1,221 matches
-
spusesem nimic Paulei despre ele, hotărît să aștept pînă ce le voi fi testat și În portiera BMW-ului ei. — Paula... — Ce e? Te tot vînturi pe-aici ca fluturele pe lîngă lampă. (Se apropie de mine și Îmi studie pupilele.) Ai luat ceva? — Nu ce crezi tu... Uite ce-i, nu-s convins că mă descurc cu Frank În după-masa asta. — De ce nu? Charles? — Du-te singură. Crede-mă, nu-i ziua potrivită pentru mine. S-au Întîmplat prea multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
populată (nu de coșuri pulsatile, ci de imagini): siluete umane, pânze de păianjen aducând a valuri de mare și multe semne de întrebare. Am revenit, ca atrasă de un magnet, la ochi, și de-abia atunci am văzut că în pupile se oglindeau o parte din fantasmele care-mi apăreau în frunte, ca și cum ochii mei imenși pu teau cuprinde doar ceea ce era în capul meu. Era un desen ciu dat, cum nu mi-aș fi imaginat. Și, totuși, incredibil era că
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
repezi de munte. O adora ca pe o ființă pogorâtă dintr-o altă lume. O ființă pe cât de imaterială, pe atât de concretă și ispititoare. Bobo se anină cu privirea de portretul Clarei. De creștetul inundat de viziuni și de pupilele care, în mod ciudat, priveau înăuntru, în loc să privească în afară. îi era dor de ea. De glasul ei răstit și răgușit, de ochelarii ei caraghioși și de părul ei zbur lit. De mișcările ei stângace, de tresăririle ei nebănuite, ca și cum
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și multe semne de întrebare. Restul trăsăturilor feței erau mai mult schițate, din linii și puncte verzui aproape străvezii, la fel ca în celelalte portrete. Clara se întoarse cu privirea la ochii din tablou și abia atunci văzu că în pupile se oglindeau o parte din fantasmele care apăreau în frunte, ca și cum ochii imenși cuprindeau doar ceea ce era în mintea fetei din tablou. Tabloul o tulbură peste măsură. Rămase în fața lui, legănându-și geanta fără să-și dea seama. Se învârti
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de robot spre baie. Rămase mult timp în fața oglinzii rotunde, privindu-se și pipăindu-se din nou. Cine era femeia aceea care se uita la ea cu răceală, chiar cu dispreț? își recunoștea atingerea, dar nu recunoștea sclipirea ciudată din pupile, care luceau ca niște vietăți străine și pân ditoare. Se privi din nou, aproape cu groază. Privea chipul străin care era o mască și se întreba de ce nu poate da masca jos, de ce nu poate lua portretul acela de pe holul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
un bătrân satir beat ori bolnav? acompaniat de baba lui rea și sâcâitoare cu haina căzută, pe umeri veșteji și poticnindu-se de umbra pașilor săi. Realitatea separată din Insula Cristinei Domnișoara Cristina îl privi, încărcându-l de frisoane, cu pupilele ei de mercur albastru... Își înclină cele două cornițe bălăioare, trase spre tâmple, în formă de spirală și, fără să mai zică Noapte bună, iubitule ! (desigur, acesta era, dealtfel, sensul reverenței), se răsuci pe tocuri, cu o eleganță de balerină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cine știe dacă va mai avea, vreodată, ocazia să o conducă, prin cuprinsul acela de talmeș-balmeș și de colb cârmâziu, din care ieșise, inutil, după atâtea irepetabile peripeții. O revăzu, cum era, diafană și fragilă, cu ferme contururi albastre de pupilă sub o blondă coafură nordică, printr-o aură de praf cenușiu, punându-și cu cochetărie o bentiță viorie, la coafura ei bălaie, imună la coroziunea exercitată de către spațiul acela, ticsit de prezumții iluzorii și impregnat de spaime reale. În fulgurante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
năpustește asupra lui înconjurându-l ca o plapumă groasă și grea. Când deschide ochii se află întins în singurul pat dintr-o încăpere necunoscută, pătrată, cu pereți orbitori de albi. Lumini și umbre se amestecă într-o goană nebună prin fața pupilei, refuzând să se oprească din mișcarea lor haotică pentru a reuși să distingă unde se află. Ieșită cu greu din toropeala care-i încețoșează creierul, percepția realității lumii înconjurătoare se materializează atunci când vede calendarul agățat lângă ușă. Citește ușor data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
