78,673 matches
-
în totalitate paradigma, Eu, Peter Sellers. Oricum, contrabalansează lungmetrajele-star de anul trecut: 21 de grame și Misterele fluviului. Totuși, și acest gen, axat pe situații tragice care sunt manipulate ca să mimeze cât mai realist o lovitură în plexul solar al publicului, și-au găsit moștenitorul lor european: filmul Nu te mișca. În ceea ce privește In vino veritas, obiecția mea ar fi inversul celei pe care o făcusem la adresa celui mai recent lungmetraj al lui Wong Kar Wai. Filmul în chestiune beneficiază din plin
Din 3 filme, doar 2 idei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12054_a_13379]
-
o apropie atitudinal de Adrian Năstase. Poate fiindcă obține majoritatea premiilor la târgurile de carte. Poate fiindcă adună simpatia celor mai mulți cititori. Poate fiindcă reușește să lanseze autori români în tiraje de zeci de mii de exemplare. Poate fiindcă își așteaptă publicul în librării luminoase, unde aerul e respirabil, iar librarii tineri, entuziaști și informați. Poate fiindcă aduce în țară autori renumiți și pune în operă idei de succes. Numai că asta nu înseamnă aroganță decât pentru un om lipsit de proprietatea
Controverse - Pornind de la o frază pripită by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/12059_a_13384]
-
editorială a scriitorilor minori, reluarea edițiilor critice din opera marilor clasici (acolo unde e cazul). E de asemenea de meditat la starea dicționarelor, a antologiilor și a bibliografiilor, ca indispensabile instrumente de lucru și ca mijloace de orientare pentru un public debusolat. Subiecte potrivite de discuție sunt și edițiile critice întrerupte (foarte multe), edițiile critice care merg bine (prea puține), edițiile critice încheiate (unele trebuie reluate), edițiile critice necesar a fi demarate (din opera scriitorilor contemporani clasicizați). Se pot reactiva periodic
Gestiunea patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12069_a_13394]
-
și dacă unii critici ar ieși din amorțirea lor filozofică și ar citi și comenta cărți care merită a fi susținute, lucrurile nu s-ar schimba fundamental. Dar... parcă ar sufla o briză de speranță în lumea noastră literară, iar publicul, cel inteligent și curios de beletristică care există și va exista întotdeauna în ciuda presiunii mass-media, ar ieși el însuși din expectativă, din fireasca-i nedumerire. Dar să mă întorc la Cluj, capitala voastră culturală, a ardelenilor, oraș pe care, din
Starea criticii literare, azi by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/12101_a_13426]
-
cu propriile sale fabricate de natură ideatică ori sentimentală, prin urmare o convenție pe care o putem discuta ca atare: "O invenție, un construct determinat în mare măsură de prezent: perspective, interese, capacități de interpretare. Nu un exponat muzeal, confruntînd publicul in praesentia, ci o pluralitate de narațiuni explicative sau meta-narațiuni brodate în jurul unui sfinx închis în enigme". Ne satisface această recunoaștere a unei enigme ce, supunîndu-se unei pluralități de "explicații", se păstrează ca o limită ultimă. Firește, orice sistem teoretic
Pornind de la sincronism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12065_a_13390]
-
s-au mai îndreptat: la început un crochiu, apoi un tablou și, de ce nu, o frescă. Toți acești călători sunt, în fond, niște music-trotteri, ce au străbătut în lung și în lat drumurile muzicii savante, marcînd traseele numeroșilor turiști, alias publicul meloman. Prezența lor în istoria muzicii a permis fenomenului sonor să se nască și să moară în fiecare clipă, dar și să suporte o suită de dispariții ireparabile, de intrări și ieșiri pe o poartă pe unde se părăsește realitatea
Originalitatea călătorului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12077_a_13402]
-
montarea domniei sale cu Zbor deasupra unui cuib de cuci de acum cîțiva ani, de la Teatrul Național din Cluj. Dacă ar fi să formulez rapid, aș zice că țintește sus, la texte cu istoric cinematografic tare, cu palmarese, cu cîrlig pentru public. Se pare că, într-un fel, situarea aceasta în trena unui succes mondial, certificat, poate crea iluzia prelungirii certe a vîlvei și asupra actului artistic teatral. Limbajele și tehnicile sînt atît de diferite, încît... Dintr-o mare curiozitate asupra citirii
Accente by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12115_a_13440]
-
Alexandra Olivotto Nu se poate găsi un moment mai potrivit pentru evaluarea preferințelor publicului din cinematografe decât sfârșitul de an. Așa că am aruncat o privire pe topul de box-office al premierelor din 2004, top accesibil pe site-ul cinemagia.ro. Ce-am văzut nu m-a bucurat, dimpotrivă. Lovitura de grație a fost Orient
Cele mai vizionate filme din 2004 by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12116_a_13441]
-
