluse următoarele entități nosologice care vor constitui tematicele descrierii noastre ulterioare. În sensul acesta menționăm următoarele: - psihozele afective (PMD, boala afectivă etc.), - psihozele din grupa schizofreniei
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
menționăm următoarele: - psihozele afective (PMD, boala afectivă etc.), - psihozele din grupa schizofreniei, - psihozele schizo-afective, - paranoia, - psihozele delirante sau delirant-halucinatorii cronice, - psihozele endogene atipice. Semnificația psihopatologiei endogene și exogene Deși aparente și net individualizate din punct de vedere clinico-psihiatric, în sens psihopatologic, se pune problema: ce apropie între ele „psihozele endogene” și care este diferența dintre patologia endogenă și „tulburările psihice exogene”? Elementul comun de referință, în toate psihozele endogene îl reprezintă, așa cum s-a arătat de altfel, nucleul endogen al personalității
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tulburările psihice exogene”? Elementul comun de referință, în toate psihozele endogene îl reprezintă, așa cum s-a arătat de altfel, nucleul endogen al personalității, sau endonul. Direcțiile de dezvoltare pe care le poate lua endonul sunt cele care vor configura profilul psihopatologic al psihozei endogene respective. În sensul acesta, un rol incontestabil îl are „terenul” sau „constituția bio-psihologică” a individului respectiv. Acest aspect se poate vedea în schema de la pagina 305???. Conform cu această schemă se poate face atât o „clasificare tipologică”, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihoze denotă însă faptul că „limitele” clinico-psihiatrice dintre ele sunt destul de greu de trasat, iar existența atestată a psihozei schizo-afective, este o dovadă certă că între cele două entități, psihotice-afectivă (PMD) și delirant-halucinatorie (schizofrenie) - nu se pot impune niște „cadre psihopatologice” fixe, cu un caracter absolut, rigid, ci dimpotrivă, ele dispun de o mare plasticitate, care este în final expresia dinamicii interne a endonului. Fig. pg. ms. 305 ENDON GRUPA PSIHOZELOR AFECTIVE GRUPA PSIHOZELOR SCHIZO-AFECTIVE (CICLOFRENIA) GRUPA PSIHOZELOR SCHIZOFRENICE PSIHOZA UNICĂ
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ms. 305 ENDON GRUPA PSIHOZELOR AFECTIVE GRUPA PSIHOZELOR SCHIZO-AFECTIVE (CICLOFRENIA) GRUPA PSIHOZELOR SCHIZOFRENICE PSIHOZA UNICĂ TEREN CICLOTIM TEREN MIXT TEREN SCHIZOTIM Dacă suntem de acord în a recunoaște „originea lor comună” în sfera endonului, putem accepta și o anumită „unicitate” psihopatologică a acestor psihoze. Dispoziția pentru psihozele endogene, trebuie privită ca pe un potențial de „risc heredo-constituțional” al oricărui individ. Direcția evoluției și a modului de manifestare clinico-psihiatrică, a psihozelor endogene, va depinde în final de „tipul de dispoziție” ca potențial
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]