acest an. Dacă nu se jenează să-i scoată din nou la vedere pe Hrebenciuc și chiar și pe Miki Șpagă, ca să nu mai vorbim de nepotul cercetat penal, de ce s-ar codi PSD-ul să iasă la braț cu pupila lui Felix, "Doamna Popaaa!" și cu fostul hocheist care n-a fost securist și, conform propriei sale declarații, nici mai informator decît toți românii. Mai ales că ștampila de turnător pe care i-a aplicat-o CNSAS nu mai e
Fonoteca de avarie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8691_a_10016]
-
pierdu pe undeva printre zbanghii. Pusei mâna pe sticlă, îmi turnai și mie și ciocnii cu ea. Îmi aruncă o privire. Avea ochi somnolenți, gura cărnoasă, dar cu frumoase buze arcuite în jos, să exprime un dispreț provocator... obrazul tras, pupilele liniștite, dar atât de apropiate de tine când te priveau, încît toate cuvintele nu mai însemnau nimic, intrau aceste pupile în tine ca niște emisari care raportau atât de rapid ce-au văzut, încît știai și tu ce gîndește: cine
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
privire. Avea ochi somnolenți, gura cărnoasă, dar cu frumoase buze arcuite în jos, să exprime un dispreț provocator... obrazul tras, pupilele liniștite, dar atât de apropiate de tine când te priveau, încît toate cuvintele nu mai însemnau nimic, intrau aceste pupile în tine ca niște emisari care raportau atât de rapid ce-au văzut, încît știai și tu ce gîndește: cine e individul de lângă mine, ce viață duce, ce idioțenii zac în capul lui, și ce deosebire e între el și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ca să-i răspund: "Pot să pun mâna pe tine chiar aici și să-ți mușc fatala, vulgara și ispititoarea ta gură fără să-mi pese de nimeni, ce-ai să faci?" Ea își întoarse capul și clipi lung, acoperindu-și pupilele. "Nu ești în stare, îmi spuse, fiindcă ai aici o nevastă pe care o iubești. Este aceea din capul mesei, care se uită la tine cu furculița în mînă..." Într-adevăr, Matilda se uita la mine cu o furculiță în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ca o bilă în căutarea unui înțeles care nu se desvăluia. Bărbatul ei era un gringalet?! Adică cum? Cum însă nu intra în legea care o călăuzea să se mire, se redresă, masca se reașeză, pleoapele se lăsară greu peste pupile și numai fumul țigării, din care trăgea cu poftă nestăpânită, arăta că voința pe care o pusese ca să nu întrebe era uriașă. Mă înșelam asupra cinismului ei, altceva era la mijloc, aveam să aflu mai târziu... Continuai: Într-o circiumă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ăla n-avea, n-avea nici el, strigai eu. Și nici celălalt. Nici unul din cei trei n-avea! Dar cei doi credeau că aveau... Ei, gringalet-ul tău are sau n-are?" "Dar dumneata ai? spuse ea rar și-i simții pupilele pipăindu-mă îndelung; întrebare neașteptată, în orice caz greu să răspunzi la ea. Dacă răspundeai afirmativ, exista loc în acele pupile pentru îndoială, care îi și licărea în ele, dacă ziceai că nu, atunci de ce râzi de alții. "N-ai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
credeau că aveau... Ei, gringalet-ul tău are sau n-are?" "Dar dumneata ai? spuse ea rar și-i simții pupilele pipăindu-mă îndelung; întrebare neașteptată, în orice caz greu să răspunzi la ea. Dacă răspundeai afirmativ, exista loc în acele pupile pentru îndoială, care îi și licărea în ele, dacă ziceai că nu, atunci de ce râzi de alții. "N-ai înțeles, zisei, e vorba de talent, doamnă!" Mersesem prea departe cu sugestiile mele și mă înfundase. Ea izbucni în hohote, își
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
așteptare. Chiar așa și era. De când am venit aici la tine, caut mereu să te regăsesc. Ceva s-a întîmplat cu tine... (și coborâi în genunchi înaintea ei și îi căutai privirea, care se întîlni cu a mea, mare, cu pupila imens dilatată, deși camera era albă de lumina puternică a plafonierei). Știi? S-a întîmplat ceva. M-am adaptat ușor, trebuie să recunosc, mi-am spus: așa o fi, una e când trăiești doar iubirea, și cei ce se iubesc
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
că era stăpânită de o curiozitate avidă și tăcută. Când luminile unui automobil apăreau în depărtare îl lua în primire și când trecea de noi micuțul trup avea o svîcnire și se răsucea înapoi cu ochii mari deschiși și cu pupilele imens dilatate urmărind dihania până nu se mai vedea. Vitrinele strălucitoare o atrăgeau ca un magnet și vigoarea bruscă de opoziție pe care mi-o transmitea trupul ei când vroiam să plec mă făcea să înțeleg că de fapt o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
