1,819 matches
-
Să mă pună în gardă. Cu alte cuvinte, nemernicul vroia să-i spun și "merci". 28 mai Doctorul B. mi-a recomandat o nouă coborâre în salină. Dar acum nu pot pleca. 19 mai Augusta mi-a făcut cadou un pulover. "Ca să nu răcești seara, puișor", mi-a zis. 20 mai Două lucruri nu le împarți probabil cu nimeni. Așteptarea și moartea. 21 mai Dar ce fel de psihiatru sânt eu dacă nu reușesc să mă educ nici pe mine? Știu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mă bărbieream. Era rațiunii nu-mi dăduse decât școli de corecție și cruci de cioplit. Mă admonestase mereu, atrăgîndu-mi atenția să-mi văd lungul nasului, mă silise să mă culc într-un pat rece, să mă îmbrac peste pijama cu puloverul și să mă învelesc cu două pături și tot să-mi fie frig; mă vârâse la închisoare fără să fi avut nici o vină, mă pusese în situația să-mi lingușesc gardienii ca să le intru în voie. Nu, mă săturasem de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
bucura era Siminel. El mă încuraja din ochi: "Nu vă opriți, domnule sculptor. Ah, se întristă el brusc, de ce v-ați oprit?" Nu mai aveam chef să fac pe prostul și, pe deasupra, observasem amuzat că Siminel își îndesase ziare sub pulover ca să nu-i fie rece. Anton profită de tăcerea mea ca să-i întrebe dacă mă considerau vinovat. Ultimul care a dat din cap a fost Domnul Andrei, foarte jenat, uitîndu-se în altă parte. "Și tu Siminel? ricană Mopsul. Ce faci
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nepotrivire prea gravă; nimic observabil. Acesta era obiceiul ei de când venise la Washington. „Îmbrăcămintea care te face să dispari“, cum o numise, într-una din vizitele sale, Liz, sora ei mai mică. —Uită-te la tine. Haine cenușii, negre și pulovere cât pentru o întreagă familie. Te îmbraci ca o persoană foarte grasă, știi asta, Maggie? Ai o siluetă mortală și nimeni n-o să afle lucrul ăsta. E ca și cum corpul tău lucrează sub acoperire. Liz, bloggeriță și scriitoare în devenire, râse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Nabil, care bătu palma cu un tânăr ce stătea în spatele unei tejghele. Îl auzi pe Nabil pronunțând cuvântul „americancă“ și-l văzu arătând spre ea. După o clipă, dintr-o cameră dosnică, un bărbat de vârstă mijlocie, îmbrăcat într-un pulover cu guler în formă de V și cu ochelari cu rame închise la culoare își făcu apariția în spatele unei vitrine pline cu bijuterii de aur și de argint. Lui Maggie i se păru că îl recunoaște. Văzuse mulți bărbați ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pe toată lungimea zidului. Acum putem vedea toate acele straturi de istorie - și putem admira frumusețea zidului însuși, o comoară care le-a fost ascunsă evreilor timp de cel puțin două milenii. În timp ce bărbații în pantaloni scurți și femeile cu pulovere legate în jurul taliei scoteau exclamații uimite, Maggie încerca să-și miște privirea ca pe o rază de lanternă. Era oare mica tăbliță a lui Avraam ascunsă pe undeva pe aici? Cercetă pământul, întrebându-se dacă nu exista un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
imploră mama sa, întorcându-se tocmai la timp ca să-l vadă scoțând capul pe fereastră și vomitând pe partea unde era lovită mașina. Agentul de stradă Mancuso mergea încet pe Chartres Street, îmbrăcat în pantaloni mulați pe picior și un pulover galben, la sugestia sergentului care îi zisese că așa va avea posibilitatea să aresteze persoane cu adevărat și de-a binelea suspecte, nu bunici sau băieți care își așteaptă mamele. Costumul constituia pedeapsa pe care i-o aplicase sergentul. Singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
barurile pentru negri, oamenii-ncearcă să țină păsăricile afară. Dă-i papagalului o șansă, se rugă Darlene. — Ăău! Ian te uită, spuse Jones, apare pretenu’ tău orfanu’. Se vede că-i ceasu’ pomenilor. George intră pe ușă, îmbrăcat într-un pulover mare, roșu, pantaloni albi de doc și cizme bej de dansator, cu vârfurile ascuțite. Pe ambele mâini își tatuase cu pixul pumnale. — Regret, George, azi n-am nimic pentru orfani, spuse repede Lana. — Ai văzut? Orfanii tăi ar face bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Înainte ca cineva să apuce să facă vreun comentariu vizavi de asta, ușa dormitorului s-a deschis cu un scârțâit și iat-o pășind afară pe