KorAP: Find »[drukola/base=pui & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...33 34 35 ...466 >

11,637 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616

să mă apropii și să evaluez situația. Așteaptă-mă aici și încearcă să nu-ți trădezi prezența. Căpriorul înaintă cu delicatețea unui zbor de fluture. Pămîntul nu-i simți pașii; și nici Lupino nu avu habar că s-a apropiat. Puiul de căprioară se supărase cu adevărat din pricina foamei și se împotrivea acum înaintării. Și nu avea dreptate? Întîi hrănești un copil și abia după aceea ai pretenția să facă treabă! Lupino îl împingea ușor, bodogănind descumpănit: Păi dintr-ăștia îmi

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
descumpănit: Păi dintr-ăștia îmi ești, voinice? Cum ne-a fost vorba? Ne grăbim să ajungem la mama, altfel rămîi cu mine pînă la bătrînețe. Ei, poftim! Ce să-ți fac eu acum? Te-aș lua de după cap, ca pe puii de lup, dar nu ai tu oasele alea care să reziste. Hai, încă doi-trei pași, fă-o pentru mama, flămîngiosule! Căpriorul privea scena și nu înțelegea nimic. Ce să înțelegi? Un lup și-un pui de căprioară, unul lîngă celălalt

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
lua de după cap, ca pe puii de lup, dar nu ai tu oasele alea care să reziste. Hai, încă doi-trei pași, fă-o pentru mama, flămîngiosule! Căpriorul privea scena și nu înțelegea nimic. Ce să înțelegi? Un lup și-un pui de căprioară, unul lîngă celălalt, conversînd în bună înțelegere! Uite, dacă vrei, pot să-ți cînt un cîntec frumos; poți să plîngi sau poți să cînți și tu; trebuie doar să-mi promiți că te ridici în picioare și plecăm

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
se trezească dintr-o dată în fața mamei, și căprioara, înghețată de spaimă. Emoțiile de peste zi o copleșiseră, iar acum stătea paralizată, incapabilă să raționeze. Starea de perplexitate s-ar fi prelungit, poate, dacă în poveste n-ar fi fost implicat și puiul de căprioară. Fericită că-și întîlnește mama, mogîldeața s-a ridicat nesigură și i s-a alăturat, strigînd satisfăcută. În clipa imediat următoare, un pui flămînd sugea, cu nesaț și încîntare, laptele hrănitor căruia îi dusese dorul atît de mult

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
perplexitate s-ar fi prelungit, poate, dacă în poveste n-ar fi fost implicat și puiul de căprioară. Fericită că-și întîlnește mama, mogîldeața s-a ridicat nesigură și i s-a alăturat, strigînd satisfăcută. În clipa imediat următoare, un pui flămînd sugea, cu nesaț și încîntare, laptele hrănitor căruia îi dusese dorul atît de mult! Fu rîndul lui Lupino să se așeze la pămînt. Acum era momentul. Asta era șansa lui. Nu avea voie să facă nici cea mai mică

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
înțeles de minune noi doi. Vocea lui Lupino era caldă, moale și prietenoasă. Labele îi erau împreunate liniștit dinainte, corpul relaxat, urechile plecate. Ochii inteligenți clipeau îngăduitor. Căprioara se dezmorțea încetul cu încetul din înțepenire. S-ar fi îndepărtat, dar puiul hămesit nu dădea semne că avea să se sature prea curînd. Erau acolo, la doi pași de dușmanul lor de moarte, și știa că pierduse definitiv controlul asupra soartei ei și a puiuțului. Dar lupul continua să stea nemișcat, privindu

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
acolo, la doi pași de dușmanul lor de moarte, și știa că pierduse definitiv controlul asupra soartei ei și a puiuțului. Dar lupul continua să stea nemișcat, privindu-i cu seninătate. Și vocea lui îi susura melodios în urechi. Și puiul era viu și nevătămat. Și toate astea la un loc erau mai mult decît putea ea înțelege. Întoarse capul după căprior. Acesta rămăsese în dosul tufișurilor, urmărind incredibila scenă. În cele din urmă, căprioara reuși să articuleze: Nu știu cum să spun

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
asculte, să-mi răspundă, să mă ajute să le dau de urmă! Căprioara înțelese. Numai un suflet de mamă putea rezona cu suferința acestui copil mare! Își imagină pe dată chinul prin care trebuie că trecea biata mamă-lup, rămasă fără pui; dificultatea supraviețuirii, temerile, neliniștea, nesiguranța... Puiul de căprioară terminase de supt și, extenuat, adormise acolo, lipit de ugerul mamei, gata s-o ia de la capăt de îndată ce avea să deschidă ochii. Precaut, căpriorul înaintase și el, încercînd să găsească explicații întîmplării

