8,125 matches
-
la circ, văzuse cum animalele se mișcă, respiră și fornăie nu doar în timpul reprezentațiilor, ci și la menajerie. A trebuit să organizez un fel de excursie, eram cinci sau șase băieți de pe aleea Băiuț, mama ne-a plimbat prin sala pustie, prin cabinele actorilor, prin atelierul de tâmplărie, prin culisele încărcate de decoruri, prin biroul unei scenografe care tocmai alegea stofe și broderii pentru rochița lui Grettel, am mers apoi pe un culoar strâmt, la capătul căruia, într-o încăpere fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a stătut și a pânze de păianjeni, la geamurile blocurilor din jur fâlfâiau perdelele (și doar era imposibil ca în tăcerea aia bezmetică să mai poată adia vântul), urcam treptele cu grijă, una câte una, etajele arătau la fel de mohorâte și pustii ca labirintul aleilor Băiuț, de dincolo de ușa familiei Pascu nu se auzea nici o bufnitură, nici un glas, puteam să jur că Migu și Pipiță nu locuiau acolo, etajul patru se preschimbase într-un fel de pod mucegăit, nu înțelegeam de ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
știam acest lucru. La momentul acela, nu știam nici măcar că orașul În care mă aflu se numește Boston. După ce Luweena și mama au terminat toate floricelele, ne-am continuat drumul pe strada Hanovra, strecurîndu-ne pe lîngă rigolă spre piața aproape pustie. Piața era, așa cum le plăcea oamenilor să spună, un veritabil canal de scurgere și, Într-adevăr, asfaltul umed lucea la lumina felinarelor precum apa. Pe lîngă noi, fără să ne vadă, a trecut o femeie urmată Îndeaproape de un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și chestii mai moderne. Puneam Întruna un disc ce se chema No Sun in Venice, era atît de ca lumea și de trist, cu Milt Jackson la vibrafon. CÎnd auzeam vibrafonul, Îmi Închipuiam un șobolan singuratic rătăcind pe o stradă pustie a unui oraș din sticlă, cu lăbuțele lui atingînd ritmic caldarîmul, un sunet limpede, acut și cît se poate de Însingurat, ce ricoșa În zidurile clădirilor. Uneori, tîrziu În noapte, Întins În cutia mea În Întuneric, pe prosopul de la hotelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Viața unui șobolan e scurtă și dureroasă, dureroasă Însă se sfîrșește repede, și totuși nu pare deloc scurtă. Zile la rînd, cînd nu eram plecat să fac rost de mîncare pe străzi, cu tot mai puțin chef, rătăceam prin prăvălia pustie. Nu prea mai erau multe de citit, doar cîteva broșuri religioase plicticoase. Le-am citit și pe-alea. Cu două dimineți În urmă, ploua cu găleata, și ploaia spăla praful și mizeria de pe mormanele de moloz și forma pîrÎiașe noroioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
la fapte... Deodată, se auzi un glas: — Da, da, nu prea aud bine... Răsuflarea domnișoarei Pantil se făcu parcă și mai șuierătoare, iar valurile sonore ale lui Mendelssohn se retraseră, gemînd. Undeva, departe, claxonul unui taxi țipa Într-o lume pustie. — Vorbește mai tare! rosti glasul. Era glasul doamnei Bellairs, Însă ușor schimbat, transfigurat parcă de o idee, de un contact imaginar cu universul de dincolo de lumea măruntă și obscură, În care se aflau ceilalți. Pe Rowe Însă, nu-l interesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
trezi iarăși și a relua apoi din nou firul visului ce se deapănă fără Întrerupere, cu o logică străină viselor obișnuite. Rowe era speriat și sleit de puteri: cutreierase jumătate din Londra, În toiul obișnuitului bombardament nocturn. Era o Londră pustie, În care din cînd În cînd tăcerea era sfîșiată de zgomote și de alte semne ale unei activități omenești. În colțul străzii Oxford ardea un magazin de umbrele; pe strada Wardour trebuise să treacă printr-un morman de moloz - un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vreun telefon pe-aici? Ea Îl Îndrumă spre casă, unde se afla un telefon. Rowe formă numărul domnului Rennit. Era conștient de imprudența lui, dar trebuia să facă ceva. Desigur, ora era cam matinală. Auzi țîrÎitul telefonului În biroul probabil pustiu și se Întrebă dacă sendvișul mai era acolo, pe farfurie, lîngă aparat. Din pricina bombardamentelor, orice legătură telefonică devenise problematică, pentru că peste noapte se putea Întîmpla ca tocmai casa pe care o căutai să fi fost ștearsă de pe fața pămîntului. Rowe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ochi, prin vitrina goală, pașii șovăitori pornind spre High Street. La orele nouă fix, Rowe formă din nou numărul domnului Rennit, de la un telefon public de lîngă stația Stockwell, dar nici de data asta nu auzi decît țîrÎitul din Încăperea pustie. La nouă și un sfert, cînd telefonă pentru a treia oară, auzi În sfîrșit vocea lui Rennit - o voce pițigăiată și speriată. — Alo, da! Cine-i acolo? — Rowe! — Ce-ai făcut cu Jones? Îl Întrebă domnul Rennit cu glas acuzator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
