921 matches
-
pe-a morților șa de când car menuete-ți din vidă înghețare-o să zbor nu-i așa Gioconda și Elefantul Surâsul meu e candid, păcat că nu îl veziîți amintești, iubito, când prăpădeam livezi? Când sfârcurile-a ploaie-ți cădeau puhoi, de mi te simțeam că-mi treci prin gură cireșe pârguite, când pielea ta cuib dulce era de malachite, când fumegai în șoaptă, ațâțătoare: «’Bite, surâsul meu e candid, păcat că nu îl vezidar mai păcat nu este că prăpădim
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
o să se ivească, pa și pusi, v-am salutat. — îmi vine să mă prăpădesc de rîs cînd mă gîndesc că ne făceam probleme cum o să încapă atîta mulțime în piață, spune Roja. — Numărul nu a contat, e de părere Părințelul, puhoaiele dezorganizate n-au adus niciodată nimic bun. — Lucrurile astea se întîmplă mereu pe dos, adaugă Roja. Depinde din ce unghi privești acțiunea, face Curistul pe deșteptul, din partea mea, fiecare se alege întotdeauna doar cu ce merită. — Cei care răspundeau de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mergeți împreună în celulă și reînnodați prietenia. Ce zici? — Johnnie la jumătate? Nu, fratele lui mai mare, Johnnie la trei sferturi. Francezul apucă pachetul de țigări și scoase una. Russ îi întinse bricheta aprinsă. Dulange inhală adânc, apoi expiră un puhoi de cuvinte împreună cu fumul. — După ce mi-am tras tatuajul, eu și cu Johnnie am mers cu un taxi în centru și ne-am luat o cameră la hotelul Havana, de pe 9th, colț cu Olive, cu doi parai pe noapte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ascunde între oglinzi, poate e ăla care ți-a smuls ție limba, Profetule. Măsurați-vă cu el, nu cu o femeie fără apărare, târâie brâu ce sunteți”. Pescarii așteptau cu capetele plecate să se potolească ocările care semănau cu un puhoi de primăvară ce târa un mâl greu de vorbe cu el. În cele din urmă n-au avut încotro, s-au ridicat cu toții de la mese și au plecat, lăsând-o singură în fața cafenelei; ea striga mai departe, batjocoritor: „Momâilor, muților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
din nou în casa stăpânului. Bucuria lui Auta avea însă cu totul alte pricini. Drumul era acuma larg, șerpuind ca urcușul să fie mai dulce, și împodobit cu tufe și cu arbori care rămân totdeauna verzi. La stânga drumului curgea în puhoi puternic, împroșcînd stropi și curcubee, un râu cu apă rece. În dreapta săreau spume și clăbuci de abur pe treptele de bolovani, din apa unui râu fierbinte. Amândouă râurile ocoleau trunchiul muntelui puternic și se depărtau unul de altul, îmbogățindu-și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să cari coșuri cu pește în orașul Behdet? - Povestea e lungă, slăvitul meu zeu! - Nu-mi mai spune zeu, sunt om, nu sunt zeu! Și povestea poate să fie oricât de lungă, vrem s-o auzim toți. - Când a năvălit puhoiul de foc, începu Mai-Baka, s-a umplut muntele de noroi aprins care curgea în jos. Dar întîi a căzut în gura muntelui o stea. Când venea, n-am văzut-o. Unii au spus că ești tu, dar când a pierit
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
a sfârșit, dar a pierit țara aceea blestemată, și bine că a pierit. Apoi am văzut ochiul cel mare în cer, dar nu la miazăzi ca atunci, ci sus în creștetul cerului. Când s-a despicat muntele și a ieșit puhoiul de foc din el, am fugit. Unii au spus să mergem către Marele Oraș, și câți s-au dus într-acolo, au pierit pe drum: s-a deschis pământul sub ei și a ieșit apa. Eu și cu alții... - Ntombi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
aici erau Scaunele de carne, butucii pe care vrednicii tarabagii despicau și despicau, într-o veselie, toate dobitoacele care le picau în mână... Aici bufnea apa. Când nu mai pridideau să împingă grămezile de măruntaie lepădate în ele de la viței, puhoaiele Bucureștioarei se răsculau, își săltau singure chepengurile răsturnate deasupra și croite din podețe groase și bulumaci. Și atunci, neîndreptățitele șuvițe năvăleau să pună ordine, dând huța-huța, pe viiturile lor, pe puradeii înecați din mahalalele Lucaci și Udricani, cărîndu-i și dând
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