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
ajute să le dau de urmă! Căprioara înțelese. Numai un suflet de mamă putea rezona cu suferința acestui copil mare! Își imagină pe dată chinul prin care trebuie că trecea biata mamă-lup, rămasă fără pui; dificultatea supraviețuirii, temerile, neliniștea, nesiguranța... Puiul de căprioară terminase de supt și, extenuat, adormise acolo, lipit de ugerul mamei, gata s-o ia de la capăt de îndată ce avea să deschidă ochii. Precaut, căpriorul înaintase și el, încercînd să găsească explicații întîmplării neverosimile. Nu dispera, dragul meu. Dacă

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
datoare; și dacă familia mea va dori să aibă alt drum, atunci singură voi căuta pentru tine răspunsuri la întrebările pe care le ai! Nu va fi cazul, draga mea. Căpriorul ajunsese la un singur pas de consoarta și de puiul său. Sîntem împreună la bine și la rău. Băiatul acesta minunat ne-a cruțat copilul; spune numai, tinere, cum putem să te ajutăm, și o vom face fără preget! Lupino inspiră adînc. Dacă toate astea s-ar fi întîmplat în

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
nu dură mult pînă să concluzioneze că părerea căpriorului despre înțelept era împărtășită de toți cei care-l cunoscuseră. Da, îl știu! Mare lup! Da, l-am întîlnit! Minunat interlocutor! Impresionabil! Modest! Generos! Întreba mereu despre o lupoaică cu un pui după ea. Căuta o femelă... Își căuta fiul și consoarta. Bietul animal! Fără vedere, fără ajutor, înainta încotro îl duceau picioarele și nimeni nu l-a putut opri din drum. Era decis să meargă pînă la capăt, să nu renunțe

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
desfigurat de cine știe ce experiențe îngrozitoare și cu mintea confuză, acesta este tatăl meu?" Alergînd cu viteza fulgerelor care-i împresurau din toate părțile, informațiile adunate în timp căpătară sens. Lupul înțelept plecase să-și caute familia, o femelă și un pui. Era oare posibil ca, în tot acest timp, să fi fost chiar pe urmele tatălui său? Și mama? Unde-i mama ta?, continuă înțeleptul, adulmecînd, pentru a cîta oară?, împrejurimile. "Începe iarăși", își spuse Lupino, neștiind ce să creadă. Cum

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
pe sine, așa cum își închipuise adesea Lupino că trebuie s-o facă lupul despre care auzise numai cuvinte de laudă: Lupino, băiatul meu, ai îndoieli și ești îndreptățit să le ai. Ascultă-mă cu luare-aminte: aveam un fiu; era un pui minunat, sănătos și viguros, care învăța repede și ne făcea fericiți, pe mine și pe mama lui. L-am numit Lupino, copil al lupilor călători care fuseserăm pînă atunci. Într-o zi, eu am plecat să vînez; ai rămas (băiatul

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
se făcea o confuzie? La urma urmelor, n-o fi fost el singurul Lupino de pe lume! Nu te supăra că te întreb... Cum poți fi sigur că nu greșești? Aș putea fi alt orfan nefericit. Ai putea fi tatăl altui pui. De unde știi că sînt eu? Pentru prima dată, lupul înțelept zîmbi. Nu-i spusese "tată". Îl durea. Dar avea, începînd de acum, tot timpul din lume să-și apropie odorul pe care nu îndrăznise să creadă că-l va întîlni

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
demult, după ce urlase fără oprire întreaga noapte. Nu mai avea unde să-l caute. Răscolise pădurea fir de iarbă cu fir de iarbă. Depășise cu mult hotarele teritoriului lor. Se întorsese de mii de ori la locul din care dispăruse puiul, cu speranța disperată că-l va găsi teafăr, ieșit dintr-un ascunziș pe care nu-l observase încă, în care să fi stat pitit, doar ca s-o necăjească, sau în care să fi adormit, epuizat de-atîta joacă. Pînă la

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
la capătul unui drum lung, pe deplin fericită. Colindaseră jumătate din pămîntul ăsta mare, poate, căutîndu-și locul sub soare; în cele din urmă, îl găsiseră. Viața lor intrase pe un făgaș normal. Și astăzi?! Unde dispăruseră toate acestea? Unde era puiul ei? Unde era iubitul ei? Ce trebuia ea să facă? Întrebări fără nici un răspuns. Simțea că își pierde mințile. La un moment dat, percepu zgomote venind dinspre liziera pădurii. Asta era! Nu putea să creadă că nu luase în calcul

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
mai are scăpare. Ar fi trebuit, poate, să se opună. Un lup adevărat nu s-ar fi lăsat capturat fără să lupte pînă la ultima picătură de energie. Dar ea nu mai avea de mult așa ceva. O consumase în timpul căutării puiului dispărut. O epuizase în acea cursă finală către marginea pădurii. Și nu putu să facă altceva decît să-i privească direct, cu ochii ei mari, umflați și înroșiți de plîns, scăldați în acea lumină ireală. Atunci și acolo avea să