voluntar la Starea Civilă: cînd nu era alarmă, lumea Își bătea desigur joc de el văzîndu-l În salopetă și cu cască - o cască, firește, prea mare pentru capul lui - dar el Își făcea datoria patrulînd, nițeluș cam speriat, pe străzile pustii, expuse bombardamentului... „La naiba, și eu am vrut să-mi fac datoria! Își spuse Rowe pe cînd dădea colțul unei străzi pline de ruine, din Holborn. Nu-i vina mea că nu m-au găsit apt pentru serviciul militar. Așa-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să deprindă din nou regulile vieții În societate). Dar putea cineva spune cu siguranță dacă „Pavilionul special“ era sau nu locuit? CÎteodată, Digby avea impresia că Pavilionul nu era mai real decît iadul În concepția vreunui teolog inimos: un loc pustiu menit doar să slujească drept avertisment. Deodată, Îl văzu din nou pe maiorul Stone. Mergea cu pași grăbiți, dar cînd Îl zări pe Digby o porni spre el, pe una dintre alei. Fruntea Îi era plină de broboane de sudoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
un loc strada era barată, așa că se văzură nevoiți să facă un ocol; pe o frînghie atîrnată deasupra străzii fîlfîiau cîteva afișe proaspăt scrise de mînă: „Banca Barcalys. A se adresa la...“, „Lăptăria Cornwallis. Noua adresă...“, „Pescăriile Marquis...“. Pe trotuarul pustiu și liniștit, un polițist se plimba cu un paznic de bloc, discutînd pe Îndelete, ca doi pădurari Întorși de la vînătoare. CÎțiva pași mai Încolo, o pancartă anunța: „Bombă neexplodată!“ Strada - aceeași pe care trecuseră cu o seară Înainte - era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ar găsi nimic interesant - nici scrisori de dragoste ascunse sub un teanc de batiste, nici vreun carnet de cecuri... Măcar dacă rufăria ar fi marcată cu inițiale! Dar nu, nimic personal. Nici măcar un cadou de la cineva! Ce mai, o cameră pustie, cu obiecte standard, cumpărate de-a gata. Deodată, auzi o voce cunoscută, care rosti, gîfÎind ușor: — Alo? Cine-o acolo? Rowe puse repede receptorul În furcă. Ce bine-ar fi fost ca ea să nu fi răspuns, să fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
un felinar de vînt. Zărindu-l pe Rowe, Îi spuse: — S-au aprins și semnalele galbene. Chibriturile se tot stingeau - omul nu era obișnuit să aprindă un felinar. Părea cam nervos - pesemne din pricina prea multor nopți de veghe pe străzile pustii - și avea chef de vorbă. Rowe, Însă, se grăbea și n-avea vreme de pierdut. La celălalt capăt al podului era o stație de taxiuri, cu un singur taxi. Unde doriți să mergeți? Îl Întrebă șoferul, cercetînd cu privirea cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Șezând amândoi în spatele meu, i s-a plâns lui Vaughan de felul agitat în care conduc, însă el nu făcea decât să-i urmărească mișcările cu o privire absentă, aproape încurajând-o să gesticuleze cu mâinile și genunchii. Pe acoperișul pustiu al unei parcări supraetajate din Northolt, am așteptat lângă balustradă. Pe bancheta din spate a mașinii, Vaughan îi aranjase membrele în poziția casieriței muribunde. Corpul său vânjos, ghemuit peste ea în lumina reflectată a farurilor care treceau dintr-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
care le-a descris pe când ne plimbam împreună de-a lungul șoselelor de la aeroport. Visa la limuzine ambasadoriale izbindu-se de rezervoare cu butan, producând explozii, la taxiuri pline cu odoarele celebrităților lovindu-se frontal sub vitrinele luminoase ale supermagazinelor pustii. Visa la frați și surori înstrăinați, întâlnindu-se din întâmplare în ciocniri inevitabile pe drumurile de acces ale uzinelor petrochimice, incestul lor inconștient devenind explicit în acea lovire de metal pe metal, în hemoragiile țesuturilor lor cerebrale înflorind sub camerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