spre dreapta, se hâțână de două ori către stânga. Și, alunecând pe un soi de mâzgă marină, ucenica se prăbuși, bătând aerul cu brațele, într-o peliculă de apă sărată, ce-o acoperi, instantaneu, până la piept. Atingerea de sloi a puhoiului îi paraliză respirația. Săltîndu-se întîi cu șalele, tălpile îi fugiră din nou. Și, de data aceasta, nemaibucurîndu-se de privilegiul de-a se opri în șezut, oglinda apei îi trecu, cu două palme, peste creștet. Iar în curentul care-o rostogoli
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-i trebuiră mai mult de zece mișcări principale pentru a demonta robinetele, pentru a expulza garniturile, pentru a înfunda cu prosoape scurgerile chiuvetei și ale căzii. Pe urmă a fost impresionant. Apa tropăia deja pe ciment. Treizeci de secunde și puhoiul trecuse deja de nivelul celor patru glezne liorpăind, cu nădejde, prin în camera de baie. - Să ne salvăm, Sinistrate! Încet, prin ploaia tristă... un piept curbat de tuse... cu sânge în batistă. Pe după colț se duse." Dădură un colț. - Ce
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
inundat și a compromis culturile din Luncă, apele au ajuns În curțile oamenilor, mâlindu le grădinile, Ochenoaia și cu fetele sale nu s-au pierdut cu firea și luptându-se cu apele și au umplut curtea cu lemne aduse de puhoaiele Învolburate ale marelui râu capricios, casa-mare va fi dărâmată și În locul ei va fi grădină de legume și zarzavaturi și o altă noutate importantă se ițea cu ochi mari și șăgalnici la el! Un cap mare, cu ochi imenși și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
aruncă înaintea trăsurilor. Numai Nicu-Piele s-a azvârlit jos și s-a repezit la Paraschiv. Până să-l apuce bine, 1-a spintecat pungașul râzând. Când i-a văzut sângele curgând în noroi, a chiuit o dată la ceilalți. Venea lumea puhoi. Nu mai era timp de pierdut. A strigat la Gheorghe: - Ia-o, Treanță, pe mireasă, că eu am o răfuială cu Stăpînul! Și s-a urcat pe scara trăsurii. Nevasta lui Praporgicu s-a băgat între ei. Dintr-un pumn
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Apele gâlgâiau sub geamuri. Drumul rampei era tot un nămol, o clisă neagră. Dinspre mahalaua ceferiștilor se scurgeau șerpi galbeni de gunoaie. Pânzele ploii măturau totul. Luaseră gardurile și bulumacii, care se rostogoleau spre adânc. Balta se umflase și clocotea. Puhoiul se lățise, apăsase pereții de lut, turtise magaziile lucrătorilor și cărase vreo două acoperișuri. Sipcile subțiri se frângeau, purtate de valul greu. Apa urcase până la ferestrele înguste, se strecurase pe sub cercevele și intrase în odăile pardosite cu lut. Femeile aruncau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu finețe Roger Kempf 2. Li s-ar mai putea adăuga, Între altele, plăcerea ostentației vestimentare și a travestiului, luxul sfidător afișat (dar numai acolo unde se știe prețuit: la Atena, de pildă, nu și În Sparta sau Tracia), homosexualitatea, puhoiul gesturilor sau vorbelor șocante. Pentru cine ar vrea să-i urmărească Întortocheata viață, lucrare mai la Îndemână decât cea a lui Plutarh nu există 1. De acolo am aflat, de pildă, despre frumusețea lui Alcibiade cel peltic, care, „Înflorind la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cu mine“. Mi-a întors bilețelul cu un semn de întrebare, mare cât toată hârtiuța. I-am scris din nou. „Te doresc. Rămâi.“ A subliniat rămâi, pufnind în râs. A mai pus și trei semne de exclamare. Așteptând să iasă puhoiul de sală, i-am repetat: „Zău, Lia! Hai să mai stăm puțin“. Nu mi-a răspuns. Parcă nici nu mă auzea. Am plecat cu ea. La etajul doi am tras-o pe un culoar. Ezita, că-i târziu, că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
el, într-o primăvară (sau toamnă?) când luase foc magazinul „Victoria“. Agitație mare pe Bulevard, la intersecția din fața Cercului Militar. Goneau mașini ale pompierilor, Salvări, dubițe ale Miliției. Căscam gura împreună cu mulțimea. Atunci s-a apropiat Pr. Îl observam în puhoiul de oameni. Era într-o geacă de piele neagră. Se agita. Părea că dirijează circulația. Din când în când arăta spre câte un individ și acela era tras deoparte de alți doi, trei. S-a apropiat de mine. Cu spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o cură la Reichenhal care nu i-a fost de nici un folos, a venit înapoi, și toamna, într-o zi blândă, s-a stins ușor, ca lumânarea. L-au expus la biserica Sărindar - nici ea nu mai există -, a venit puhoi de lume, actori din toate generațiile și spectatori, să-l mai vadă pe bietul Pascaly, în ultimul lui rol, care e la noi toți același. Am intrat într-o clădire de care atârna o firmă mică: Dr. Leon Margulis - medic