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
Își descoperise tatăl. Era la un pas de a-și găsi și mama. Dar avea nevoie de ajutorul lor. Lucrurile nu s-ar fi putut potrivi mai bine! În răgazul de la plecarea lui Lupino, Arus avusese timp să chibzuiască. Un pui de lup, abia zburătăcit, își găsise tăria și curajul necesare pentru a acționa după chemarea inimii. Era un exemplu pe care nu-l putea ignora. Acum, el, conducătorul, trebuia să-și adune haita, să pornească la luptă pentru a-și

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
în seama generațiilor ce aveau să vină. Găsise, iată, răspunsul la frămîntările sale. Fără să stea pe gînduri, își chemase supușii la luptă. Erau mulți, puternici și pregătiți. Iar el, conducătorul, înainta fără ezitare, exemplu de dîrzenie și forță, alături de puiul lui preferat, Lupino. Își traseră sufletul la liziera pădurii. Acolo, frămîntat de gînduri, îi aștepta lupul înțelept. Ar fi fost un efort inutil să parcurgă împreună cu Lupino drumul pînă la haită și înapoi. Rămăsese să se odihnească dar și să

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
Apoi observară că, în cel mai întunecat colț, așezate pe o blană de urs, stăteau ghemuite două făpturi. Una era un lup. O femelă mărunțică și slăbită, respirînd sacadat, care-i privea cu ochi mari, calzi și iscoditori. Cealaltă? Un pui de Om, de bună seamă, o mogîldeață culcată pe spate care-și agita, fără răgaz, brațele și picioarele în aer. Lupino se apropie. Femela se ridică, păstrîndu-și calmul. Privirile li se întîlniră, și Lupino simți că-l lasă picioarele cînd

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
luminos ca-n oglinda apei. După atîta dor usturător, după atîtea căutări și atîta zbucium, speranța care nu-l părăsise niciodată se transforma în realitate. Era aceea, cu adevărat, mama sa? Visez sau e aievea? Nu, nu visez; tu ești puiul meu, o simt, o știu foarte bine! O forță mai presus decît voința sa îl țintuia pe Lupino. Emoția îi oprea cuvintele în gît. Văzîndu-i lipsa de reacție, femela ezită: Nu ești tu, Lupino? N-ai venit, acum cîteva zile

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
mamă, ești tu? Lasă-mă să te ating! O, fiule, nu-mi doresc decît să mă apropii! Dintr-un salt, cei doi, mamă și fiu, fură alături. Lacrimi grele, de fericire, de astă dată, le înecară gîtlejurile. În sfîrșit, împreună! Puiul de om scînci ușor. Încercînd să-și ascundă emoția, Arus se îndreptă înspre el. Dintr-o smucitură, lupoaica se întoarse la căpătîiul copilului, de unde îi aruncă șefului haitei priviri amenințătoare. Era descumpănită. Întoarse iarăși capul spre Lupino, îmbrățișîndu-l cu privirea

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
pîndi, de acum înainte, la tot pasul. Nu voi mai permite așa ceva. E timpul ca Omul să plătească pentru tot răul pe care ni l-a provocat. Lupoaica îl privea fix. Arus adăugă: Fii bună acum și îndepărtează-te de puiul de Om. Nu știu cine ești, răspunse ea. Nu te cunosc și teamă mi-e că, așa cum stau lucrurile, nici nu-mi voi dori vreodată să o fac. Ceea ce vreau să auzi bine acum este următorul lucru: de puiul de Om nu

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
îndepărtează-te de puiul de Om. Nu știu cine ești, răspunse ea. Nu te cunosc și teamă mi-e că, așa cum stau lucrurile, nici nu-mi voi dori vreodată să o fac. Ceea ce vreau să auzi bine acum este următorul lucru: de puiul de Om nu se atinge nimeni! Cei doi masculi schimbară priviri repezi. Din vocea lupoaicei dispăruse orice urmă de blîndețe. La așa ceva chiar nu se așteptase Arus. Cum trebuia să procedeze? Obținu cîteva secunde de răgaz cînd în cadrul ușii apăru

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
Cineva trebuia să se trezească. Cineva trebuia să poată privi cu obiectivitate situația în care se găseau și să indice o ieșire. Și cu mîndrie vă spun că acesta a fost Lupino. Ascultîndu-și părinții și pe neînfricatul Arus, măsurîndu-l pe puiul de om, neajutorat și complet inofensiv, Lupino glăsui: Acesta nu e decît un copil, nu mai mult decît eram eu cînd m-am pierdut de mama mea. Mărite Arus, te-am respectat întotdeauna pentru judecata ta dreaptă și ți-am

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]