Armanoush Tchakhmakhchian un pic timidă, un pic amețită. Purta niște blugi spălăciți și un pulover marinăresc destul de lung și de lălâi ca să-i ascundă formele trupului. În timp ce-și făcea bagajele pentru zborul spre Turcia se gândise Îndelung ce haine să-și ia cu ea și sfârșise prin a le alege pe cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sfert de oră mai târziu, ușa șubredă de lemn de la Café Kundera se deschidea cu un scârțâit strident și Înăuntru pășeau Asya Kazanci, purtând o rochie hippie de culoare mov, Împreună cu musafira ei, Îmbrăcată Într-o pereche de blugi și pulover. Asya a găsit grupul obișnuit stând la locul obișnuit cu atitudinea sa obișnuită. — Bună tuturor! a ciripit Asya. Ea e Amy, o prietenă din America. — Bună, Amy! au salutat-o În cor. Bun venit la Istanbul! — E prima oară când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și să se preschimbe În iarnă, suflând vânturi Înghețate și lapoviță În toate părțile. Astăzi, 19 martie, era o sâmbătă neobișnuit de Însorită, cu mult peste temperatura medie pentru această perioadă a anului. Asya și Armanoush și-au dat jos puloverele mergând pe drumul larg, bătut de vânturi de la Ortaköy la Piața Taksim. Asya purta o rochie lungă, cu imprimeuri, colorată manual În tonuri de bej și caramel. La fiecare pas pe care Îl făcea o mulțime de coliere și brățari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
răspunsurile Lui.“ (Evanghelia după Sfîntul Luca). Pe stradă, astăzi, l-aș mai recunoaște oare pe copilul de paisprezece ani care eram, cel care, de cînd văzuse o fotografie a lui Einstein, Își făcea un titlu de onoare din a purta pulovere cînd toată clasa purta haină? Dacă n-aș fi redeschis caietul de lectură, cu siguranță că n-aș mai fi nimerit niciodată peste cuvîntul „etopee“. Dacă m-ar fi Întrebat cineva Într-una din zile: „Știi ce e aia o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
face fericită, iubito! Îi spuse el cu cea mai seducătoare voce de care era În stare. Sunt puternic, Îți promit că nu te voi dezamăgi. Kitty Îl privi o clipă. Arăta bine, cu părul lui tuns scurt și statura atletică. Puloverul negru de lână, pe gât, se mula pe pieptul musculos. Era un tip de treabă. Cu toate astea, nu o atrăgea nimic la el. Era ca o casă părăsită, cu ușile deschise și ferestrele sparte, prăfuită și ruginită, scoasă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Eu vă las adresa pentru cazul că vă schimbați părerea”. A fost o iarnă foarte friguroasă. N-au căzut zăpezi mari, dar frigul, sticlos și demoralizant, nu mă slăbea nici o clipă. Îmbrăcat cu două perechi de ciorapi groși, cu două pulovere, tropăiam în atelierul cu cruci de marmură. Trebuia să-mi frec mereu mâinile care-mi înghețau pe daltă. Acasă, pereții, patul, scaunele, toate erau reci. Până am cumpărat niște lemne am crezut că înnebunesc. Îmi blestemam zilele. Și nici atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mai fusesem de multă vreme la mare, iar ziua era prea frumoasă ca să rezist dorinței de a-mi înmuia picioarele în apă și de a umbla puțin pe nisip. Mai purtam încă în mine frigul nopților în care, îmbrăcat cu puloverul peste pijama și cu două pături deasupra, nu izbuteam să mă încălzesc; contactul cu marea avea să mă spele, în sfârșit, de el. Am pornit, deci, pe cărarea care făcea un mic ocol până la niște trepte măcinate de timp și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ca să nu se supere. Cel mai simpatic mi se părea Siminel. Poate și fiindcă am citit într-o carte că vidanjorii seamănă cu zeii. Siminel suferea de angină pectorală. Nu ieșea niciodată afară pe vreme rece fără să îmbrace un pulover pe sub halat. Visa să vadă țările calde, a fost dealtfel primul care m-a rugat să-i vorbesc despre deșert, și avea un suflet de copil. Râdea cu mare plăcere, sincer și contagios. Când auzeai pe cineva râzând în hohote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
