1,715 matches
-
pantofii lustruiți? Ne-am călcat de curând pantalonii sau fusta? Dacă nu avem toate aceste lucruri puse la punct putem crea impresii negative înainte de a începe să vorbim. Să fim vioi și activi, dar nu artificiali. Nu ne aplecăm asupra pupitrului, nu ne întoarcem, nu ne balansăm înainte-înapoi sau lateral. Nu ne lăsăm greutatea, alternativ, pe câte unul din picioare. O apariție corespunzătoare creează încredere și reduce teama de scenă. Ochii Trebuie să stabilim un contact vizual imediat cu auditoriul. Se
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
prea repede. Nu folosim filtre cum sunt "hm", "ă". În locul lor facem o pauză. * Folosim eficient gesturile și expresiile faciale. Zâmbim către audiență. Folosim gesturile cu mâna în mod potrivit. Între gesturi, ne odihnim mâinile sau le punem încet pe pupitru. Ne aplecăm ușor înainte. Ne deplasăm de lângă podium dacă este posibil. * Să fim pregătiți să răspundem la întrebări. Ne gândim la patru întrebări care au un grad ridicat de probabilitate să fie puse și la alte patru de care ne
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
de acord. Tânărul a fost așezat așadar în mijlocul corului, părinții de o parte, iar frații de cealaltă parte. Când guardianul i-a spus să aleagă locul unde vrea să stea, fratele Ioan a fugit spre frați, a strâns în brațe pupitrul și a spus: «Vreau să stau aici». Apoi frații au acceptat să părăsească conventul, în timp ce domnul respectiv aștepta în prag; ei au ieșit doi câte doi, în procesiune, iar la urmă se afla un frate bătrân și slab, care purta
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
la Bristol. Pe atunci, frații erau atât de scrupuloși în ceea ce privește construirea de edificii și realizarea de picturi, încât el a luat cele mai severe măsuri când a fost vorba de ferestrele bisericii conventului din Gloucester. Unui frate, care a pictat pupitrul din proprie inițiativă, el i-a luat capuciul și a impus aceeași pedeapsă și guardianului conventului, care îngăduise pictura. 50. Cel de-al treilea vizitator a fost trimis de ministrul general fratele Elia, în timpul când provincial era fratele Albert. Este
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
când a venit în Anglia, a povestit în cadrul capitulului de la Oxford că un anumit frate, la Paris, pe când era în extaz, a avut o viziune: l-a văzut pe fratele Egidiu, un frate laic simplu dar dedicat contemplației, urcând la pupitru și comentând cele șapte cereri ale rugăciunii duminicale, iar ascultătorii erau doar frații lectori din Ordin. Apoi a intrat Sfântul Francisc și, după ce a stat puțin în tăcere, a exclamat: «Ce rușine pentru voi, ca un frate lipsit de cultură
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
nu striga catalogul, de fapt, niciodată n-am văzut-o cu catalogul la ea. Se așeza în prima bancă, picior peste picior, în așa fel că noi, băieții, vedeam întotdeauna tot ce era de văzut. Am vrut să spun că pupitrul din primul rând de bănci era locul șezutului ei, iar rochia nu ajungea niciodată să-i acopere formele-i frumoase. Cred că toți colegii mei au fost atrași de frumusețea ei, dar eu, cinstit vă spun, mă îndrăgostisem pătimaș de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
dispăruse; de undeva, ca o vibrație, începu să-i vină glasul lui. Era o rugăciune liniștită. Se îndreptă spre locul din care se părea că-i vin sunetele. Numără peste treizeci de pași când îl zări în genunchi, folosind ca pupitru o stâncă. Acum, pe măsură ce se apropia i se părea că aude cuvintele mai încet și mai puțin distincte ca atunci când era departe. Se opri și nu mai înaintă până nu auzi aminul de încheiere. Se apropie și privi cu atenție
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
treacă un prag înalt și să intre într-o încăpere largă. Atent ca să nu se împiedice de prag, spătarul Mihai privi mirat la pardoseala albă din dale mari de piatră calcaroasă, bine spălate. Ridică ochii spre gazda care-și părăsea pupitrul înalt ca să-i întâmpine. Era foarte elegantă în hainele-i negre din stofe scumpe pe care se puteau ghici arabescuri în jocurile de țesătură când mată, când lucioasă. De sub poalele largi, ale căror falduri erau strânse de un ilic de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în ceea ce spunea el că este odaia lui de reculegere. O cameră spațioasă, întunecoasă din cauza lambriurilor de lemn de nuc, cu covor de Ispahan pe dușumele, jilțuri, firide cu cărți, una spre răsărit cu un triptic sculptat în fildeș, un pupitru, o laviță mare din lemn bine lustruit cu multe perne pe ea. Umbla vorba că Șerban Vodă stă întins acolo când îl doare inima. Spătarul se opri în dreptul unui cufăr de piele de Cordova cu încuietori meșteșugite de argint aurit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