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de ei. Din vest au apărut nori negri și grei, ca niște bivoli uricioși, care păreau gata să slobotească din bîrdihanele lor un adevărat potop. Noaptea și-a intrat în drepturi și sătenii s-au închis în case, așteptînd slobozirea puhoaielor cerești. Un băietan negricios la față și negru la suflet tremura de emoție și frică. Venise seara potrivită pentru a fura Icoana Făcătoare de Minuni. Se spunea că francezii ar fi plătit cîteva milioane (naiba știe de ce!), nemții ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Eu iubesc animalele și visez ca atunci când voi fi mare să le pot ajuta mai mult decât acum, creând un centru pentru animalele străzii, iar dacă nu voi pute realiza asta, vreau măcar să devin veterinar. Cartea mea favorită este „Familia Puhoi”, deoarece este vorba despre o familie ciudată, cu multe persoane care fac tot felul de lucruri magice. Jocul meu favorit este pe internet și mă provoacă să îngrijesc unul sau chiar mai multe animale virtuale. Eu consider că sunt o
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
muncitoare, trăiască rock’n’roll‑ul! E clasa căreia îi aparții și tu. Să sperăm că nu pentru multă vreme, fiindcă vreau să devin profesor de sport sau, cine știe, poate ceva mai de soi. În clipa asta, un nou puhoi de oameni ai muncii se revarsă din tramvaiul 5, care tocmai a sosit în stație, și invadează străduțele lăturalnice. Coridoare neaerisite se trezesc deodată la viață, mame și soții se reped la ușă ca să‑i primească pe cei ce‑și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Îngustă e acum blocată de un autobuz, Icarus cu burduf, prea mare ca să se strecoare printre mașinile care Încalecă degeaba jumătate de trotuar. În spatele autobuzului, șoferi nervoși. Claxoane, fum gros, Cătă aruncă țigara. Rămâne Însă În pragul librăriei, așteptând altceva. Puhoiul de mașini se scurge Încet, de-abia destupat. Un Cielo, parcă bleumarin, trage pe dreapta, cu chiu cu vai, claxonat. Coboară din el trei bărbați, Între două vârste și-n costume de culoare Închisă. Rămân o vreme adunați În jurul mașinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
legămintele. - Legămintele nu ne scapă de Umbră. Nu uita că și Tatăl a ieșit din Ceața Adâncă doar cu o mână de oameni. Era aproape mort, era slab de i se vedeau oasele și abia mai răsufla. Au pierit atunci puhoaie de oameni, chit că stăteau lîngă Tatăl. Noi asta vrem? Să pierdem puhoaie de oameni? Femeile și pruncii? - Unii oameni, unele femei și unii prunci vor muri oricum În călătorie. Chiar și fără lupta de sânge. - Vor muri după cum le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ieșit din Ceața Adâncă doar cu o mână de oameni. Era aproape mort, era slab de i se vedeau oasele și abia mai răsufla. Au pierit atunci puhoaie de oameni, chit că stăteau lîngă Tatăl. Noi asta vrem? Să pierdem puhoaie de oameni? Femeile și pruncii? - Unii oameni, unele femei și unii prunci vor muri oricum În călătorie. Chiar și fără lupta de sânge. - Vor muri după cum le e rămas. De ce să le grăbesc eu sfârșitul? Rupe câteva fire din pânza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
gânduri pe care, altminteri, nu le-aș fi avut. Măi, Barra, n-ar fi mai ușor să-l dăm Umbrei doar pe Scept ăsta, ca să-i mai Încetinim nițel? De ce să moară și de-ai lor și de-ai noștri, puhoaie, și nu doar Scept? O să fie nevoie de oameni mulți, de femei și mai multe, ba chiar și de prunci, atunci când s-o porni Gerul cel Greu. L-am văzut pe Barra cum Înțepenește. Se uita la toată lumea aia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
un prost În zăpadă. Ai lui țopăiau și ei și, nu trecu mult până ce toți cei strânși pe ghețar prinseră să țopăie și să chiuie. - Iscoade patru văzute ieri, Începu Tek, nu erau decât pândarii din frunte ai lui Scept. Puhoaiele lui de răzvrătiți mai au mult-mult până să vadă țărm. - Arătat la ei Încotro am luat-o? - Îl Întrebă Barra pe Logon cu vorbe rostite. - Nu, nu. Krog nu lasă la mine asta. - Uhuu, păcat-păcat. Mai bine de jumătate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]