medicamente, sub teroarea că una din crize îi va fi fatală. De aceea se ferea de polen, de câini, de ceață, de orice i-ar fi putut declanșa astmul și, pentru a nu răci, umbla ca Siminel îmbrăcat cu un pulover pe care-l scotea numai în zilele foarte calde. După-amiaza făcea lungi plimbări pe țărm. Dealtfel, venise la azil tocmai din pricina mării; avea nevoie de ea, cum avusese nevoie altădată să urmeze terapia de salină. Aceasta fusese unica decizie fermă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Să mă pună în gardă. Cu alte cuvinte, nemernicul vroia să-i spun și „merci”. 18 mai Doctorul B. mi-a recomandat o nouă coborâre în salină. Dar acum nu pot pleca. 19 mai Augusta mi-a făcut cadou un pulover. „Ca să nu răcești seara, puișor”, mi-a zis. 20 mai Două lucruri nu le împarți probabil cu nimeni. Așteptarea și moartea. 21 mai Dar ce fel de psihiatru sunt eu dacă nu reușesc să mă educ nici pe mine? Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
bărbieream. Era rațiunii nu-mi dăduse decât școli de corecție și cruci de cioplit. Mă admonestase mereu, atrăgându-mi atenția să-mi văd lungul nasului, mă silise să mă culc într-un pat rece, să mă îmbrac peste pijama cu puloverul și să mă învelesc cu două pături și tot să-mi fie frig; mă vârâse la închisoare fără să fi avut nici o vină, mă pusese în situația să-mi lingușesc gardienii ca să le intru în voie. Nu, mă săturasem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
bucura era Siminel. El mă încuraja din ochi: „Nu vă opriți, domnule sculptor. Ah, se întrista el brusc, de ce v-ați oprit?” Nu mai aveam chef să fac pe prostul și, pe deasupra, observasem amuzat că Siminel își îndesase ziare sub pulover ca să nu-i fie rece. Anton profită de tăcerea mea ca să-i întrebe dacă mă considerau vinovat. Ultimul care a dat din cap a fost Domnul Andrei, foarte jenat, uitându-se în altă parte. „Și tu Siminel? ricană Mopsul. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cotiere. Conform standardelor americane, nu sînt chiar atît de grași, dar Wakefield Își face un titlu de onoare din a rămîne suplu și Îi detestă pe cei lacomi. Îl ia cu fiori cînd carnea lor tentaculară i se lipește de pulover, trimițind prin Împletitură o căldură deloc binevenită. După decolare, bărbatul Își pornește laptopul și pe ecran apare un grafic circular. Wakefield Își Încrucișează brațele, dar cotul bărbatului trece dincolo de cotiere și Îl Împunge. Femeia Își apropie coapsa de a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
palton lung pînă la glezne și Îi Întinde o mînă caldă, care stătuse pînă atunci În mănușă. Wakefield i-o strînge ferm și o urmează pînă În parcare. VÎntul vălătucește zăpada proaspătă, dar lui Wakefield Îi e destul de cald În puloverul lui, În pardesiul de marcă și cu pălăria lui cu boruri largi, despre care crede ca Îl face să semene cu un gangster. Mașina lui Maggie, o utilitară sport Încrustată În gheață, planează ca În vis prin preeria albă. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Întîlnească cu Maggie. Maggie simte un aer de sărbătoare, așa că se Îndreaptă direct către barul hotelului. Wakefield comandă un toddy fierbinte pentru el și o bere germană pentru Maggie. Ea Își pune paltonul pe spătarul scaunului, scoțînd la iveală un pulover ornat cu reni care par să alerge peste sînii ei. Wakefield nu se poate Împiedica să nu-i privească; Maggi Îl privește privindu-i. Noroc. La o masă din apropiere, bărbați În cămăși cadrilate și femei purtînd pulovere colorate à
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
iveală un pulover ornat cu reni care par să alerge peste sînii ei. Wakefield nu se poate Împiedica să nu-i privească; Maggi Îl privește privindu-i. Noroc. La o masă din apropiere, bărbați În cămăși cadrilate și femei purtînd pulovere colorate à la Maggie vorbesc despre Marilyn Monroe. SÎnii ei, spune una dintre femei, erau de fapt măriți cu ajutorul implanturilor. Marilyn a fost un fel de cobai pentru industria măririi de sîni ce sta să se nască, dar și sfînta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
buchetul postcoital al lui Wakefield. Unii din tipii de la Companie sînt deja acolo, inclusiv Paulee și, uimitor, Farkas. Farkas poartă aceeași haină pe care a purtat-o și la prelegere, dar Paulee, proaspăt ras și masat, strălucește rozaliu Într-un pulover de cașmir albastru. Mai sînt două femei elegante și un bărbat asiatic cu capul ras. Wakefield este prezentat adunării și strînge o mînă Îngrijit manicurată aparținînd unei femei pe nume Neva. Cealaltă femeie este Sherrill, care arată ca o veveriță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]