se fi născut evrei") relevînd în mod trunchiat relativismul infamant al Nataliei: răul văzut în două înfățișări singulare și unice în felul lor, cu deosebiri și asemănări între ele. (Mă întreb și astăzi ce ar fi reținut din această confruntare publicul din România, unde romanul a trecut mai degrabă neobservat.) în Ușa interzisă Gabriel Liiceanu nu poate înțelege, așa cum am văzut, "refuzul orgolios al coabitării în suferință". Bazîndu-mă pe discuțiile avute cu unii interlocutori ai mei, nu puțini, pe această temă
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]
-
tot ceea ce am afirmat sau contestat în roman, dar, buni cunoscători de texte teologice, nu au văzut o erezie într-o ficțiune, ci, dimpotrivă, o punere în discuție a unor secțiuni nu tocmai limpezi din Noul Testament. Într-o dezbatere cu public, avînd drept obiect Sigma, cunoscutul filozof Mihai Șora a avut cuvinte cu totul deosebite despre carte, literar și etic. Romanul are o acțiune care se desfășoară pe mai multe paliere, vreme de peste două mii de ani. Este vorba, printre altele, și
Alexandru Ecovoiu "Fiecare personaj are ceva din mine" by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Journalistic/12113_a_13438]
-
în afară de mine nu este nici un Mîntuitor. Isaia 43.11. De la acest dat biblic, un personaj, Mentorul, se ridică împotriva divizării lui Dumezeu în trei de către Biserică. Tată, Duh și Fiu. Mesajul: discursul evanghelic, după aproape două mii de ani, trebuie rediscutat. Publicul este astăzi cu totul altul. Sintagma literă de evanghelie nu este un argument pentru a evita o deschidere absolut necesară: nici o dogmă nu este infailibilă. Personajele cărții au atitudini pro și contra, așa cum, de altfel, au și cititorii. C.M.: Literatura
Alexandru Ecovoiu "Fiecare personaj are ceva din mine" by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Journalistic/12113_a_13438]
-
după ce a ieșit din convulsiile vieții literare de acasă. Succesele sale nu cad prea bine unor confrați autohtoni. Premiile importante primite de acesta, traducerile, un număr impresionant. Am fost invitat la Paris pentru lansarea romanului Saludos în limba franceză. În publicul din sală, doar un scriitor român, deși fuseseră anunțați, din vreme, mulți dintre cei care locuiau în jur-împrejurul Turnului Eiffel. Unul dintre aceștia - întîlnit întîmplător, peste cîteva zile, la o manifestare culturală - nici nu a vrut să atingă cartea, atunci
Alexandru Ecovoiu "Fiecare personaj are ceva din mine" by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Journalistic/12113_a_13438]
-
c'č posto de M. Bonnard sau Quattro passi tra le nuvole de A. Blasetti. Filmele reprezentative pentru neorealismul italian au fost distribuite în România cu o întârziere de cinci ani față de alte țări, astfel încât primul film neoarealist vizionat de publicul român a fost Ladri di biciclette (1948) de V. De Sica, cu premieră în ziua de la 25 iunie 1951, la "Scală". Astfel, în perioada 1951-1953 au fost distribuite în România trei pelicule neorealiste, între 1954 -1957 nouăsprezece, iar între 1958-1961
Filmul românesc între neorealism și realism socialist by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12121_a_13446]
-
Marius Chivu Furați, autori, furați! Furați de sunteți săraci și aveți gust bun; dar mărturisiți păcatul vostru înaintea publicului, ca să scăpați de mustrarea cugetului și de înfricoșata critică a înaltului tribunal al literaților." Așa suna un îndemn Cătră autori scris de Ioan Penescu în deschiderea unei traduceri pe care a intitulat-o mucalit Hoție din ideile unuia din Visurile
Cui îi e frică de plagiat? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12128_a_13453]
-
deja patru cărți și se pare că a mers din reușită în reușită și numai faptul că a publicat la edituri modeste financiar, cu posibilități de susținere și promovare scăzute a făcut ca această talentată prozatoare să nu aibă un public al ei, fidel și mult mai numeros. Să fie clar, editura este răspunzătoare (aproape) în totalitate de destinul imediat al cărților pe care le publică. Cartea este, în bună măsură, difuzarea ei și dacă despre o carte nu se scrie
Cu mama pe canapea by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12151_a_13476]
-
lui Robert Șerban nu seamănă cu celălalt, fiecare confesiune are doza ei de relevanță, din fiecare este ceva de învățat. Categoric autorul are stofă de reporter, el știe care sînt butoanele pe care trebuie să apese pentru a capta interesul publicului și pentru a transforma fiecare nouă prezență din studio într-un eveniment mediatic și, de ce nu, cultural. Nu tot ce trece "pe sticlă" merge însă și într-o carte. Volumul cuprinde multe elemente firești în emisiunile de televiziune, care însă
Așteptîndu-l pe Pivot by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12152_a_13477]
-
teatrale 2004-2005 a fost destul de bogată în sfera dansului, prin premierele unor spectacole românești, dar și prin turnee ale unor trupe străine venite la noi în țară. Ultimul dintre ele a adus la București Baletul Operei de Stat din Viena. Publicul românesc are o legătură specială cu această instituție culturală, în primul rând datorită faptului că la direcția ei se află, de doisprezece ani, Ioan Holender. Legătura este și mai puternică pentru comunitatea dansului, deoarece singura primă balerină a companiei vieneze