furie și au început să lovească la întâmplare cu iataganele goale, desprinzând brațe și capete de trupuri, scăldând nevinovăția într-un măcel, sângele curgând pârâu pe trepte.” Maiota s-a oprit, s-a întors cu spatele spre elevi, pășind spre pupitrul său. Ștefan își aducea aminte de suspinele sacadate ce se auzeau subliniind tăcerea. Pe catastiful din fața lui, cerneala slovelor se îngălase de udătura lacrimilor. Plângea în rând cu ceilalți spudei, plângea din toate băierile inimii, chiar dacă era cocon domnesc și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în față narghilele pregătite, alții pe măsuțe scunde din lemn de esență rară, cu intarsii de sidef și de metal prețios, aveau carafe transparente cu apă și faianțe cu șerbeturi căci venise vara la Edirne. În stânga marelui vizir, în dreptul unui pupitru elegant, stăteau în picioare exaporitul, Alexandru Mavrocordat, fiul său marele dragoman Nicolae Mavrocordat, privind peste umărul drept al tatălui, iar în urmă de tot, într-un fel de nișă erau alți șapte, opt dragomani, toți greci. Domnul intră și se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sta alături de preaînțeleptul mare dragoman Alexandru, căruia încrederea marelui sultan i-a făurit renumele de exaporit, adică sfetnicul cel de mare nădejde. Turbanele albe se mișcară afirmativ. Alexandru Mavrocordat se deplasă puțin ca să-i facă loc domnului muntean la același pupitru înalt. Brâncoveanu mai privi încă o dată adunarea. Era o priveliște interesantă pentru orice mare pictor. Demnitarii musulmani cu turbane albe, frumos ornate cu bijuterii, îmbrăcați în haine din pânză subțire de culori luminoase, cu eșarfe din mătase drept cingători, stăteau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
într-adevăr. Avea acea superioritate înaintea semenilor săi pe care doar lectura aprofundată o poate oferi. Citise cu atenție scrierile patristice și comentariile prelaților contemporani lui, deși se mișca într-o lume plină de intrigi politice și de trădări. La pupitrul său tăcea, discuțiile din divan nu-i cereau intervenția. La sfârșit, în taină, îi va strecura marelui vizir ideea că Brâncoveanu trebuie expediat grabnic în țara sa și că el, ca medic, cu ajutorul unor medicamente preparate din lapte de mac
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lanț mânerul cufărașului din piele și da dreptate poveștilor Tudorei. — Să vedem ce aveți acolo, porunci vodă. Cei doi dădură din cap în semn că au înțeles, se ridicară în picioare, făcură un semn că vor să pună marfa pe pupitru. Tânărul grăbit se descheie la caftan și-și scoase cingătoarea din jurul mijlocului, care se dovedi a fi o bucată de catifea neagră decolorată cu reflexe cafenii. O întinse îndemânatic pe pupitru în timp ce tatăl lui cu cealaltă cheie descuia încuietorile lădiței
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
făcură un semn că vor să pună marfa pe pupitru. Tânărul grăbit se descheie la caftan și-și scoase cingătoarea din jurul mijlocului, care se dovedi a fi o bucată de catifea neagră decolorată cu reflexe cafenii. O întinse îndemânatic pe pupitru în timp ce tatăl lui cu cealaltă cheie descuia încuietorile lădiței. — E din piele de Cordova, serenissime, mormăi bătrânul în italienește arătând spre cufărașul ce se deschidea lăsând să se vadă mulțime de pungulițe din piele de căprioară. — O clipă să îngăduie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și mici cât... Privi spre bastonaș, arătă o pietricică din cele încrustate pe mâner și adăugă: cât asta. — Un moment, serenissime, se auzi prima oară glasul evreului tânăr, care scotoci printre punguțele din boccea, alese două și, făcânduși loc pe pupitru, le deșertă separat în două grămăjoare de pietricele, unele șlefuite în fațete, cu o transparență cristalină de un roșu viu întro tentă de violet, altele șlefuite rotund, în aparență mai opace, de un roșu greu, aducând aminte culoarea sângelui închegat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