-mi răspunse. Îl apucai de braț și i-l dădui ușor la o parte. Brațul căzu moale cu acea mișcare nefirească din care flexibilitatea controlată a unui braț viu dispăruse. Ochii pe jumătate deschiși aveau globul alb și asimetric, iar pupila revulsată. Murise... XXIX A doua zi m-au mutat într-o rezervă de trei paturi și veni și medicul cu rezultatul analizelor. Se așeză alături de mine pe pat și cu o voce blândă și protectoare îmi spuse că n-am
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Algometrul Mc Donald este indicat pentru suprafețe cutanate ce se găsesc imediat deasupra unui plan osos. Pentru a avea și un control obiectiv al momentului când subiectul începe să simtă durerea, Toulouse și Pieron recomandă să se observe momentul dilatării pupilei. Când dilatarea pupilară se produce este rar ca mișcări, gesturi sau expresii verbale, ale subiectului să nu trădeze senzația de durere, chiar dacă subiectul nu a fost avertizat de scopul experienței. Înafară de algometrul Mc Donald se utilizează algometrul Cattell, algesimetrul
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
un fel de podoabă urâtă pe cap care semăna a păr: un smoc de țepi se răsfira în creștet. Dar fața: o gură mică, aproape lipsită de buze, un nas ciudat, mic și deasupra, dominând, doi ochi mari, rotunzi, cu pupile negre, dar fără sprâncene. Păreau să aibă un fel de pliuri de piele deasupra și dedesubtul ochilor. Înainte de a mai observa și altceva, la dreapta sa se deschise o ușă și cinci Troog și o ființă umană intrară ducând niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
devină un al doilea Ottescu, iar lui Cezar îi sugeram să picteze fresce pe pereții din sufrageria părinților). Îi bibileam cu vorbe alese, stârnind pasiuni efemere și măgulind orgolii ridicole. Ne îmbrățișam, ochii ne străluceau de fericire și recunoștință. Dincolo de pupilă, rânjeam de la adăpostul marilor mele teritorii cerebrale. Pe stradă, îmi găseam plăceri extatice, ascunse după un gest infim. Ieșeam după-amiezele pe Calea Victoriei, în căutarea femeilor de rasă; mă atrăgea răceala lor de-abia ținută în frâu, dresată să-ți capteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
animal sălbatic, pe care nu-l poți anticipa, darămite stăpâni. În privirea iubitei mele, frumusețea și gelozia se-amestecau în părți egale, de-o demnitate care mă scotea din sărite. O mișcare suplimentară a buzelor sau o dilatare imperceptibilă a pupilei, și mă dădeam de gol. Îmi pierdeam refugiul cel mai de preț, mă simțeam invadat, dezbrăcat, pus la colț ca un școlar prins cu temele copiate. Drept răspuns, învățasem să-mi compun în doar câteva fracțiuni de secundă un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
urmele lor. Înotau prin dicționare și istorii literare, mânjiți de tiparul propriilor minciuni, încercând să șteargă urmele unor vieți banale și chinuite. Dincolo de pozele mari și veline, printre rândurile frumos ticluite, pluteau nervii, beția, sifilisul sau datoriile la joc. În spatele pupilei încremenite în cerneală, se întrezăreau arsura morții și strălucirile groazei. Cui îi păsa? Totul se termina cu bine, apoteotic, într-o revărsare națională de splendori culturale: înzestrați cu talent, voință și dragoste de scris, artiștii cuvântului defilau ca niște mumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
întinzi mâna și să simți izma printre ierburi. O lăsam pe Maria să se uite prin curți, cât să-mi ascund nervii și-o lacrimă. Sau, oricum, ceva de genul ăsta, care se zice că-i secretat când se dilată pupila. Mai încercam o slăbiciune și pentru numele străzilor, fiecare spunea o poveste pe care, dincolo de plăcuța bleumarin cu litere albe, așteptai s-o auzi cu voce tare. Ne sărutam cu vârful limbii pe Lămâiței sau pe Caisului. Adulmecam aerul proaspăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
clipire, ochiul înregistra niște secvențe infime, invizibile, pe care le transmitea minții fără ca eu să-mi dau seama. Cineva îmi virusa creierul, descărcând datele, ca de pe-un calculator sănătos. Întâmplările strecurate la interval, în fanta subțire și-adâncă dintre pupilă și imaginea trucată, dilatată pe cortex, rămâneau un mister. Ce se introducea acolo, câte pachete minuscule de informație puteau fi îndesate în momentul imperceptibil în care lumea se scufunda, pentru o zecime de secundă, în întuneric, nu știam nici eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]