În mintea sa, Vaughan vedea întreaga lume cum moare într-un dezastru automobilistic simultan, milioane de vehicule azvârlite laolaltă într-o reuniune finală de vintre țâșnitoare și freon. Mi-amintesc prima mea coliziune minoră. A avut loc într-o parcare pustie de hotel. Deranjați de o patrulă a poliției, ne forțaserăm să ducem la capăt un act sexual grăbit. Dând cu spatele afară din parcare, am lovit un copac nemarcat. Catherine mi-a vomitat peste scaun. Acea baltă de vomă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pe cauciucurile umflate prea tare. Catherine apăsă pedala de frână cu piciorușul, trăgându-ne pe după camion pe banda a doua. Am lăsat din mâini broșura companiei de închirieri auto și m-am uitat prin gardul perimetrului la pistele de rezervă pustii ale aeroportului. O pace necuprinsă părea să stăpânească cimentul sfărâmat și iarba neîngrijită. Pereții mari de sticlă ai clădirilor terminalului și parcările supraetajate din spatele lor aparțineau unui domeniu fermecat. - Închiriezi o mașină... pentru cât timp? - O săptămână. O să fiu lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pe masa de metal, cu un braț petrecut pe după umerii iubitei lui, doar o copilă. Ignorându-le privirile pline de respect, m-am dus înapoi în curtea blocului. Bulevardul mărginit de copaci care ducea la centrul comercial al cartierului era pustiu, iar mașinile erau parcate față în spate sub platani. Bucuros să pot umbla fără să fiu doborât din picioare de vreo gospodină agresivă, m-am plimbat de-a lungul bulevardului, când și când sprijinindu-mă de-o bară de protecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
puternic lipit de-al meu, cu mâna pe volan peste a mea. Privea mașinile care ne ocoleau pe ambele părți, claxonând. - Întoarce aici - poți conduce liniștit un pic. Am intrat cu mașina pe drumul de racord care ducea la străzile pustii de ciment ale unui cartier de bungalow-uri. Preț de o oră, am condus pe străzile goale. La porțile bungalow-urilor se vedeau biciclete și mașini colorate de copii. Helen Remington mă ținea de umăr, cu ochii ascunși în spatele ochelarilor. Îmi vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
nou pe traiectoria coliziunii. Aceeași privire calmă dar curioasă, de parcă ar fi fost încă nehotărâtă cum să se folosească de mine, era ațintită spre fața mea când, la scurt timp după aceea, am oprit mașina pe-o stradă de serviciu pustie, printre rezervoarele de la vest de aeroport. Când mi-am petrecut brațul pe după umerii ei, zâmbi scurt în barbă, un rictus pronunțat al buzei superioare care-i expuse incisivul drept capsulat. I-am atins gura cu gura mea, îndoind carapacea ceruită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de personalul mai puțin calificat al liniilor aeriene, îngrijitori de parcări, chelnerițe și foste stewardese. Mulți dintre aceștia lucrau pe schimburi, motiv pentru care dormeau după-amiaza și seara; așa se explicau draperiile trase la geamuri pe când treceam noi pe străzile pustii. Am tras la intrarea în spital. Ignorând parcarea vizitatorilor, Vaughan merse mai departe dincolo de intrarea în secția accidente și frână brusc în parcarea rezervată medicilor consultanți. Sări din scaunul șoferului și-i făcu semn lui Helen să coboare din mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
prin firul nervos al motoarelor. Dincolo de gardul perimetrului, în iarba neîngrijită, stăteau șiruri lungi de stâlpi metalici. Suprafețele luminilor de aterizare formau câmpuri electrice aidoma sectoarelor unei metropole supraluminate. Am urmat mașina lui Vaughan de-a lungul drumului de racord pustiu. Înaintam printr-o zonă aflată în construcție din latura sudică a aeroportului, o porțiune neluminată de blocuri cu apartamente înalte de trei etaje pentru personalul liniilor aeriene, hoteluri pe jumătate construite și benzinării. Am trecut pe lângă un supermarket gol ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
al pubisului, pe care umezeala îl transforma, în întuneric, în argintiu. Ea și-a tras brațele de lângă mine și a cercetat interiorul mașinii, pe cale parcă să-și sfâșie sânii expuși în capcana aceea de cuțite din sticlă și metal. Rezervoarele pustii ne înconjurau sub bătaia soarelui ca o invizibilă lume marină. Helen își ridică geamul, închizând afară huruitul unui avion în decolare. - N-o să mai venim aici - trebuie să găsești alt loc. Aceeași cădere de entuziasm o simțisem și eu. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de lateralele și acoperișul unui taxi parcat în stația de spălare, din suporturile metalice țâșnind apă și soluție pe bază de săpun. La cincizeci de metri mai încolo, cei doi îngrijitori de noapte ședeau în dughenele de sticlă de lângă pompele pustii de benzină, citind reviste cu benzi desenate și ascultând un radio cu tranzistori. Am urmărit rolele cum măturau taxiul. Ascunși în cabină, în vreme ce apa clăbucită lovea geamurile, șoferul ieșit din tură și soția lui erau două manechine invizibile și misterioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]