un preț. Pietrele astea albastre - și arătă spre safire -, între ele câte nouă pietricele mai mici, deci treizeci și șase de pietricele, opt rubine, opt peruzele, opt heliodore, opt ametiste mici și patru mărgăritare mari... Se uită spre catifeaua de pe pupitru și observă mirat lipsa perlelor. Mărgăritare nu aveți? Avem și mărgăritare, dar nu face pentru oameni ca domniile voastre, serenissime, mărgăritarele sunt pietre care trăiesc, și ca tot ce trăiește, mor și ele. Mai bine cristal de stâncă sau poate chiar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sunt pietre care trăiesc, și ca tot ce trăiește, mor și ele. Mai bine cristal de stâncă sau poate chiar vârfuri de diamant. Ne înțelegem noi din preț, spuse bătrânul și alte două punguțe se răsturnară pe țesătura neagră de pe pupitru, pietricele albe aruncând spre tavan sclipiri de curcubeu. Începu o tocmeală ca la târg, evreii se tânguiau, luau safirele din mâna voievodului, le admirau și plângeau, spunând că nu se pot despărți de ele, vodă ofta, scrâșnea din dinți, aducându
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
înălțimii tale. Când se apropiară, vodă și prințul văzură cum negustorul tânăr dă spătarului o punguță din piele roșie, brodată cu mărgăritare, iar acesta îi înapoiază inelul de pecete. Voievodul zâmbea fermecător și părea a nu fi observat scena de lângă pupitrul cu nestemate. Se așeză în jilț și, mirat, se adresă negustorilor care-și strângeau marfa: După cum văd, voi știți bine cine suntem noi, și de unde venim, noi însă nu știm nimic despre voi, cine sunteți, v-am primit pentru că dumnealui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de la Stăpân plata deplin «că iaste volnic pre al său»”. Nu putea să citească mai departe, lumina cenușie a crepusculului de iarnă nu era suficientă, așa că Del Chiaro se lăsă pradă considerațiilor proprii, în timp ce-și încuia hârtiile în pupitru. Deci prințul Ștefan, adică în fapt vodă, dorea să se știe că mitropolitul Antim în mod confidențial își recunoscuse vina de a fi participat la complotul din vara trecută împotriva domnitorului în care se hotăra trecerea cavaleriei valahe condusă de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o mină bună și la vârsta lui părea foarte vioi. — Uite cum văd eu situația, am aci scrise câteva lucruri de care trebuie să ținem seama. Mihai trase puțin capul pe spate și privi la prima hârtie din teancul de pe pupitru. Avea cerneala proaspătă. Scriitura egală, caligrafică, a fratelui său mai mare întotdeauna îi stârnea admirația. Cu caractere latine, ba chiar redactată în latinește, conținea lista inamicilor voievodului valahilor. Pe măsură ce citea, spătarul simțea cum i se strecoară un fior în lungul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
obiceiurile locurilor pe unde treceam, numărul ienicerilor de prin cetăți, înțelegi, tot, iar el tremura. — Asta este, dragă Mihai, pe cine nu lași să moară nu te lasă să trăiești. Crezi că lui îi este milă de noi? Spătarul părăsi pupitrul. Zgribulindu-și mâinile reci ca ghiața în mânecile caftanului, se îndreptă spre fereastra prin care albul iernii bătut de soare intra strălucitor în odaia întunecată de firidele pline cu cărți în spatele grilajelor înflorate de fier forjat. Rămase pe gânduri, urmărind
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu noi. Să știi că până acum noi suntem cei care am greșit și nu o dată. Ne-am încrezut în țar fără să-l cunoaștem. Neică Dinule, între hârtiile pe care le ai acolo, lipsește una, spuse spătarul arătând spre pupitru. — Parcă spuneai că este cu una mai mult... — Lipsește învoiala scrisă între Petru I țar al tuturor Rusiilor și Dimitrie Vodă Cantemir domn al Moldovei, că tratat de pace nu poate fi numită hârtia aceea... Brâncoveanu a văzut-o, a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și sculptură? În orice caz ceea ce surprindea era albul crud al pereților luminați de ferestrele largi orientate spre sud, firidele adânci odihnind volume cu legături scumpe, bancul de tâmplărie cu fel de fel de instrumente așezate într-o ordine desăvârșită, pupitrul dintr-un lemn scump necunoscut spătarului, jilțul cu intarsii de fildeș și sidef, larg ca un fel de tron, și patul îngust, - atât de îngust încât nuți puteai imagina dormind pe el un om întins pe spate, - făcut dintro scândură
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ai lui, grabnic vor fi aduși la Istanbul și dați morții”. Sfinția ta, eu am slujit în casa domnului Valahiei și nu știu ce să fac ca să-i răsplătesc binele cu care m-a înconjurat. — Stai aici, și patriarhul Ierusalimului îi arată pupitrul care mai era luminat puțin de soarele gata să apună. Stai aici și scrie tot ce ai auzit. Până termini, cuviosul Ilarion are grijă ca scrisoarea să plece în noaptea aceasta. În cel mult două zile va fi la București
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]