1,067 matches
-
intră și mai tare în ea. —Mai tare! Din nou. Tăblia patului se lovea ritmic de perete, iar părul ei era transpirat și încurcat. Ea l-a tras și mai aproape, în timp ce valurile de plăcere creșteau în intensitate. Cu fiecare pulsație se gândea că aia e, până când alta, chiar și mai frumoasă, izbucnea din ea. Ea se cutremură pe cea mai înaltă treaptă, pe care a simțit-o chiar și în degete, în firele de păr, în tălpi. —Dumnezeule! răsuflă Clodagh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și ei s-au întâlnit într-un sărut puternic. Multe luni de așteptare s-au adunat în acel sărut. Senzația de deschidere o ardea deja pe Ashling: în mod normal, apărea treptat, dar de data aceasta a apărut cu o pulsație bruscă de dorință. El ținea mâna pe fața ei și s-au sărutat până s-au rănit unul pe celălalt. Înfometați și disperați, nu se puteau sătura unul de celălalt. —Scuze, șopți Jack. —E-n regulă, murmură ea. Treptat, sărutările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
părea ultimul lucru de care se simțea În stare. Inima Îi bătea prea tare. Își pierdu cumpătul. Nu vedea cum o va scoate la capăt. Poate că n-o va scoate niciodată la capăt. Inima Îl trezise din somn cu pulsațiile ei surde și sacadate ca În Stravinski. Tulburările de ritm cardiac nu erau tocmai lucrul de care avea cel mai urgent nevoie. Simțea bătînd o inimă de balenă În inima lui rămasă prea mică. În Gaspesia, pe un mal al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
lui don Federico, căruia Îi datorăm viața și mai mult decît atît. Gurile rele l-ar califica drept casă de rendez-vous, Însă pentru noi e un sanctuar. Am Încercat să mă ridic. Durerea din ureche se prefăcuse acum Într-o pulsație ce mă ardea. — O să rămîn surd? Surd, nu știu, Însă cît pe ce să dai În mongolism. Energumenul acela de domn Aguilar, cu pocneala lui, era cît pe ce să-ți lichefieze meningele. Nu domnul Aguilar a fost cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ar fi un spectacol de cunoaștere unic? Trăind primejdiile spiritului, ne mângâiem prin intensități de lipsa unui adevăr final. Orice eroare este un fost adevăr. Nu există însă una inițială, deoarece între adevăr și eroare distanța e marcată doar de pulsație, de animația lăuntrică, de ritmul secret. Astfel, eroarea-i un adevăr care nu mai are suflet, un adevăr uzat și care așteaptă să fie vitalizat. Adevărurile mor psihologic, nu formal; ele își mențin valabilitatea, continuând nonviața formelor, deși pot să
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
s-o reducem la formulă! Dar chinurile amoroase întrec tragedia lui Iov... O lepră eterică-i erotica... Societatea nu te izolează, ce e drept, dar îți agravează chinul, micșorîndu-ți izolarea. Nimic nu neagă mai intens și mai dureros viața ca pulsația ei supremă în iubire. Și vrând a ne lega de ea prin femeie, nu facem decât s-o întrecem. Iubirea nu încape în viață. Și de aceea, parfumul feminin pare aroma de moarte a unei corole de cimitir. În ce
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
țăranii altor veacuri, să nu mai ai verdeață și pământ în sânge... și nici să te scalzi în asfințiturile spiritului... Numai în muzică și în freamăte extatice, pierzând pudoarea limitelor și superstiția formei, ajungem la inseparabilul vieții de moarte, la pulsația unitară de murire vitală, de comuniune între viețuire și stingere. Oamenii disting prin reflexie și prin iluzii ceea ce în devenirea muzicală este vrajă de eternitate echivocă, flux și reflux al aceluiași motiv. Muzica e timp absolut, substanțializare de clipe, veșnicie
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
crede mentalitatea curentă și în genere creștinismul, a-ți da ultima suflare și a păși într-o regiune de altă structură și pozitivitate decât a vieții, ci a descoperi în progresiunea vieții un drum înspre moarte și a găsi în pulsațiile vitalului o adâncire imanentă în ea. În creștinism și în metafizicile care recunosc nemurirea, intrarea în moarte este un triumf, este un acces al altor regiuni, metafizic diferite de viață. Prin moarte, care devine o regiune aparte a firii, omul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
gol și de dilatare înspre nimic, care nu lipsește în melancolie, își află o rădăcină mai adâncă într-o oboseală, prezentă în toate stările negative. Oboseala separă pe om de lume și de lucruri. Ritmul intens al vieții slăbește, iar pulsațiile organice și activitatea internă își pierd din acea încordare care diferențiază viața în lume, care o stabilește ca un moment imanent al existenței. Oboseala este primul determinant organic al cunoașterii, deoarece ea dezvoltă condițiile indispensabile ale unei diferențieri a omului