Dans by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/12165_a_13490]
-
fost respectată. Mult mai aproape de adevărul creației lui Balanchine au fost Simona Noja și partenerul ei Boris Nebyla, dansatoarea, în foarte bună formă, strălucind, de altfel, în toate aparițiile ei din acest spectacol și fiind răsplătită, pe măsură, de aplauzele publicului, O altă ramură a dansului clasic, dezvoltată însă în altă direcție, aceea a unor extensii ale liniilor dincolo de tiparul lor pur academic, prin impregnarea acestora cu o dinamică expresă, a reprezentat-o lucrarea lui William Forsythe, Slingerland pas de deux
Dans by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/12165_a_13490]
-
și derutante. Cum articulările inițiale între cele 10 tablouri sunt flexibile, permisive, Mozart nu suferă prin inadecuare. Cu tot ce mișcă, chiar și aiurea, pe scenă. Public matur, care crede de mult în toate multiplicările de înlănțuiri obscure din Tannhäuser; public tânăr, dispus să se amuze la Don Giovanni, foarte "giocoso" în drama așa interpretată pe scenă. Eclat-ul operei wagneriene se impune imediat în simfonie: orchestra în uvertură, orchestra în orgia sonoră (Baccanala), evocare a infernului desfrânat, a nimfelor și
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
dintr-o dată, sare poetu' de-acolo, de la treizeci de metri înălțime, drept într-o cristelniță obișnuită, umplută numa' pe jumătate cu apă de botez. Aoleuu, Doamne! Triplu salt mortal! Că rămîn înger-îngerașii înlemniți. Și iese poetu' teafăr, zîmbind și salutînd publicul. Iar dresoru' îi și pune aureola pe cap. Drept recompensă. Ștampila aia de calitate a luminii."( Arta Popescu) Sau cînd stăteam cu toții pe scenă, actori și spectatori, înghesuiți într-o imaginară stație de pe strada Mîntuleasa și așteptam tramvaiul să ne
Un tramvai numit Popescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12139_a_13464]
-
1890, dar o productivitate simțitor mărită peste douăzeci de romane nu avem decât începând cu anul 1920. De o adevărată epocă a romanului nu putem vorbi decât după această dată, când sesizăm diversificarea temelor, a tipurilor de narațiune și a publicului. După aproximativ 30 de volume pe an în 1930-1932, vârful prolificității epice este atins în intervalul 1933-1937, cu un număr în urcare de la 60 la 80-85 de romane (luând de astă dată în seamă numai volumele). Din 1938 productivitatea romancierilor
Un monument dedicat romanului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12184_a_13509]
-
fie ele de orientare taumaturgică sau magică, fie suprasensibilă sau inițiatică, în faza actuală, a atomizării, muzicienii sunt, vrînd-nevrînd, pensionarii unui țarc de muzică așa-zisă contemporană. Compozitori (poate mai mulți ca niciodată), interpreți (mai mult histrioni decît veritabili), un public (cît să încapă la o cină de taină), într-un cuvînt, o specie de artiști tot mai rară, bizară sau, în cel mai fericit caz, doar exotică populează ceea ce putem numi, la modul optimist, rezervație, pesimist, ghetou, ori neutru, cazarmă
Vulnerabilități by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12190_a_13515]
-
nu mai există eveniment componistic, fie el și sub forma scandalului. Nici măcar nu se mai construiesc nume și nu se mai regizează capodopere. Perioade de criză s-au mai perindat în istoria muzicii. Creația muzicală s-a mai izolat de publicul larg, identificîndu-se gustului unor elite. Niciodată însă această creație nu a fost excomunicată din cetate și înlocuită cvasi-total cu divertismentul ori, foarte răzleț, cu valorile trecutului. Muzica savantă n-a murit încă, dar se află într-o comă profundă. Și
Vulnerabilități by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12190_a_13515]
-
interioară: vine o vreme cînd componistica muzicală descoperă că este vulnerabilă; atunci erorile o înghit ca un vîrtej. Cum nu e deloc întîmplătoare escalada postmodernismului cu aripa lui integristă, totalizatoare. Dacă auzi un făuritor de muzică savantă jelindu-se că publicul nu se lasă convertit, nu poți decît să zîmbești. Opera muzicală trebuie să absoarbă publicul, și nu publicul să se supună operei. Nu poți învinui bradul că nu e capabil să înalțe un munte.
Vulnerabilități by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12190_a_13515]
-
ca un vîrtej. Cum nu e deloc întîmplătoare escalada postmodernismului cu aripa lui integristă, totalizatoare. Dacă auzi un făuritor de muzică savantă jelindu-se că publicul nu se lasă convertit, nu poți decît să zîmbești. Opera muzicală trebuie să absoarbă publicul, și nu publicul să se supună operei. Nu poți învinui bradul că nu e capabil să înalțe un munte.
Vulnerabilități by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12190_a_13515]