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
într-o anumită ipostază. Ea încetează a mai fi o obiectivare parțială, minoră și nerevelatoare, devenind parte din tine. Aici nu mai are importanță numai sensibilitatea sau inteligența, ci întreaga ființă, întreg corpul, întreaga viață din tine, cu ritmul și pulsațiile ei. Lirismul total, lirismul absolut este însuși destinul adus la gradul de autocunoaștere absolută. Niciodată acest lirism nu va lua formă în expresii detașate, ci fiecare expresie este bucată din tine. Din acest motiv, el nu este prezent decât în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
oamenilor cu sensibilitate magică, a acestor oameni care simt că pot totul, cărora nici o rezistență nu le pare prea mare și nici un obstacol insurmontabil. Magia presupune o astfel de comuniune cu viața, încît orice manifestare subiectivă este o expresie a pulsației totale a vieții. Este în ea toată plenitudinea integrării în fluxul vieții, toată exuberanța activării în sensul și direcția imanentă a acestei vieți. Sensibilitatea magică nu poate duce decât la bucurie, deoarece pentru ea nu există iremediabilul, ireductibilul și fatalul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
îl ratează. Ultimul dintre oameni care ratează în această lume este entuziastul. Viața este mult mai mediocră și mai fragmentară, în esența sa, decât bănuiesc oamenii. Nu este aici explicația faptului pentru ce decădem cu toții, pentru ce ne pierdem vioiciunea pulsațiilor interioare și ne închistăm luând forme, cristalizîndu-ne în dauna productivității și dinamismului interior? Pierderea fluidității vitale și debordante îți distruge receptivitatea și posibilitatea de a îmbrățișa viața cu generozitate și elan. Entuziastul este singurul care se menține viu până la bătrânețe
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și de intimitate. Or, ce poate exprima mai bine această formă decât fenomenul subiectiv al topirii, al spargerii tuturor barierelor individuației? A te topi în iubire înseamnă a încerca un fior organic, ce reduce toată viața din tine la o pulsație și la o pâlpâire, greu de definit. Cu ce te pune în contact iubirea? Nu este ea universalul și specificul absolut în același timp? Nu este paradoxul iubirii de a atinge un vag general, deși ea se orientează înspre o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
decât pentru a sustrage conținuturile existenței din haosul și anarhia vârtejului infinit. Că formele au o consistență iluzorie față de acest vârtej, o dovedește orice viziune mai adâncă, deoarece, dincolo de cristalizările efemere, realitatea adevărată se descoperă ca o pâlpâire și o pulsație dintre cele mai încordate. Simțul pentru forme rezultă dintr-o complacere în finit, în seducțiile inconsistente ale mărginirii, care niciodată nu vor duce la revelații metafizice. Metafizica, întocmai ca și muzica, nu răsare decât dintr-o experiență a infinitului. Amândouă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
plânset, un zâmbet sau o rugăciune. Căci mâinile pot avea ochi, acolo unde ochii văd în interior. Expresivitatea absolută, fruct al unei continue transfigurări, al unei neîncetate primeniri lăuntrice cu focuri nestinse și cu valuri agitate, cu vibrații infinite și pulsații irezistibile, va face din prezența noastră un centru de iradiere mai puternic decât soarele. Și nu numai mâinile, dar și fața, și tot ce ne individualizează să atingă această formă de expresivitate, în care tot ce are ființa noastră specific
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
străbate într-o imanență organică și esențială întreg sâmburele durerii. În toate formele bucuriei, participi naiv la ritmul total al vieții, iei un contact inconștient și experimental cu dinamismul concret al firii și te simți legat prin toate fibrele cu pulsațiile iraționale ale lumii. Și aceasta nu numai în bucuria spirituală, ci și în diversitatea formelor de plăcere organică, în multiplele voluptăți ale simțurilor. Separarea de lume în suferință duce la interiorizare excesivă, la o dezvoltare paradoxală a gradului de conștiință
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
celor moderne este precipitată până la sufocare. Viabilitatea lor e atât de redusă, că și-au pierdut substanța în câteva secole. Dacă acest ritm n-ar avea această accelerare - noi ne-am putea permite să ne consumăm normal evoluția: încetineala și pulsația intermitentă ne-ar aduce cu vremea la o înălțime dorită. Așa însă, numai sărind treptele istorice putem intra în ritmul colectiv. Dacă micile culturi și-ar consuma evoluția natural - adică trecând miniatural prin toate fazele străbătute de cele mari - niciodată
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
spirituale, fără să fie, în esența sa, spirituală. Orice neam se caracterizează printr-o atașare de cosmic și înglobează în existența lui o sumă de elemente preculturale. Toate avantajele și dezavantajele existenței lui derivă din proximitatea de originar. Asigurîndu-și o pulsație vitală mai mare, se distanțează de un sens spiritual. Un popor ajunge purtătorul unei idei numai întru cât devine națiune sau este. Ca popor, existăm de atâta vreme. Ardeleni; munteni; moldoveni etc., nu se poate spune că n-am mocnit
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
tragediei interioare. Românii au desigur mai puține luminișuri decât francezii, dar ascunzișurile lor sânt departe de a-i apropia de firea turmentată a rușilor. Dezmățul este climatul natural al României. Inima noastră ia contur prin linii frânte. N-avem continuitatea pulsației și, neavând o linie, ce soartă am putea să opunem altora pentru a genera conflicte? Noi nu sîntem prin conflicte, nici măcar în ele. Un popor, dacă este lipsit de o idee istorică, trebuie să aibă cel puțin un sentiment generator
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
N-are nimic gotic religiozitatea autohtonă. În ea predomină cenușiul picturii bizantine; sufletul nostru religios se îmbracă în culori afumate. Dacă am fi fost cu adevărat niște credincioși activi, trebuia să fim astăzi mult mai departe în mersul nostru. Dar pulsațiile în andante definesc toate domeniile vieții noastre. O sensibilitate în minor nu putea să se lege decât cu o gândire statică și cu o viziune pasivă a vieții. Este însă reconfortant a vedea cum România încearcă - printr-un instinct al
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
imbecilitate de care a fost capabil cel mai steril imperialism din câte a cunoscut istoria. Că turcii au trecut Dunărea, este o pată neștearsă pentru noi și, desigur, și pentru Europa. Ei n-au adus nici o idee, nici un freamăt, nici o pulsație nouă. Nu trebuie să ne mai gândim la trecutul nostru. Că, atâtea secole, Constantinopolul a fost punctul ideal al vieții noastre, mă îngrozesc de tot ceea ce poate imagina o disperare retrospectivă.Cultura bizantină n-a fost decât un văl negru
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
chemare printre națiunile moderne. Este un semn de deficiență a spune: intrarea în complexul problemelor creează încurcături și dificultăți continue și ca atare îngreunează condițile de viață, accelerând mersul spre decadență. Numai popoarele fără destin se leagă de tinerețe, fiindcă pulsația lor de viață este o dovadă continuă de bătrânețe. Politicește, China n-a fost niciodată o mare realitate; de aceea, a uitat să moară. De mii de ani, trăiește în floarea bătrâneții. Ea s-a născut într-o oboseală matură
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
se bucură și participă la discuțiile 273 unor oameni inteligenți și cu atitudine protestatara. Despre cum Îi conduceau gazdele și cum Își luau rămas bun cu toții de la securistul de servici zgribulit În fața casei. Era, probabil, deopotrivă teribilismul vîrstei, dar și pulsația inteligenței cultivata, firește, de climatul În care fusese crescută și educată. Tot ea a fost, după 89, În vacarmul schimbării, ținta unui șantaj. În 1990, Alexandru Tăcu, pe atunci șeful Comisiei Culturale la Casa Pătrată, l-a invitat În țară
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Niște difuzoare invizibile emiseră o serie de bipuri. ― Totul este perfect, spuse pentru el cât și pentru observatorii civili. În formație! Ripley era surprinsă de stabilitatea tensiunii și ritmului cardiac ale soldaților care nu depășea în nici un caz șaptezeci și cinci de pulsații pe minut. Pe unul din ecranele mici, niște paraziți înlocuiră imaginea interiorului transportorului de trupe. ― Drake, verifică-ți camera, ordonă Gorman. Nu mai primesc nimic. Frost, arată-mi-l pe Drake. Poate că este o defecțiune externă. Pe ecranul vecin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
aproape de suprafața corpurilor încât ți se părea imposibil că stratul minuscul de tegument poate opri acel flux continuu ce părea ilogic, să poată fi stopat și reîntors către interioare, încărcat cu aluviuni, într-un reflux mai greoi, mânat de aceeași pulsație ce-l împinsese către exterior. Le-a văzut circumferințele creierelor, străbătute de vinișoare roșiatice, ascunzișurile, stufărișul, labirintul de nedescifrat, o întreagă babilonie și zumzetul surd l-a auzit, zumzetul ca de aparat aflat sub tensiune, creat de celulele moi, umede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]